Da’ ce? Credeaţi că le-aţi văzut pe toate ? Nu, dom’le, că biotopul e prielnic diversităţii. Prin preumblările voastre prin vestul cel prietenos şi cu multe straturi de ambalaj veţi fi văzut tot felul de maşinării. Adică negustori automaţi. Bagi banu’ iese cutia de beutură. Ori biscuitele. Ori tiutiunul ( care, desigur, face rău la radiografie ). Şi câte şi mai câte. Că automatul nu vrea leafă, nu face grevă, nu e membru de sindicat şi nici concediu plătit nu vrea. Aşa că treaba e bună. Cum spuneam: bagi banu’ iei covrigu’.
Nu ştiu de ce, dar pe vreme lui Ceaşcă eram de-a dreptul fascinat de automatele cu pricina. Eram aproape convins că ele reprezintă zbierătul suprem al abundenţei. Punctul G al bunăstării. Mai târziu m-am lamurit că e departe de a fi aşa. În general marfa de acolo e veche, automatele funcţionează aiuristic şi aşa mai departe.
Dar încă nu ştiam tot. Haideţi să o luăm cu metodă. Să vedem ce îşi mai poate procura cetăteanul grăbit şi cu fise potrivite de la maşinăriile astea.
Mai întâi, dacă vă aflaţi prin California şi aveţi o reţetă valabilă, automatul ăsta o să vă servească prieteneşte cu o doză de… marijuana. E negru. Şi fabricanţii susţin că asta nu are nicio conotaţie rasială şi nici nu are nicio legătură cu distribuitorii tradiţionali ai acestui produs.
Japonezii… îi ştiţi, aia mici şi galbeni cu pălăriuţe ciudate şi aparate de fotografiat spectaculoase, sunt mai inventivi. Dar şi perverşi ai dracu’. Funcţia face organul şi cererea naşte oferta. Deci, chiloţei gata purtaţi de şcolăriţe japoneze. Pentru cunoscători fini.
Ouă. Tot la japonezi. Sau dacă vreţi… oă- cum preferă nea Stere. Desigur, extrem de proaspete. Cotcodac garantat.
Şi bomboana pe colivă, cireaşa de pe tort, capacul pe veceu… tadaaaa. Automatul de cărţi. Cu asta le-am rezolvat pe toate. Hai sănătate că lumea e pe drumul ăl bun.
Nouă ştii ce ne trebuie? Un automat de credite. Că şi aşa băncile astea care se deschid la fiecare colţ de stradă nu mai fac faţă!
Şi apoi, în timpul alegerilor s-ar putea înfiinţa neşte automate de buletine de vot + ştampile bonus.
Boss,planeta noastra e populata de doua entitati:japonezii si restu’ lumii.
Iar otomatu’ cu carti e bagat asa,la vrajala,sa nu zica martienii ca suntem inculti.
ce chestie! chiar ma enerveaza aia de mor de foame!
Da, tonomatul cu cărţi, da. mi-a întărit optimismul. că capitalismul s-a făcut romantic. 😀
Primul automat e chiar dragut. Sobru. Estetic. Incapator. O placere sa zici „cheese!”. Simplu de folosit si de imbogatit o baza de date.
Al doilea e…inox.
Pentru ei.
Al treilea refuz sa cred ca e in Osaka. Sau Tokyo.
Sau in orice oras care are in componenta un „y” , „k” sau „ok”. Un lant cu zale de marimea celor folosite pe un distrugator imi pune serioase semne de intrebare.
Bancuta de lemn natur langa sistemul de aer conditionat cu burlan la vedere si fir electric la rasu’ ierbii sunt perfecte pentru ea. Ea e in colanti stramti pe sunci cu mana plina de samanta ascultand „offf viataa meaaa..”. Precis e dupa prelata in pozitia consacrata „dupa tufe”.
In schimb ultimul chiar exista??
