AcasăRabbi ziceNea Stere şi Obama

Nea Stere şi Obama

Nu ştiu cum naiba se face, dar, de câte ori încep să vă povestesc câte ceva despre nea Stere, îmi dau seama că toate întâmplările astea se petrec dimineaţa. Sau aproape toate. A naibii fatalitate. Asta e. La fel şi în dimineaţa trecută.

Îl găsesc pe nea Stere împreună cu nelipsitul nea Mătreaţă şi cu un amic al lor: Filemon Virginu. Ăsta e un personaj mai aparte. Un căpiat cu vârstă neprecizabilă, dar localizabilă oriunde între 50 şi 70 de ani. Nas turtit şi mereu roşu precum cocoşul pepenului. Sub nas luceşte mereu un muc uscat. Iar ochii căcăniu-verzui clipesc des de sub nişte ochelari cu lentile decupate dintr-un fund de sticlă de şampanie şi proptite într-o ramă lipită si peticită cu leucoplast. Vară sau iarnă are pe ţeastă un fes verde cu un moţ roşu enorm. E gângav, rânjit, căpiat şi în general cam imbecil. Dar are marea calitate că băleşte când vede cur de muiere.

Cei trei cărturari lustruiau banca din faţa blocului spărgând seminţe ( un covor des de coji scuipate de cele trei boturi se lăbărţa în jurul băncii). Filemon atârna cu un braţ pe după gâtul lui nea Mătreaţă, care părea uşor stânjenit de proximitatea epidermei filemoniene.

Nea Stere mă reperează scurt şi mă preia pe piept:

– Ooo, vecinu’ ! Hai, să vezi ceva.

În faţă celor trei stă un pui de ţigan jegos şi plin de muci. Are un ochi zbanghiu şi priveşte cruciş, dar rânjeşte ca tembelul, cu toată gura ştirbă. Bate darabana într-o minge spartă şi le urlă celor trei înţelepţi nişte manele porcoase.

– Ai văzut, vecinu’ ? A ieşit negru’ ăla a lu’ matale la americani ! mă pune nea Stere la curent.

– Îi fute negrii pă americani acu’ ! înţelepţeste şi Filemon.

– Taci, bă, că aici vorbesc oamenii ! îl repede nea Stere privindu-l chiorâş. Da’ ce l-ai luat aşa de gât pe nen’ tu’ Mătreaţă? Dacă vă iubiţi ia-l acasă şi fă-i copii chioru’ dracu’

Filemon rânjeşte. Nea Mătreaţă îi dă un ghiont îmbufnat şi dă deoparte lăboanţă filemonului de pe umeri, repezind o flegmă verde ca prazul pe mocheta de coji de seminţe.

– Lasă, vecinu’ ! îşi urmează nea Stere ideea. Lasă, că e bine că a ales ăia o cioară. Să mai termine cu rasismu’ ăsta, că prea conducea jidanii tot… e bine. Că e toţi oameni şi are dreptu’… Da’ să-l auzi pe ciorica asta mică, vecinu’… să vezi ce ştie ăsta… Ăsta-i ăla mic a lu’ Satelitu’, ăla care a murit electrocutat când voia să fure cabluri… Ia zi, băi, Clintonele, bagă…

– Clintonel ? numele piciului îmi pare neverosimil.

– Aşa-l cheamă şi-n buletin…nu, mă? Ai, mă buletin ?

– N-am … că n-am paişpe ani ! răspunde copilul in vreme ce-şi trage mucii.

– Lasă că o să faci… dacă nu te duci ca tac’tu la furat cabluri. Si dacă furi să vezi să nu fie curent pă ele, Clintonele… ia zi-o p’aia cu Obama, să audă vecinu’…

Ăla mic n-aşteaptă mult şi începe să urle o manea tânguită, acompaniată de bătăi în mingea spartă şi tot felul de onomatopee care, în mintea lui, ţin locul diferitelor instrumente din taraf:

– Rusu’ bea, rusu’ mănâncă/ că şi rusu-i om/ are gaze şi dolari / si faruri cu neon //  are bomba nucleară/ şi e plin de bani/ dă cu bombe din avioane/ dă peste duşmani…

Aici ăsta mic înghite o porţie de muci, ia aer şi începe să urle refrenul:

– Da’ voteaz’ americanii/ merge cu Obamaaaa/ si la rusi le ia toti banii/ si le fute mamaaaa / că e şmecher şi e tare/ şi -are coaie mari/ cel mai tare din parcaaaare/ şi ne dă dolaaaaari…

Cei trei cărturari se amuză teribil. Ăl mic mai înghite şi nişte muci şi zice mai departe:

– Că Obama e bazat/ are bani grămezi/ nu-i e frică nici de gardă / de ruşi sau chinezi// Toţi votează cu Obama/ toţi americanii / că e negrii la putere / negrii şi ţiganii…

Mă îndepărtez uşurel, fără să tulbur audiţia celor trei cărturari. Depărtându-mă îl mai aud pe puradel zbierând: „Da’ voteaz’ americanii/ merge cu Obama… ” şi pe nea Stere suduind cu nedisimulată admiraţie:

