AcasăRabbi ziceCum aş face eu...

Cum aş face eu conopida varză şi castravetele jumări

Ca să fie clar e vorba de o leapşă. De la Gramo. Iar leapşa îmi cere să spun cum aş conduce eu ţara.

Mai întâi trebuie spus că dacă ţara asta ar ajunge să fie condusă de mine … situaţia e nasoală. Da’ nasoală rău de tot. Pentru că nu mi-am propus ca în următorii 20 de ani să conduc altceva decât propriul Logan. ( Da’ eu pe bune, băi, Băsescule !) Eventual, peste câţiva ani, dacă s-o putea, tot un Logan, dar nepoluant. Apoi, mai zic şi că nici să fiu condus nu mă încântă prea tare.

Asta e una. A doua e ca nu am înţeles daca leapşa asta trebuie tratată în registru grav sau mai lejer, fără cravată şi descheiat la gât. Eventual cu cămaşa scoasă din nădragi. Aşa că nici nu mă căznesc să aflu şi procedez în manieră specifică.

Gramo îşi enunţă deja nişte priorităţi ( poate n-or fi priorităţi şi aşa le-am văzut eu). Le luăm la mână:

– Legalizarea căsătoriilor între persoane de acelaşi sex. Aici zic NU. Cred că mai întâi ar trebui să definim mai bine statutul cuplurilor heterosexuale care nu sunt formal căsătorite. Şi se bucură de o prea mică ori deloc protecţie. Aşa zisele uniuni  sau cupluri consensuale ( parcă ăsta e termenul).  Deşi resping orice idee de discriminare va trebui să admitem că instituţia căsătoriei are rădăcini în religie mai întâi şi în drept mai apoi. Din acest perspectivă punctul de vedere al principalelor culte este important. În ce mă priveşte nu consider chestiunea nici oportună, nici esenţială.

– Reducerea vârstei de vot la 16 ani. Din nou spun NU. Aş putea admite consultarea celor cu o vârstă între 16 şi 18 ani în cadrul referendumurilor, dar nu cred ca reducerea vârstei de vot chiar este o idee înţeleaptă. Nici vârsta de 18 ani nu este neapărat suficientă pentru a ne asigura că avem un alegător matur şi cu discernământ. Nu de puţine ori condiţiile astea nu sunt îndelpinite nici la 50 de ani. Şi vârsta nu e întotdeauna măsura înţelepciunii ori maturităţii. Cum nu cunosc argumentele lui Gramo în privinţa chestiunii nu am cum să le combat, nici cum să le admit, aşa că nu insist pe chestiune.

– Legalizarea prostituţiei. E vag. Legalizare poate însemna orice. Chiar dacă în principiu aş putea accepta asta, discuţia se poate purta doar atunci când am avea în faţă proiectul de lege şi am vedea exact despre ce vorbim. Altfel… suntem în zona generoaselor declaraţii de intenţie.

– Legalizarea drogurilor uşoare ( Gramo propune de fapt o dezbatere asupra chestiunii). Aici nu am niciun punct de vedere. Chestia îmi e paralelă. Dar zău dacă văd în asta o prioritate.

– Eutanasia. Da, dar într-un cadru extrem de solid reglementat. Nu insist, pentru că discuţia este mult prea lungă. Iar la acest subiect cultele religioase ( pe care nu le putem ignora, ne place ori ba) ar putea avea un cuvânt de spus.

– Mai departe Gramo vorbeşte despre o relaxare a tuturor legilor. Lucru cu care în principu tind să fiu de acord. Problema noastră astăzi nu ţine de cadrul legal ci de capacitatea de implementare. Problema de care ne izbim zi de zi nu e una de ordin normativ, nu deficienţele de reglementare ne fac viaţa imposibilă, ci neajunsurile din implementare. Nu excesele normative ne cocoşează ci ignorarea ori încălcarea legii. Lipsa de respect faţă de ideea de lege şi ordine. Şi aici, desigur, putem bate câmpii despre corupţie, jocuri de influenţa sau nesimţire. Dar mai întâi va trebui să impunem domnia legii, iar abia apoi ne putem gândi şi la ajustarea gulerului, pe măsura muşteriului.

La capitolul ăsta poate ca Gramo are dreptate. Poate că o lege mai relaxată e mai uşor de aplicat decât una extrem de severă ori stufoasă.

Sunt absolut de acord cu ideea elaborării unui set de măsuri care să elimine discriminarea. Unitatea în diversitate ( deviza UE) poate fi cheia unei dezvoltări sănătoase. Dar şi asta trebuie făcută cu înţelepciune. Iar elminarea discriminării nu trebuie confundată cu o agasantă cocoloşire a minorităţii.

Bun, până aici m-am agăţat de ideile lansatorului lepşei. Ca să am de unde porni. La toate acestea aş mai adăuga nişte ziceri – cu speranţa ca nu m-am luat prea tare în serios:

– nu aş îngădui privatizarea serviciilor publice. Sănătatea, educaţia, ordinea publică, apărarea, sistemul de asigurări sociale ar trebui să rămână responsabilitatea statului. Aş încuraja, pe de altă parte, implicare societăţii civile în monitorizarea acestor servicii. În paralel cu stimularea competiţiei private pentru câteva sectoare. Care ar trebui să devină o alternativă la cele publice şi nu un substituent. Am convingerea că permanenta competiţie dintre privat şi public este calea de urmat.