Stiam de existenta unuia in holul parlamentului, dar acela era aprovizionat zilnic doar cu fascinantele carti de colorat. Daca vorbim despre acela, nu e cam brusc saltul ?
care corect e „OO”, nu „OĂ”!
@ Darius
De notat ideile alea. Da’ un automat care să distribuie automate cum ar fi?
@c
Deci este.:)
@Trexel
:)))
@Gabriela Savitsky
Mic, cârpit în cur, da’ romantic foc.
@dafyduck
Deci ultimul chiar există. Ca şi celelalte. Vezi linkul spre sursă.
@ Vania
Chiar aşa…
Salut. Imi place foarte mult cum scrii. Ai fi interesat sa facem un link exchange?
Id mess/mail: andrei_the_wise@yahoo.com
blog: http://www.varby.ro
Daca esti de acord astept un raspuns pe mail.
Daca nu te intereseaza imi cer scuze ca te-am deranjat.
Sa avem bafta la trafic!
Ei, ultimul automat mi-a trezit interesul….
Cu suficiente fise si cu un capac de veceu comod, as putea petrece multe clipe de culturalizare…. 🙂
Am vazut insa pe acest automat un buton, „meet the author”, ce e cu ala? bagi fisa, apesi bunonol si iese autorul din automat? pai atunci cum ii inghesuie pe toti autorii in asa automat micut????
Stii, in 1986 si in 1988 am fost in URSS, acolo am vazut primele automate, si-mi placeau mult. Se vindea la automat apa minerala – 1 copeica/pahar, sau suc – 3 copeici/pahar… fiind copil, eram fascinat de ele. Erau si pe strada, dar si in aeroporturi, si erau o idee foarte buna, caci oricui i s-a intimplat sa-l apuce setea pe strada si sa vrea doar un pahar cu apa, nu o stricla intreaga…
Ce aveti, bre, cu tonomatu’ de carti…
Sa-mi spuneti si mie cand oti vedea unu de da Ganongu’ si Milleru’ ala nou. Chiar ma intereseaza…
Prin 2010 tre’ sa iasa Protocoalele ILCOR…
Rabii daca nu uiţi complectează te rog pe 30 noiembrie cu modelul de tonomat „uninominalul” după care o sa dansam următorii patru ani.
Este tot un produs 100% capitalist o sa ne livreze produse expirate cum spui matale, deşi pentru noi este de ultima generaţie e tot reclama si cacealma e, si „UE” multa „UE” pentru romani, merita sa îl bagi in panoplie!
@ arsulici
Dacă te uiţi atent, la sursă, o să vezi că mai era un automat. Tare potrivit la budă.
@geomarz
ok…
@lol
Bre, să fim serioşi. Comuniştii aveau cel mai adevărat uninominal ! La ăia era un singur nume pe bune !
@ Arsulici,
Ghidusule !!
Ce nostalgic esti ! Apa minerala cu o copeica paharul si suc cu 3….
Eu stiu sifonul cu 25 de bani si sucul cu 50…. Da’ suc adevarat, din zahar apa si fructe….
S-auzim numa’ de bine….
Corect bre!!!!!!!!!!!!!!:))))))))))))))
Cum tot rău’i spre bine, când a băgat Băse vorba cu tonomatele, mai toată lumea a învăţat ce-i ăla tonomat. Că pân-atunci auzeai şi la radio, ba şi pe la TV, pe cutare c-a luat o cafea de la „tonomat”. 🙂
Cum ziceam, mai toată…
@geomarz
Eu credeam ca-mi vei admira memoria, nu nostalgiile… 🙂
Cu 25 de bani am insa si eu niste probleme nerezolvate: In multe retete de placinte si alte dospituri, retete mostenite de la bunici, matusi, prietene etc. imi apare scris „drojdie de 25 de bani”… si eu nu stiu cit dracu inseamna asta din punct de vedere cantitativ, asa ca folosesc cea mai exacta dintre stiinte, ochiometria 😀 🙂 :)))