AcasăRabbi ziceTentaţia tiraniei

Tentaţia tiraniei

Nu e nevoie să te afunzi prea adânc în istorie ca să descoperi că tirania a fost întotdeauna seducătoare. De unde vine forţa ei de seducţie e greu de spus. Cu atât mai mult cu cât tiranii nu sunt deloc asemenea. Nu îi uneşte o idelogie comună, nu sunt egal de cruzi şi nici în aceeaşi măsură de descreieraţi. Istoria însăşi îi tratează atât de diferit. Aşezându-i pe unii dintre ei la loc de slavă, ocrotiţi de legendă şi înşelătoare aură, iar pe alţii trimiţându-i irevocabil – şi uneori la fel de nedrept- în eternă damnaţie. Criteriile sunt  informulabile iar judecata sa irevocabilă.

Nero, împărat şi tiran. Nebun hidos şi criminal odios. Sau cel puţin aşa ni-l înfăţişează memoria colectivă. Iar atunci când istoria poartă numele de memorie colectivă e îndreptăţită la judecată selectivă şi arbitrariu. Cine să se mai ostenească să cerceteze ceea ce e deja ştiut, clasat, stabilit ? Mai are vreo importanţă că Nero este doar victima unei „calomnii mitologice”, ca să folosesc sintagma lui Octavian Paler, atunci când i se impută incendierea Romei ? Nebun sau visător ? Cui îi pasă ? Cele două nu se exclud neapărat. Oricum, tiran. Simplu, comod, fără complicaţii şi exces de analiză.

Henric al VIII-lea al Angliei, iubit de popor şi întemeietor de religie. Marele Harry, rege impunător, cel mai iubit dintre regii Angliei, cel care avea să transforme neînsemnata, provinciala Anglie în puterea europeană de mai apoi. Erou ? Rege iubit de popor ? Codoaşa numită memorie colectivă aşa ni-l înfăţişează. O cercetare mai atentă ne-ar putea dezvăui un tiran sângeros, dar asta ar fi, poate, interesant doar pentru şoarecii de bibliotecă înfierbântaţi de cercetarea nebănuitelor încâlceli ale istoriei. Popoarelor nu le-a păsat niciodată de adevăr, deşi întotdeauna şi-au zbierat dreptul la adevăr, s-au ridicat cerând adevărul ori s-au lăsat îngenuncheate în numele aceluiaşi abstract şi iluzoriu adevăr. Pentru că popoarele îşi vor iubi întotdeauna tiranii. Cu o singură condiţie: aceştia să iasă mereu biruitori, iar piciorul lor să apese fără cruţare grumazul poporului ocârmuit.

Raportul dintre tiran şi supuşi e unul paradoxal, dar perfect simbiotic. Puterea tiranului se hrăneşte din adoraţia maselor, iar masele au nevoie să îşi adore orbeşte şi pătimaş stăpânul. De unde nevoia asta ? Tirania e un sistem comod, care suspendă nevoia de argumente. Pentru că în tiranie acestea sunt inutile. Tiranul nu are nevoie de argumente, de demonstraţie, el postulează. Iar aceasta este o postură extrem de comodă. Recursul la logică ori cultură devine inutil pentru orice supus, simpla memorare a mereu schimbătorului catehism al tiranului ţine loc de argumente. Cum spuneam, postură comodă.

Supuşii îşi adoră tiranul, au nevoie de asta. Pentru că acolo, deasupra lor, nu se află un despot ori un dement fără saţ de sânge ci PUTEREA. Scrisă mereu cu majuscule. Iar puterea e împilatoare, dar seducătoarea. Şi, în puţinătatea (dar intimitatea) minţii sale, fiecare dintre supuşi e liber să fantazeze, visându-se pe sine însuşi în poziţia aceea de deţinător al puterii absolute, implacabile. Şi astfel adulmecând mirosul îmbătător al puterii, chiar dacă nu va apuca vreodată să-i guste şi fructul, supusul devine dependent de mirosul acela, narcotizat şi capabil de o deplină şi tulburătoare adoraţie. Şi asta cu atât mai mult cu cât tiranii pot fi generoşi. Iar adoraţia deplină şi necondiţionată e, uneori, răsplătită fără zgârcenie.

