AcasăLeptopuluStanHouse of the rising...

House of the rising sun

Am revăzut pe VH 1 Classic clipuleţul cu cei de la Animals. Un cântec clasic e puţin spus. House of the rising sun. Nu încetez să îl privesc pe solist. Are un chip interesant. O expresie de puşti impertinent. De puţoi obraznic. Sau pur şi simplu de puştan pus pe şotii.

Câţi ani sunt de când s-a făcut filmuleţul ăsta ? Între timp puştiul impertinent – dacă o mai trăi- a devenit un domn venerabil. Şi ? Imaginea e acolo… şi la fiecare reascultare a cântecului în minte îmi vine acelaşi chip obraznic. Şi aceeaşi stare. Un soi de revoltă cu obiect imprecizabil.

Astăzi e, poate, bunic cu păr alb ( dacă o mai avea păr) şi proteză. Iar între el şi puţoiul obraznic care cânta un cântec de geniu nu mai e nicio legătură. Nicio celulă din corpul său nu mai e aceeaşi, probabil. Nu ştiu cum îl cheamă. Dacă mai trăieşte. Nu vreau să aflu. Pentru că orice aş afla mi-ar putea aşeza, nu în ochi, în urechi o instituţie. Respectabilă poate. Şi prefer, zău, imaginea aceea, a puştiului care cere palme şi cânta despre casa soarelui răsare.

[youtube=http://uk.youtube.com/watch?v=pRV9QCXLtHQ]

Şi cu asta vă dau de veste că, de mâine, vreme de câteva zile voi fi mai puţin prezent pe aici. Dar mă întorc. Cu poze (poate) şi cu  niştece-uri de povestit ( asta sigur). Până atunci… vot canci !

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

12 Comments

  1. Întâmplător i-am ascultat mult în ultima perioadă, o fi ceva în aer, om fi vecini de stare:)
    Și ascultatul mult dăunează că-ncepi să-ți pui întrebări: care casă, care New Orleans?
    Și uite tocmai de asta nu sunt de acord cu tine, eu aș vrea să știu ce s-a ales de oamenii ăștia, aș fi morbid curios să văd cum s-a desfășurat meciul lor cu viața. Cred că aș fi mai sărac sufletește neștiind că a murit Freddie Mercury, de exemplu…

  2. 1. Interpretul, de fapt leader-ul trupei se numeste Eric Burdon. Este nascut in 1941 si inca mai canta.
    2.Piesa este una traditionala, prima inregistrare datan din 1933.
    3. Inregistrarea a fost facuta in 1964 si este considerata ca fiind cea mai buna din istorie. Peste alte 30 de nume grele din muzica pop au inregistrat ulterior piesa, dar se considera ca varianta Animals este „originalul”. La vremea respectiva, piesa a reprezentat unul dintre etaloanele stilului „beat”, peste ce produceau la zi The Beatles, The Kinks si alte somitati ale genului.
    4. Animals a „tinut” pana in 1969, cand Eric Burdon a infiintat trupa „War”. In ultimii ani supravietuitorii formulei originale s-au reintalnit pentru o serie de proiecte muzicale

    PS (fara D)

    MM, tu l-ai prins cumva pe Cornel Chiriac?

  3. @ Domnule
    Mordecahai
    Ati stat pe TV toata noapte alegerilor din SUA. Eu am sta noapte trecuta pentru Petrila…
    In dimineata asta nici un fal de reactie prin lumea blogistica…

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru...

- A word from our sponsors -

De citit

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....