– Gata cu rasismele, băga-mi-aş ! Ce cântă cioara asta mică…

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

14 Comments

  1. Boss,as rade daca n-ar fi de plans.Ilustrarea perfecta a rasismului romanesc.Si aici suntem unici.Rasism bascalios.In functie de interes,putem fi prieteni,iar daca vantul si-a schimbat directia,trecem la: Tiganca imputita,bozgor,jidan,cioroi…

  2. CONFISCAREA DREPTULUI DE A URICu ceva timp in urma am incercat sa descopar si sa inteleg noile conotatii aduse de clasa politica post-decembrista notiunii de „nesimtit”.
    Fara a emite pretentii de a fi lamuri cit de cit aceasta problema (datorita complexitatii sale), incerc in cele ce urmeaza sa pozitionez acest tip nou de nesimtit in decorul politic contemporan al Romaniei europene, decor de scena politica ce, prin efectele produse a reusit ca in aproape douazeci de ani de manifestare plenara, nu numai sa mecereze adinc, la radacini valorile morale ale romanilor, atitea cit mai ramasesera dupa consumarea „iepocii de aur” si a comunismului, ci si sa fundamenteze viziunea unui viitor gri, golit de continutul axiologic al oricaror ramasite de etica sau speranta de mai bine.
    Pornind de la „zisele” precum ca „politica este o prostituata”, diversi sociologi, analisti politici, formatori de opinie etc. se produc zilnic intr-o media sufocata de statul in genunchi contra cost si de pe pozitii in 99% dintre cazuri de partizanat politic nesimtit remunerat pecuniar, emit judecati elaborate menite sa convinga un auditoriu apatic si lehamitizat, de faptul ca „zisele” respective au o oarecare noima si in cazul politichiei romanesti post-decembriste, ca de fapt politica nu inseamna altceva decit o serie intreaga de compromisuri care, chiar daca par de neconceput la un moment dat datorita trasaturilor lor caracteristice prostitutiei, odata realizate ar avea ca scop propasirea neamului mioritic.
    Nimic mai fals si mai obscen!
    Daca aceasta cugetare plina de sarcasm si de cinism are totusi o noima pentru tari in care democratia a fost ueori nevoita, in lupta sa pentru supravietuire si devenire istorica sa accepte si unele compromisuri mai mult sau mai putin comestibile din punct de vedere al unor principii morale cvasiunanim acceptate, nesimtitul politic contemporan roman a reusit contra-performanta sa goleasca de firavele urme semantice sintagma respectiva, orice actiune intreprinsa de el reusind inducind un inteles nou si extrem malefic (sic!) pina si cuvintului „prostituata”.
    In definitiv cel care a emis aceasta judecata a pornit probabil de la premiza ca cea mai veche meserie din lume presupune existenta a doi parteneri care, chiar daca din punct de vedere al preceptelor unei societati pudice si cu frica lui Dumnezeu nu corespunde acestora, cad in final de acord de a-si oferi reciproc satisfactie si placere. Interzise intr-adevar, dar totusi satisfactie si placere.
    Pe de-o parte satisfactia ofertantului de placere de a fi platit sau platita pentru munca depusa, iar pe de alta parte placerea celui sau celei care s-a bucurat de serviciul prestat.
    Nesimtitul politic roman a preluat din sintagma respectiva numai partea care a corespuns scopurilor sale imediate si pe termen lung, cu alte cuvinte a intarit baza proverbului „si … si cu banii luati!”
    In acest sens daca, din curiozitate te uiti pe esicherul politic dimbovitean (eufemism pentru hirdau national plin pina la refuz de excremente) si incerci ca, pe baza unor minime cunostinte dobindite in anii de invatamint obligatoriu, sau la scoala vietii, sa intelegi ratiunea care sta la baza actiunilor nesimtitilor politici dimboviteni, vei avea neplacuta surpriza ca, mai intii sa nu poti cantona prea mult in zona din cauza unui miros letal vespasianic, iar apoi, daca totusi supravietuiesti acestu supliciu, sa constati ca totul se reduce la o lupta abjecta si acerba pentru Ciolan si pentru Putere.
    Vei vede „distinsi” nesimtiti politici afisind aere de superioritate timpa si suficienta de neam prost fata de vulgul in opinia lor tembelizat, in realitate cetateanul obisnuit care i-a asigurat prn vot pozitia privilegiata, si care pina mai ieri produceau in mass-media sau in forumul suprem al tarii, Parlamentul, spectacole de cea mai joasa speta nedemne pentru calitatea de biped inzestrat cu ratiune si care astazi, spalati pe miini de fecalele folosite ca munitie impotriva adversarilor, isi intind aceleasi miini pentru a consfinti „aliante politice” care cred ei ca-i vor ajuta pe drumul spre Ciolan.
