AcasăRabbi ziceDă halăuin

Dă halăuin

Locuiesc într-o mahala. Dacă ai întreba un agent imobiliar, ar spune că locuiesc într-o zonă bună. Ar bâigui ceva despre categoria zonei şi alte aiureli. Dacă ai întreba un concitadin oarecare ar putea spune că locuiesc central, într-un cartier bun. Şi tot aşa. M-am consolat însa de mult cu ideea ca locuiesc într-o mahala. Că, în România, oriunde ai avea casa, oricât de scumpe ar fi termopanele, oricât de scumpe ar fi maşinile înşirate prin faţa caselor… tot într-o mahala locuieşti. Pentru că ţara întreagă a început să semene cu o imensă mahala. Iar noi, cu toţi, pe nebăgate de seamă, tindem să devenim, încet-încet, nişte mahalagii. Conduşi de nişte…

Locuiesc într-o mahala. Între blocuri e un loc viran, un fel de maidan, unde au răsărit haotic, de-a valma nişte cutii de tablă ori de beton. Garaje. Aruncate fără nicio logică şi fără nicio urmă de bun simţ. Nimic nou, nimic spectaculos.

Nişte încropeli mitocăneşti în care îşi adăpostesc  unii maşinile second hand. Mai ales second hand. Dar biz-bizuite, abţibilduite şi împopoţonate cu crânguri de brăduleţi deodorizanţi.

În fiecare duminică se găseşte câte unul dintre mitocani să implementeze câte un grătar la uşa garajului, sub balcoanele termopanuite sau doar împodobite cu şiruri lungi de chiloţi şi maieuri colorate, rânduite după o curioasă estetică. Mai întâi sunt zbieretele. „Du-te, bă, şi caută crăci să facem focu’, că intâi băgăm crăci, p-ormă cărbune”. Apoi urmează maşina. Trasă pe jumătate din garaj. Să se bucure şi spaţiul Schengen de sunetul delicat al manelei. Şi al dolănescului. Şi de casetele cu bancuri porcoase zbierate de agramaţi voioşi. Şi de dedicaţiile urlate de lăutari joviali „special pentru Ştiucă, de la tovarăşii lui: hai liberare !”. Şi asta în fiecare duminică.

Duminica asta nu a făcut excepţie. De ce ar face. Doar că în jurul grătarului s-au mobilizat trei maşini. Abţibilduite corespunzător. Şi trei seturi de boxe, cu două manele şi un Dolănescu. După o iute, dar acustică negociere, gratargii decid că Guţă e Calea. Şi Guţă îi biruie pe ceilalţi cântăcioşi. Şi toată mahalaua se va bucura de Guţă, împărtăşit generos, decibel cu decibel, cât să ajungă pentru toată lumea.

Făpturile aglomerate în jurul grătarelor, fumului, hârburilor abţibilduite şi, în fine, Guţăite, sunt trei ei, trei ele şi patru puradei. Ei sunt toţi clonaţi. Burtoşi, revărsându-se din treininguri de fâş şi împodobiţi cu lanţuri şi brăţări XXL. Liderul, cel însărcinat cu rostogolitul micilor pe grătar are o şapcă de culoare incertă. Şi scuipă cu o cadenţă de metronom din 30 în 30 de secunde. Cel mai tânăr se scarpină des în cur şi râgâie cu personalitate după fiecare gât de bere.

Doamnele au gusturi vestimentare mai diverse. Prima, după toate probabilităţile soaţa masculului alfa, e enormă. E ca o bute, cu ciuf mov. Pentru că părul îi e vopsit în mov. Are un cur gigantic. Slăninile îi sunt înghesuite în nişte colanţi- fabricaţi dintr-un material, de bunăseamă, cu totul şi cu totul special- pentru a se revărsa apoi în cute graţioase de osânză revărsate peste elasticul colanţilor. Are un tricou care, teoretic, lasă vederea la buric, dar în cazul de faţă lasă slobode şuncile spre revărsare şi gelatinoasă trepidaţie. Zbiară la puradei şi drăcuie non-stop. Lângă ea e una uscată. Treining de fâş alb. Mărgele şi multe brăţări. Fumează în draci. Şi îl interpelează des pe Viorel. Viorel e unul dintre burtoşi. „Hai, Viorele, mamă, e gata ăia ? Că ne e foame, în puii mei!”. Are un glăscior gâjâit, dovadă că tutunul l-a făcut om şi pe Joe Cocker.