Poporul adoră tiranii. Pentru că tiranul e întodeauna un patriot desăvârşit. Nimeni nu va apăra marginile regatului ca dânsul. Ba de va putea le va întinde încă mai departe. Iar popoarele ştiu asta. Şi dacă nu o ştiu, o simt. Pentru că tiranul se apără astfel pe sine însuşi.

Apoi nu trebuie uitat că, de cele mai multe ori, înainte de a fi un tiran, acela a fost unul dintre ei, ridicat dintre ei- mai ţineţi minte ce spuneam mai sus?- luptând pentru aflarea adevărului. Orice tiranie a fost mai întâi o căutare a adevărului. Ori o altă înşiruire de admirabile idealuri: dreptate, egalitate, stârpirea hoţiei ori corupţiei. Iar el era acolo întruchiparea acelor idealuri. Pentru că oamenii au nevoie de acele idealuri. Ori măcar de speranţă. Pe care uneori o numesc credinţă. Şi aşa cum au nevoie de dumnezei, au nevoie de mesageri ai acestora. Iar tiranul începe întotdeauna prin a fi o figură carismatică, mesianică, construindu-şi şi cultivându-şi în permanenţă propria divinitate.

Tentaţia tiraniei a existat şi va continua să existe. Întodeauna. Pentru că întotdeauna vom căuta eroi, personaje extraordinare de care să ne atârnăm aşteptările, nădejdile. Iar, nu de puţine ori, ei se vor transforma în tirani, străduindu-se prea mult să fie eroi. Iar alţii, străduindu-se teribil să fie tirani, vor rămâne ceea ce au fost şi până atunci: nişte jigodii.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

12 Comments

  1. cladim aceasta imagine din frustrarile noastre si un nenorocit istet le da chip .numai atat.tiranul ca si tirania-s in noi insine .ne cautam doar,….pedeapsapentru propriul abandon.

  2. Cred ca poti adauga la argumentele pro-tiranice (hm, hm) si Mitul Mesianic: boborul are nevoie de un Salvator (de neam, de patrie, de ginta) care sa Lupte Impotriva Dusmanului. Poporenii nu o pot face asa, de capul lor (pentru ca asta ar insemna sa gandeasca, lucrarea dracului!). Asa ca il asteapta pe mesia cel mic sa-i salveze de propria mizerie sufleteasca.

  3. SFINTA BECALIZARE ELECTORALA

    Maredeiasi cu mina iute si renume laudat,
    Se’adunara sa’l slujeasca pe Jiji de la Palat.
    Pumni, picioare, cap in gura, trinta dura pe podea
    Adversarilor lui Jiji, stau acuma ei la pinda sa le dea.

    Si’n campania ce vine, cu gindul la fapte mari,
    Sa arate la prostime ca pe strada’s cei mai tari.
    Jiji insusi’i mina’n lupta din fotoliul sau de aur
    Indemnidnu’i sa loveasca drept in burta, ca un taur.

    Geaba’i lege care spune cum la vot tu sa te porti,
    Mardeiasii nostri frate isi vor adversarii morti.
    Nu tu mila, compasiune sau respect pentru rivali
    Toata lumea’n cor sa’ngine osanale la becali.

    Strategia stabilta, ordinul de lupta dat
    Haita se puse pe fapte, vrind nea Jiji imparat.
    Ce mai pumni si buze rupte, ochi precum tomate coapte
    Ce mai vuiet, ce mai larma, strigate de:noi vrem moarte!

    Toate aste’nfaptuira fara jena’n plina zi
    Asistati fiind la peluza de jandarmi si caralii.
    Dind astfel semnal in strada, la romanul ce alege,
    Ca veni vremea in tara, Jiji sa ii faca lege.

