AcasăRabbi ziceNea Barack, coaxialu'

Nea Barack, coaxialu’

Deci, măi tovarăşi. În vreme ce voi executaţi programul de somn – bravo, aşa trebuie, ca să aveţi energie şi să construiţi capitalismul în patria noastră !- am stat cu ochiul înţepenit în numere, nu în cifre… ca să nu înţelegeţi alte năzbâtii. La ora la care scriu chestia asta Obama are 207 electori şi McCain 135. Şi ciorba e gata.

Deci, la ora la care citiţi, deja faceţi eforturi de imaginaţie să vedeţi cum o să se aşeze traianu’ vost’ ca să presteze la noul licurici. Şi la ăsta nou e de supt, că ăştia sunt dotaţi de la natură cu suzete pentru coaxiali din alea ţepene.

Aşa că viitorul preşedinte al SUA este Barack Obama. Alegătorii şi-au făcut treaba, acum tre’ să şi-o facă şi lunetistu’. Şi să nu aud despre înţelepciunea populară şi proverbe despre schimbarea regilor. Măcar două- trei zile să prizăm şi noi din iluzia că ceva se poate schimba.

Vorba lui nea Stere când i-am zis: Change we can !   Şi el mi-a răspuns: „păi, cu ceingiu’ faci o lulă dacă nu-i bagi la fraier şi ziare tăiate în teancul de lovele.”

NN_27obama2

Astăzi americanii mi-au arătat de ce merită stimaţi şi admiraţi. Vorbesc despre miile de americani care au votat şi acum sărbătoresc în stradă. Bravo lor !

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

44 Comments

  1. Aici, la peluză de unde privesc meciul, se strigă cu entuziasm: Ba-my! Ba-my!…
    Şi se speră o schimbare nu numai in ton.
    Se vorbeşte de o recompensă, nişte „note de insomniac”…

  2. Da, Kiki. Şi mă bucur că am trăit-o împreună cu prietenii. Cu tine, Mile, Cabral, Crina, Andrei, Corina, Arsulici, C, Klaus Steinberg… sper să nu fi uitat pe nimeni.
    Şi cu asta trag şi eu la garaj. Mai vorbim mai încolo.

  3. da, e un moment istoric. si nu mai putin important…e un moment de emotii, in care sperantele tuturor au prins aripi spre un „brave new world”.
    Sa speram ca o sa aiba fi forta si prerogativele de a implini toate asteptarile. Goooooooooooo Barack!!!!!!!!!!!!!!!!!

  4. Mi-am dorit sa castige Obama, pentru ca el promite o schimbare pe care multi o asteptau si pentru ca alegerea unui presedinte de culoare demonstreaza inca o data ca America e cel mai democratic stat din lume.Democratic da, dar nu perfect , motiv pentru care nici nu-mi fac prea multe iluzii.

  5. @ Mordechai
    Merita sa fac efortul de a -ti scrie numele in intregime (ca un omagiu).
    Sper sa apreciezi… 😉
    Nu am mai ras cu ata pofta, de pe vremea lui Moshcalifar (tineretea lui).

    Imi place chestia cu luntistu’…
    Nu pot sa ma opresc din ras…
    Este genial….
    Cum, Dumnezeu, ti-a venit ?!

  6. Mai da-i in… basca mea de par de oaie. N-o sa se schimbe nici o scofala- io zic sa nu ne punem AGAIN sperantele in Mama America. Ca iar o sa ne lovim cu botu` de asfalt.