În fine, cea de a treia reprezintă media  greutăţii primelor două. Are un fes pe cap. Mov. Asortat cu jacheta mov. Şi teneşii mov. Doar colanţii nu-s mov. Dar conţin şi mov. Şi galben. Şi roz. Şi indigo. Şi încă multe altele. Ea tot dichiseşte farfuriile de plastic pe măsuţa pliantă. Şi gustă din toate. Din ketchup. Muştar. Gogonele. Legânându-şi fundul după lălăiala lui Guţă.

Puradeii sunt toţi aidoma. Gălagioşi şi treiningoşi. Au împodobit maidanul cenuşiu, unicrom ,dintre blocuri, cu ambalaje frumos colorate. Şi sticle de pet. Bat mingea şi se înjură. Unul dintre ei are un tricou cu numele lui Bănel Nicoliţă. Înjură ca un birjar. Ta’su’, gratargiul şef,  îi dă coate amicului său, mândru de personalitatea descendentului său, de muile cu care acesta îşi gratulează tovarăşii de… să-i spunem joacă.

Se colectează prima recoltă de mici. Puradeii se înghesuie zbierând. Măicuţele lor se urnesc şi ele distribuind palme peste ceafă tinerei generaţii. Uscata se repede la portbagaj şi începe distribuirea de măşti hidoase şi mantale strident colorate:

– Hai, că vă ia mama dracu’, na-vă costumele de halăuin. Viorele, na şi tu masca.

Toată cinstita adunare se înveşmântează iute. Burtoşii, doamnele lor şi colecţia de puradei. Mantale, măşti şi zăngănele. S-a lăsat întunericul. Iar la lumina farurilor adunătura chiar are ceva de speriat. Urletele lor îl biruie până şi pe maestrul Guţă.

– Băăăi ! urlă masculul alfa, cătrănit că supuşii îi scapă de sub control. Bă ! Ia taceţi futu-vă muma-n cur la toţi ! Ia… care vrea mici ?

Urletele reîncep. Farfuriile de plastic sunt agitate sub ochii lui. Cu o mână în şold şi cleştele de grătar în cealaltă îşi priveşte supuşii.

– Ia, ciutănimea… dacă vreţi mici, ne colindaţi, că aşa e dă halăuin ! Ăsta e obiceiu’.  Clar ? Ia, Fernando, să te aud… lasă-l, bă, în pace pă Turbinică, că e mic şi el. Bagă, ce zici dă halăuin ca să îţi dau mici?

– MUIEEEE DINAMOOO! zbiară puradelul.

Ta’su’ e mândru. Îi înghesuie mici în farfuria de plastic. Cocoanele aplaudă încântate. Iar din difuzoare maestrul Guţă se aude şi el:

– Pentru toţi băeţii den penitcenciar dă la Harapu’ !

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

29 Comments

  1. @ Ana Maria
    Orice pretext e potrivit pentru cocălaurieni şi manelezi.

    @C
    Nu.Gunoiul rămâne acolo. Să ne bage în spărieţi. Că doar e halăuin, ce …zda mă-sii.

    @ Sătmăreanca
    Crede-mă. Locuim în aceeaşi mahala.

    @ geomarz
    Asta e.

    @ArtExler
    Prietene, cel puţin patru din huidume n-aveau nevoie de măşti. Erau horror în mod spontan şi natural. Dar ai dreptate. Cum îi mai reproşez unui amic care mă torturează cu mesajele sale englezite la greu (deh, la Focşani acum fără engleză eşti caca): bă, de ce ţii tu să vii agramat în două limbi simultan ?