    Vei mai vedea cum, de pe cea mai inalta pozitie politica a tarii se incearca, pe de-o parte spalarea si inalbirea unei parti a caracatitei economico-politice care sufoca Romania anului 2008, iar pe de alta parte intinarea si innegrirea celeilalte jumatati a acestei caracatite, care este de fapt, in totalitatea ei, de un gri de plumb bacovian si nu poate fi separata prin discursuri populiste si partizane, ea reprezentind o entitate devoratoare si sufocanta ce a cuprins in tentacolele sale ucigatoare acest neam atit de daruit de Dumnezeire.
    Cel putin plumbul bacovian, in tristetea lui, e plin de puritate, pe cind plumbul caracatitei este un plumb coclit, ucigator, adus in aceasta stare de oxidare de nesimtitul politic roman.
    Vei mai vedea o asa-zisa campanie electorala in care nesimtitul politic a aruncat cu lopata si apoi a indesat cu piciorul porcoaie de bani nemunciti, pe care apoi asteapta sa si-i recupereze „inmilionit” prin accederea sa la Ciolan si tot bani care ar putea satisface probabil necesitatile pecuniare ale tutruror azilelor de batrini si orfelinatelor din tara, pentru o perioada nedeterminata.
    La schimb romanului i se ofera vodevil telenovelistic cu politicieni care impart sarmale, zacusca, cirnati, promisiuni de zbor in Cosmos, autostrazi din Bucuresti la Luna, igienizari de scoli prin „mopuire” etc., sau cel mai grav i se dau sperante desarte prin votarea unor legi fara accoperire materiala la momentul adoptarii lor intr-o veselie generala.
    Iar in agravarea pina la acutizare a acestor sperante vine invrajbirea diferitelor categorii socio-profesionale care pe buna dreptate revendica tratament egal, invrajbire intretinuta la greu si iresponsabil in scop electoral, chiar de catre cel ce constitutional are obligatia de a fi garantul prevenirii unor astfel de situatii prin rolul sau de mediator intre guvern, partide si sindicate.
    Vei mai vedea dezumanizarea sustinuta financiar cu alte porcoaie de bani cistigati din afaceri oneroase cu statul si manifestata in batai electorale de strada ce amintesc de proliferarea ciumei negre a anilor treizeci din secolul trecut, care au avut ca rezultat, pe linga imensul cimitir comun lasat „mostenire” umanitatii, si cea mai abjecta forma de exprimare in ura si irationalitate a fiintei umane, Holocaustul si lagarele sale.
    Si toate astea, in Romania europeana a anului de gratie 2008!
    Dar poate ca lucrul cel mai grav si cu o dezvoltare viitoare imprevizibila consta in faptul ca, nesimtitul politic roman a reusit sa ne goleasca, prin confiscare ilegala, de dreptul de a uri si de a spera la schimbare.
    Daca pina in decembrie 1989, toti romanii umiliti si batjocoriti, infometati si inghetati, privati de libertati fundamentale ale Omului, simteam si traiam in comunul solidaritatii urii fata de sistem si dictator, in speranta unui Soare care va rasari odata si pe strada noastra, nesimtitul politic ne-a confiscat acest drept, dindu-ne la schimb alienarea prin retragerea noastra intr-un univers de trairi strict personale, strain de notiune de solidaritate, bintuit de fantasmele grijei zilei de miine, fara perspective, mat in care sentimentele romanulului sint strict campate in zona dezgustului, scirbei si lehamitei.
    Nesimtitul politic roman, mostenitor al activistului PCR, a reusit sa transforme Romania intr-o imensa groapa comuna, pe care a aruncat in dispret o cruce neterminata, pe motiv de lipsa de fonduri de ingropaciune ca urmare a meschinariei si cupiditatii sale parsiv metamorfozate „in efectele crizei mondiale”.
    Singurul lucru pe care nu-l are in vedere nesimtitul politic, si stationat undeva in istoria recenta a neamului, este reprezentat de dreptul romanului de a uri si a huidui, pe care acesta si l-a cistigat in decembrie 89 pentru ca ulterior sa-i fie confiscat din mers.
    Sa Va Ferasca Dumnezeu domnilor sa-l regasim sau recapatam pentru a doua oara, caci atunci zidul unitatii militare dintr-un anumit oras al Romaniei va fi insuficient pentru ce va urma.
    Asa Sa Ne Ajute Dumnezeu!

  3. @ C
    Dom’le, la nea Stere nici nu e rasism. E sterism.

    @Vania
    Supra-analizezi:)

    @Marcus
    🙂

    @Klaus Steinberg
    Musai cercetez şi acolo.

    @ arsulici
    Uite aşa aş ieşi din nevoi:))))

    @ Turambar
    Tequillaaaaaaa!

  4. @ Satmareanca
    Hai cu aplauzele alea ! 🙂

    @ Cârcotaşu
    Clintonică e un talentat. Dacă îl întrebi ce vrea să se facă el când o fi mare îţi răspunde: cosmonatu capitalist !

    @Turambar
    Bună şi zama de ploşnă, da’ nu bate o şliboviţă ca aia pe care i-o tot povestesc eu lui Mile 🙂

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...