  7. Domnule Mordechai ,

    am o rugaminte la dumneata : de azi dimineatza incerc , fara succes , sa intru pe blogul meu(
    http://klauss.weblog.ro ) .Imi apare o pagina alba , o sigla a weblog.ro si ma informeaza ca siteul este ” temporar in reparatie si sa revin mai tarziu ” ori , daca ma plictisesc , sa joc un joc.( imi da un link ) Te rog incearca mata sa intrii la mine pe blog si , daca reusesti sau nu , scrie-mi aici pe blogul matale raspunsul.
    Eu am intrat pe http://weblog.ro -si de acolo am intrat pe alte bloguri , semn ca nu sunt in revizie sau reparatie si ca doar blogul meu este cel vizat.
    Am trimis si email la admin, fara raspuns pana acum.
    Cu multzumiri
    Klaus Steinberg

  8. Alegerile SUA… Foarte mult circ dintr-o acută lipsă de pâine… Oare ce s-ar fi întâmplat dacă nu câştiga un afro-american? Cred că se punea de o mare revoltă populară şi la câţi negri sălăşluiesc pe acolo… Aşa că, bine gândit scenariul, genial chiar!

    Oricum de acum încolo va fi bine: Fie oalele se vor sparge în capul lui Obama şi caucazienii vor ieşi basma curată, fie poporului îi va fi ruşine să se răscoale împotriva unui non-caucazian.

    Big Brother s-a descurcat şi de data asta.

  9. Acum sint curios cum va decurge tranzitia. Echipa bush inca mai poate face suficiente magarii si prostii, iar presedintele ales inca nu are o echipa, acum si-u definitiveaza, si inca nu are nici un control asupra situatiei concrete.
    Sunt sustinator al lui husein nicolita, si sper ca temerile mele cu privire la ontreaga situatie sa nu se implineasca…

  10. Mai, lasand la o parte glumele cu var’miu, astia chiar au facut istorie. In primul rand si-au miscat fundurile lor celulitice si au facut ceva pentru ei, intr-adevar intr-un moment in care cutitul zgaria osul.
    In al doilea rand, acum stau cuminte pe picioarele din spate si astept sa treaca cele 90 de zile si sa vad ca le face si le desface in asa fel incat sa ridice botul avionului planetar, ca mai avem putin si intram in vrie…
    In al treilea rand, a fost intr-adevar o seara misto. Si trebuie sa recunosc ca… mult mai tare decat ultimele (multe) filme vazute prin mall sau pe-acasa, suspans, poveste, intriga, miza… ce sa mai, haliud!
    Ca sa nu mai zic… am stat in public cu Moshe si cu inca ceva oameni chiar misto, ma asteptam sa fiu singurel…
    Hai, la nani ca meritam!

  11. Thx @M !
    Frank Herbert once said in his Dune:
    “A world is supported by four things… the learning of the wise, the justice of the great, the prayers of the righteous and the valor of the brave. But all of these are as nothing without a ruler who knows the art of ruling.”

    Sa speram ca Barack stie ce trebuie sa faca sau e in stare sa invete repede. Timpul nu prea mai are rabdare cu oamenii.

    Viata e realitate , nu doar idee !
    salut Ro ! and Mordechai 🙂
    j.

  12. Bre Mordechai, ce naiba te năpădi ‘tuziasmu’ ăsta păcătos? Stai să vezi omule! Cu cengiu’ avea dreptate nea Stere. Păi uitaşi cum votară românii cengiu’n 96? Că deteră binele pe rău ş-atunci şi-n 2004 vrură circ? Stai să vezi, c-avem avans 🙂

  13. @ Darius cel Tulbure, Pendulul lui Foucault, Mirela Mustaţă, Wana, voichiţa, arsulici, Wind whisperer

    Românii ştiu bine cât durează o minune. Că au cronometrat la secundă. Aşa că mai molfăim o vreme dumicatul entuziasmului şi pe urmă ne trece.

    Nu mă aştept la mari minuni. Obama era opţiunea aproape obligatorie pentru SUA, în condiţiile în care se confrunt, sub administraţia Bush, popularitatea lor în lume a ajuns la cote teribil de scăzute. Ori alegerea unuia ca Obama dă un bun semnal. Iar popularitatea de care se bucură acesta în lumea ar trebui să funcţioneze ca un suliman fistichiu pentru obrazul nu tocmai imaculat al Americii.
    Aşteptările sunt mari. Iar marile dezamăgiri se pot naşte doar acolo unde şi aşteptările sunt mari.
    Şi mai am eu un fix: am mari strângeri de inimă când e vorba de lideri carismatici. Am mai vorbit despre asta.
    Dar deocamdată ne mai rumegăm entuziasmul.