    Mirlania si prostia, vandalismul, golania
    Fi’vor incepind de’acuma, mod de trai in Romania.
    Iara Jiji din Palatu’i, cu o bita’n loc de sceptru
    Mandatat si uns de Domnul, la romani drept Sfintu’ Petru.

  4. Revin. Daca e tiranie eu sunt pedant ca nu am aptitudini de pupincurist, daca este democraţie, pedant sunt tot eu, ca nu am aptitudini de ciorditor când mama dracului îmi vine rândul si mie???

  5. @ Speedy
    Asta e tot o scuză comodă. Folosim pluralul persoanei întâi şi culpa e astfel distribuită în felii mai mic, pe mai mulţi umeri… deci mai uşor de purtat.

    @Cârcotaşu
    N-am avut niciodată nimic împotrivă. De ce aş avea acum ?

    @Cetăţeanul Popescu
    Cred că am pomenit în treacăt despre asta.

    @marcus
    🙂

    @ lol
    Când devii tu însuţi tiran. În blocul tău, casa ta, baia ta…

  6. nu am intentionat sa sune a scuza .un argument in plus si foarte autohton ar fi chiar MIHAI VITEAZU,despre care am fost invatati ca a fost primul unificator dar,nimeni nu ne-a deteliat cum si care au fost sacrificiile tarii ,acestea fiind chiar mai mari,mult mai mari decat tributul refuzat INALTEI PORTI,si nu numai in bani sau ostasi ci in civili striviti in razmeritele impotriva birurilor….

  7. MORMINTE LA BUCURESTI, MENORE LA NEW YORK
                                                                          (O unitate  a serviciului american descinde in miez de noapte la ICR New York)
     