    Asta e. Ne-au biruit, cum spuneam, cocălarienii şi manelezii !

  2. Pentru cei încadraţi în tiparul articolului de mai sus … eu sunt de părere că această sărbătoare se întinde pe tot parcursul anului. Deoarece în fiecare zi ei îşi câştigă potolul emblematicelor burţi îndeletnicindu-se cu speriatul portofelelor ( portofele sau cont bancare – în funcţie de nivelul intelectual al fiecăruia şi de treapta socială pe care se poziţionează).

  3. Rabii eşti sigur ca nu ai descris mahalaua mea????
    A mea, a ta ce contează?. Tu ai intre blocuri un chioşc? a fost din corniere, acum in termopane, gresie, aer condiţionat, supraveghere electronica si non- stop.
    Ce a rămas din vremurile vechi este banca din spatele chioşcului la fel ca băncile lui Cipico. Am studiat-o atent daca pot sa o tai noaptea pe fulgerătura, nu merge este din ţeava de 2,5 ţoli, groasa in carne de 3 mm.
    Cum se închid cârciumile din cartier boscherari dau adunarea la banca. Au o pofta de groaza sa sărbătoreasca halanuilul (Vorba lu’ Ana-Maria).De şase ori pe săptămâna si odată duminica. Incep dezbaterile, durează pana vine salvarea, ca nu se înţeleg la concluzii! (avem si noi o satisfacţie, număram cate tărgi sau utilizat).
    In orice caz nu este bine sa cereţi ajutorul politiei, vine echipajul si se constata ca nu sunt toţi boschetari, pe banca este si poliţistul de proximitate,asigura liniştea comunităţi, in civil ca este sub acoperire. Te alegi cu amenda penala ca obstrucţionezi justiţia si pentru ultraj.
    Sfat suplimentar: daca aţi greşit si aţi chemat politia si rămâneţi noaptea fără pâine nu mergeţi la non-stop sa cumpăraţi. Permanent sa aveţi in cămara un pachet de macaroane, o conserva de carne, de porc, vaca sau o bucata de brânza, Macaroanele se gătesc repede cu ce preferi si stai in casa in siguranţa, nu ai nevoie de pâine!!.
    Au boschetarii o memorie de elefant si coraj mai ales pe întuneric si când „e multi”. Trist!!!!!!!!

  4. Face parte şi asta din peisaju’ românesc. Doar că e prea vizibil în ultima vreme.
    Partea proastă-i că progeniturile cercopitecilor ăia din spatele blocului tău iau de bune „valorile” ce le sunt livrate de părinţi şi le duc mai departe cu ei pe unde merg. Şi când îţi vine ăla micu acasă, şi-ţi recită o înjurătură la care nici nu te gândeai că poate exista, stai şi te întrebi unde dracu ai greşit ca părinte.(nu-i cazu’ la mine dar am prieteni care se plâng de asta)

  5. Offtopic bre – o chestie care circula pe messenger

    1. O celula umana contine 75 MB informatie genetica.
    2. Un spermatozoid 37,5 MB.
    3. Intr-un mililitru sunt 100 milioane de spermatozoizi.
    In medie, eliberam – la o singura ejaculare – 2,25 ml in 5 secunde.
    Deci – logic – latimea de banda a pu*ii:
    (37.5MB x 100M x 2,25)/5 = (37.500.000 x 100.000.000 x 2.25)/5 = 1 687 500 000 000 000 = 1687,5 TeraBytes/s
    De asemenea, este cel mai ineficient mod de a folosi un mediu de comunicaţie. Faci broadcast cu 1687,5 TB/s cu acelaşi set de informaţie (redundanţă uriaşă) cu speranţa că poate 37,5 MB din ei vor ajunge la destinaţie. În plus, are şi o latenţă uriaşă, primeşti ACK-ul cam în 2 luni, şi răspunsul la cererea ta se compune în 9 luni.
    Si de cele mai multe ori, e doar spam.