  14. @ claudia, c, daria, Cetăţeanul Popescu
    Ai dreptate. În viitorul apropiat nu cred ca e foarte posibil. Dar aici există nişte nuanţe de care e bine să ţinem seama.
    Poporul american e alcătuit dintr-un amalgam etnic. Ţine de substanţa Americii. Pe când aici, în Europa, ne mândrim cu ideea că statele noastre sunt state naţionale. Nu ştiu dacă e neapărat aşa, nici dacă e neapărat bine, dar sunt lucruri întrucâtva diferite.

    Asta nu e în niciun caz o scuză pentru intoleranţa de care mai dăm uneori dovadă.

  15. @ Corina
    Da, Corina, aşa e. Ne-a ţinut la curent Cabral şi cu ce fac verii din Kenia 🙂

    @Karakas
    Păi da.

    @geomarz
    Da, mulţumesc. Apreciez:)

    @quadratus, Dan Lee
    Dom’le ştiu. Da’ aici e ca la meciul de acasă al celor de la Steaua cu Lyon. S-au bucurat la fiecare gol al stelei. Că până la urmă s-a terminat 5-3 pentru franţuzji… e altceva.

    @cabral
    Prietene, aşa e. Cred că marele merit al lui Obama e că i-a dezmorţit. Ce vor face, acum că şi-au dezmorţit tendoanele, e altceva. O să vedem.
    Şi, îndiferent de ce va fi, am asistat la scrierea istoriei. Care va fi culoarea cernelei cu care s-a scris acolo… om afla ceva mai târziu. De o fi roz, de-o fi căcănie… om vedea.
    Da’ de stat ai stat cu Mordechai:) Că Moshe n-a fost în front.

  16. @ Arsulici,
    @ Mordechai

    Istorie, istorie…

    Din istorie mi-am amintit un banc de prin 1980 si un pic. Studentie…
    Unul dintre studenti spune gluma…
    ” Anul 2008 in SUA…
    La Casa Alba presedintele … negru, vicele…negru… consilieri…. negri si tot asa pana la spalatorul de geamuri. Ala alb. Statea cocotat pe schela lui, freca geamurile si canta in legea lui.
    Presedintele il aude… Deschide fereasta si-l asculta atent…
    Dupa cateva momente se intoarce catre consilierii care-l asteptau cuviincios sa revina printe ei si spune admirativ:
    – Doamne, ati bagat de seama ce ritm au in ei albii astia !?”

  17. @ Corinacretu
    Ati scris:
    „Toti plang in America… Si in Kenia …”

    Eu, personal am vazut numai pe UNII plagand si nu pe toti… La Marele Frate de peste Balta…
    In Kenia, niste amarasteni filmati de aproape sa para mai multi… Probail familia largita din care s-au evidentiat un frate (mai mare) si bunica paterna (cam la vreo 50-55 de ani)….

    Mordechai are dreptate…
    Vine acu’ lunetistu’… atunci, chiar, sa vezi plansete…

  18. @ Mordechai
    Ti-ai castigat cinstit dreptul de a-ti dactilografia numele intreg… Merita… Poate mai incolo sa incerc cu copy…

    Ca, domniia ta nu stia bancul, spune ceva despre varsta s, poate, despre locatie….

    Prin ’80 banuiesc ca erati cel mult intr-un plan de gradinita… iar locatia este capitala noastra cea mandra…

  19. @ geomarz
    De fapt prin anii ’80 îmi începeam şi isprăveam liceul. Dar vârsta e meritul părinţilor mei, nu al meu.

    Aia e. Am cultură subţire. Nu ştiam bancul. Altceva?
    Iar aia cu „dreptu de a-ţi dactilografia numele întreg” era să primească un răspuns dulce ca ciuşca.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...