    In timp ce Reuters anunta lumea civilizata :” In data de 22 octombrie 2008 a avut loc cel mai mare atac din lume (dupa cel de al doilea Razboi Mondial) asupra unui cimitir evreiesc. Persoane necunoscute au vandalizat peste 130 morminte din Cimitirul Evreiesc din capitala Romaniei”,purtatorul de cuvant al Politiei Captalei, Christian Ciocan declara :”In prezent, la nivelul Sectiei 16 a fost declansata o ancheta pentru profanare de morminte, iar primele cercetari nu contureaza un act antisemit”. In timp ce principalele statiI TV din lume preiau imagini sfasietoare de la” Procesiunea durerii”, care a avut loc la cimitirul din Soseaua  Giurgiului,  Pro Tv relateaza profesional :”Potrivit unor surse apropiate anchetatorilor, suspectii sunt copii. Politistii au reusit sa stea de vorba cu o parte dintre ei, iar varianta care se contureaza este cea a unui exemplu clasic de vandalism facut din teribilism. In timp ce Ambasadorii Frantei si al Statelor Unite prezinta oficial ingrijorarea guvernelor respestive surse de la Politie ne linistesc spunand ca” nu sau găsit urme sau înscrisuri cu caracter antisemnit”
    Acest tip de nesimtire abjecta face ca un cunoscut jurnalist dambovitan sa comenteze:Ideea de a zvârli actul de barbarie făptuit în Cimitirul Evreiesc în cârca unor copii inconştienţi pare să facă parte din vechiul scenariu antisemit, unde criminalii noştri sunt consideraţi de obicei mai buni decât criminalii altora.In timp ce scriu aceste randuri pe ecranul televizorului  american vad imagini cutremuratoare in care celebra actita Maia Morgenstern printre mormintele profanate cu lacrimi in ochi spune:”Toate mormintele devastate sunt ale mele,Acuz aici indiferenta si superficialitatea care vor sa transforme inacceptabilul in acceptabil” Reporterul preia ideia spunind „Cum poti ramane insensibil cand stii ca acele pietre amintesc de niste suflete traitoare pe aceste pamanturi care au suferit si s-au bucurat ca oricare alta fiinta.El incheie reportajul cu o voce usor ironica spunand:Deocamdata, singura certitudine ce vine din parte aanchetatorilor este aceea ca la fata locului nu s-au gasit urme sau mesaje care sa arate ca ar fi vorba despre un act de antisemitism. Despre cele intamplate la Bucurest,reluarea oricarui comentariu este de prisos. Nu acelasi lucru se poate spune despre ce se intampla la New York unde prestigioasa revista Metropolitan comenteaza in cei mai tari termani posibili „Imaginati pe un perete urias o menora pe care este manjit cu un rosu amestecat probabil cu sange cuvantul Fuck. Aceasta lucrare  intitulata „Desecrarea menorei” este piesa centrala a unei expozitii de arta antisemita si poate fi vazuta la o galerie de arta cu adresa 200 east 38 Street. Daca acesta oroare este acceptata in centrul centrului lumii pe 3 Avenue,colt cu cladirea Natiunilor Unite intr -un oras cu trei milioane de evrei, ce ne asteapta maine? Acest articol se refera la expozitia de acum celebra „Freedom for lazy people”care a dus la scandalul monstru de la ICR New York.Pentru a vizualiza grandoarea  nenorociriI sponsorizate de Patapievici aici la New York cititorul trebue sa cunoasca faptul ca Galeria Romana cuprinde doua largi incaperi in care un perete da in strada. Cu alte cuvinte intreaga expozitie poate fi vazuta din strada si toata omenirea (Este vorba de un cartier diplomatic, plin de turisti care vin sa vada ONU)poate sa fie consternata de ura de rasa promovata de regimul de la Bucuresti. Trecatorul nu poate scapa de la vedere si din vedere o alta menora, pe care este imprimata amenitator o cruce iar pe fiecare brat al obiectului sacru, este scrijelit semnul $ al dolarului. El poate fi consternat vazind un evreu religios impreunanduse cu un fel de elefant, un rabin care se bucura ca are tatuat pe brat semnul SS, Iar prea veneratii patriarhi ai bibliei Moise sI David dupa ce au facul un schimb simbolic (un falus contra stelei lui David) se pregatesc de un sex strasnic. Toate acestea si multe alte opere de arta pot face deliciul oricarui antisemit de pe acest glob inclusiv pe presedintele sirian de curand vizitat. Pentru ca sclipiciurile licuricilor arabi bucura ochiul si chiar buzele presedintelui Traian Basescu,in ultimul timp, sunt convins ca se va lauda chiar antisemitului sef Mah-mud Ahmadinejad de deschiderea si promovarea unei expozitiei dure anti-israeliene. Adevarul este ca trebue sa ai un curaj nebun sau chiar sa fi intradevar nebun, sa deschizi prima expozitie majora antisemita, de la sfarsitul nazismului incoace, chiar aici in metropola marelui licuric tradat. Pentru orice politician desecrarea unor menore ar insemna o reala sinucidere ,dar se pare ca nu va avea nici o repercusine pentru presedinte, in cazul lui putem spera la mai mult. Este greu sa estimez surpriza diplomatilor care trec prin fata galeriei, dar pot estima surpriza autoritatilor americane cand au aflat ca expozitia ICR, ESTE O EXPOZITIE ARABA A CETATIANULUI MARVAN AMBAKI UNDE ROMANII AU FOST DECORUL SI DIVERSIUNEA. Ancheta americana a expozitiei Al Queda a luat sfarsit saptamana trecuta si fapte cu intradevar surprinzatoare for fi facute cunoscute mediei internationale. Cenzura despre expozitia araba este totala, dar presiunea internationala legata de profanarea cimitirului de la Bucuresti va sparge valul tacerii.Scandalul urias care se intrevede la orizont va clatina din temelii regimul Basescu si va alunga clanul de rasputini de la putere. Asa cum dupa revolutie nu sa gasit nici un terorist, nici acum nu se va gasi nici un vinovat. Cei care lau tradat pe Ceasescu pregatesc debarcarea lui Basescu. Dovada cea mai elocventa este soarta expozitiei extremiste de New York. De si sa anuntat inchiderea expozitiei acum doua luni si jumatate ,de si a creiat un scandal fara precedent,aceasta expozitie a urii fara limite, a ramas deschisa. In afara ca poneiul roz cu zvastica la fund care lipseste, nimeni nu sa atins cu un fir de par, de ea .Faptul ca
    sediul celei mai puternice organizatii evreiesti din lume Anti-Defation League este in coltul strazii face ca lucrurile sa fie clare. Expozitia trebue sa ramana deschisa pana se creiaza un scandal care sa duca la ca la caderea lui Basescu.
    . . In articolul trimis spre publicare celei mai curajoase publicatii de opinie  New York Magazin,ocazionata de prima descinderea politiei, am facut o prognoza politica. Daca presedintele nu se distanteaza de grupul, opus interesului national Patapievici,Tismaneanu,” va trebi sa plece impreuna cu ei”. Acum cu ocazia unei noi descinderi a fortelor de ordine mentin aceasta opiniei,mentionand ca toate datele interne si internationale converg in aceasta directie De curand a fost trimis acasa diplomatul pisat pe el, Cristian Neagoe organizatorul expozitiei antisemite. Dupa lumpen, directoarea ICR Corina Suteu va pleca si ea, cu catuse grele la maini pentru deturnare de fonduri publice.(Un milion de dolari in trei ani de zile.Gasiti amanunte despre aceasta „spalare de bani” in articolul „Dupa expozitia nazista una comunista”,New York Magazin) .Semne de suturi in fund sunt si pentru rasputinul Patapievici, de si situatia lui este mai putin clara, el trebuind sa aleaga intre puscarie si casa de nebuni. Pentru ca un presedinte extrem de periculos pentru imaginea si interesle tarii incearca sa mentina in perpetuitate o expozitie a urii,impotrva oricarei norme de umanitate, aici la New York am apelat ,din nou la fortele de ordine. Simbolismul acestui gest este prea evident pentru a mai fi comentat, La 7 Noieembrie, dupa miezul noptii, o unitate especializata in˙˙Hate Crime,a descins la Galeria ICR, pentru a lua probe. (Sper sa fie ultimile). A fost o actiune profesionala extrem de rapida, care a durat doar cateva minute. Sa intrebuintat o tehnologie speciala .Pentru un timp extrem de scurt ,la o lumina ca de zi sa fotografiat si filmat din exteriorul cladirii prin geamul galeriei. Trebue sa mentionez ca un automobil cu numar de inregistrare oficial a fost parcata pana in zorii zilei in fata cladirii oficiale,care gazduieste galeria.
    Menore la New York,Morminte la Bucresti
    Cu alte cuvinte purtatorul de cuvant al Politiei Capitalei poate anunta mediei locale si internationale ca profanatorul de morminte si de obiecte sfinte afost identificat la New York,el este un fost ofiter de marina numit,Traian Basescu.