    Eu zic ca aia de i-ai vazut matale erau spam ajuns in inbox din greseala :))

  6. @ Hector Brutacu
    Halăuin non-stop zici ?

    @lol
    Cum spuneam: nu e mahalaua mea. Nici a ta. E a noastră. Şi e la fel pretutindeni.

    @T de la Timişoara
    Aşa e… dar ce poţi face ? Te pui cu tradiţiile ?

    @The president
    Rulează pretutindeni.

    @mary lou
    Musai !

    @nuvamaisuportam
    Bre, m-ai lăsat paf cu chestia asta! Habar n-aveam eu ce bază de date am în nădragi.

    @fanitza
    Era Constanta. Tot aia.

    @ dadatroll
    Nici eu.

  7. @ Fanitzo
    Ar fi bine sa inveti matale a folosi pronumele de politete…. Alea ar cam fi specifice limbii asteia literare.
    Cica se utilizeaza atunci cand te adresezi unui necunoscut si musai, cand vorbesti cu unul mai mare (varsta, QI, nu se precizeaza)

  8. @Mordechai

    Iegzact. 😀
    La noi este o sărbătoare speriecioasă non-stop.
    Noi suntem deosebiţi.
    Trăim într-o ţară/mahala deosebită ,populată de specimene deosebite si unicate(aşaaa cam cum sunt marsupialele in Australia sau păduchii pe găină). Este îndeajuns să te uiţi în jur…
    Suntem un popor strângător.Mai ales când vine vorba despre astfel de chestiuni…
    Ne place să sărbătorim(mai ales ceea ce este al altuia).
    Ne place să aniversam(mai ales zilele naţionale ale altora).
    Ne place să ne lăudăm(întotdeauna cu ceea ce nu ne aparţine).
    Şi nicio astfel de manifestare cultural-artistică nu ar avea o amprenta de originalitate fără cei mai de seamă reprezentanţi ai noştri : Guţă de Maimuţa,Sorinel Copilul Minune (ăla de mânca sâmburi şi … ieşeau prune) şi alte personalităti cu nume proaspăt ieşite de la fabrica de mezeluri.

  9. Te mira, mordechai?
    Mai inainte am dat o cautare pe youtube dupa „florin comisel” (compozitor – opereta Leonard) si ghici ce rezultate am gasit?
    Florin Salam! ihhhhhhhhhhhh
    din natiune conlocuitoare, manelistii vor deveni natiune inlocuitoare…..

  10. @ nuvamaisuportam
    Bre, ei cunosc deja părerea mea despre ei. Iar dacăn-o cunosc… la ce le-ar putea folosi?
    Dar dacă ai o sursă pentru informaţiile din comentariul anterior… m-ar interesa.

    @geomarz
    Prietene, nu-i mai muştrului tu pe toţi. Zău aşa.

    @Hector Brutacu
    Acum eu nu zic că n-ai dreptate. Ba chiar am scris acum ceva vreme despre asta. Despre felul urât în care ne schimonosim. Dar tot eu vin şi îmi spun, consolându-mă, că avem şi părţi bune. Şi nu mai ştiu dacă nu e chiar şi tipul ăsta de consolare tot un viciu.

    @arsulici
    Arsuliciule, nu mă mai miră aproape nimic. Dar să ştii că maneliştii se înmulţesc la fel de abitir şi în afara conlocuitorilor despre care pomeneşti.

  11. @ Stimate Mordechai
    Cu Fanitza am o rafuiala mai veche….
    Nu depaseste 20 de ani cu mult si nici QI 20 cu mult…
    Imi pare rau de dumneata… ca i-am raspuns pe blogul dumitale….
    Scuze….

    @ arsulici
    Tocmai m-am dus pe Google cu numele maestrului.
    L-am gasit si in Wiki…

  12. @geomarz
    Eu il cautasem pe youtube nu pe google pt ca doream sa ascult ceva. Pe wiki nu am intrat pentru ca stiu cine e maestrul…
    Crezi ca astia de la youtube mi-au dat rezultatele cu salam fiindca stiu ca-s mincacios???

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...