         

  8. MANDAT DE ARESTARE PENTRU BASESCU LA NEW YORKAstazi 12 Noiembrie publicatia New York Magazin a spart cenzura. Redactorul Culian , jurnalist al curajului si adevarului a publicat articolul „Morminte la Bucuresti, Menore la la New York”. El desvalue fapte noi, incendiare ,despre scandalul ICR ,New York. Faptul ca presedintele Basescu deschide,sponsorizeaza si refuza sa inchida ,un eveniment extremist care promoveaza teroarea si si ura de rasa in mijlocul celui mai mare oras american, la doi pasi de sediul ONU,creiaza o situatue fara precedent. Aceasta provocare cere un raspuns pe masura . Baza penala o reprezinta „plangerea”adresata politiei, in care subsemnatul cer deschidera unei anchete si dezamorsarea unei bombe aterorismului ideologic islamic. Aceast document oficial impreuna cu probele adunate, pun bazele Mandatului de Arestare in U.S., a cetateanului roman Traian Basescu. Copia acestui document ,cu antetul politiei americane si numar de inregistrare sta la dispozitia celor interesati.Robert Horvath New York

    P.S. Trebue mentionat si faptul ca mandatul de arestare ,va anula prelungirea mandatului acordat clanului Patapievici de la patru ani la zero.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru...

- A word from our sponsors -

De citit

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....