– Dacă Gramo socoteşte că” toţi studenţii ar trebui să plătească o taxă de studii”, eu sunt, dimpotrivă, de părere că învăţământul ar trebui puternic subvenţionat. Educaţia este un drept şi nu un privilegiu, o marfă la care pot avea acces doar cei care şi-o pot permite. Este punctul meu de vedere. Dar odată admisă existenţa dreptului la educaţie aş impune şi existenţa obligaţiilor subsecvente ce ar reveni celui în educaţia căruia statul, deci contribuabilul, investeşte. Discuţie lungă.

– Am crezut mereu că statul ar trebui să investească incomparabil mai mult în cercetare. Asta cu atât mai mult cu cât sectorul privat, la noi, face extrem de puţin în acest domeniu. Dar această investiţie în cercetare presupune un întreg cadru de operare. De la securitate, până la protejarea rezultatelor cercetării şi modul de valorificare al acestora. Mi s-ar părea nefiresc ca investiţia contribuabililor în această prinvinţă să profite unor corporaţii lipsite de orice merit.

– Aş insista pe redefinirea garanţiilor procesuale în materia procedurii penale.

– Dincolo de gablonzurile de mai sus, problemele reale stau la temelie. În zona care se numeşte economie. Iar in privinţa aceasta, la acest moment, priorităţile sunt două: infrastructura şi informatizarea. Cele două domenii în care aş investi masiv, dar în care aş încuraja şi investiţiile private.

În acelaşi timp aş opta pentru o redefinire a poziţiei statului faţă de corporaţiile multi-naţionale. Experienţa ne-a demonstrat că aceştia sunt parteneri pe care societatea nu se poate baza. Vin atunci când le convine şi pleacă atunci când îţi e greu. Interesul lor, în mod firesc, este acela de a îşi creşte profitul. Crearea de locuri de muncă, stabilitatea economica ori socială sunt chestiuni care nu interesează în niciun fel dihania numita corporaţie. Dimpotrivă. Folosind un lobby extrem de agresiv acestea storc maximum de facilităţi la pătrunderea pe o piaţă, distrug micile întreprinderi deja existente pe piaţa pe care pătrund, inclusiv locurile de muncă aferente, pentru ca apoi să purceadă la relocare în o nouă zonă, la un nou ţuţuroi cu facilităţi. Iar atunci când crapă, vezi actuala criză, ne spălăm toţi pe cap cu ele. Sau băgăm mâna la chimir să le scoatem din hândel.

Ce poţi face ? Mai întâi poţi stimula întreprinderile autohtone. Respectând, în mod rezonabil, regulile competiţiei. Competiţia am spus. Şi aici este cheia. În general prezenţa marilor corporaţii ucide ideea de competiţie. În cel mai bun caz acesta devine un joc între doi, cel mult trei jucători. În majoritatea domeniilor ne cofruntăm cu existenţa unui autentic oligopol. Iar aici intervenţia statului este obligatorie, în sensul regularizării pieţei şi fluidizării mediului concurenţial.

În fine, în materie de politici fiscale aş opta pentru metoda impunerii progresive. Sau, în cazul în care analiza ar arăta că o astfel de măsură ar putea avea efecte negative, aş introduce taxele pe lux pentru o sumă de produse. Cu atenţie la uniformitate, pentru a nu favoriza anumiţi producători.

Şi ca să închei, pentru ca deja m-am lungit prea mult şi m-am luat muuuuult prea tare în serios, aş da o atenţie majoră politicilor de mediu. Încurajând investiţiile în industriile nepoluante şi în exploatare resurselor energetice regenerabile. Despre agricultură nu pomenesc. Pentru că nu mă pricep.

Asta a fost. Gata. M-am achitat de sarcină. V-am zis că iese balamuc, dacă îmi dati ţara pe mână. De aia e bun canci votul. Oricum, aveţi de unde alege. Între liberalismul super-relaxat al lui Gramo şi stânga aproape paternalistă a sussemnatului.

Există şi o veste bună. Nu o să conduc niciodată ţara ! Aşa că răsuflaţi uşuraţi. Se ocupă Băsescu, Vadim, Tăriceanu, Geoană de asta.

Cui să dau eu leapşa mai departe ? Prietenului Constantin Gheorghe. Pe care sigur vreau să-l aud. Şi cred că şi voi vreţi. Şi cui o vrea să o mai ia. Că nu-i pe cartelă. Dar mai ales vreau să vă aud pe voi, prieteni, spunând ce vă doare la subiectul ăsta. Ciupi, ia să te aud !

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

13 Comments

  1. la mine e simplu …. acu’ nu mai vreau eu 🙂
    dar pe timpuri, dat fiind ca am trait (nu am fost în excursie) în mai multe tari, pot sa spun ca la sfîrsit ajungeam cam la aceeasi concluzie : de ce fiecare tara tine sa aiba doza ei de prostie aplicata si idiotii de serviciu care’ti strica toata placerea chit ca e cu parfum de tei si te’a costat 5000 de lei.
    asa ca eu, „in the biginning” (vorba cîntecului) as lua ce e bun, verificat ca merge la altii si …lipi la noi. ce sa mai stam si sa inventam mersul pe jos!
    asa ca, dezapezirea din canada, socialul din suedia, scoala din finlanda, transportul în comun din elvetia, valorificarea resurselor din israel, turism de la turci ( via germania) televiziune ca la bbc si cîte si mai cîte, ca e de unde.
    ca tusa personala as pedala pe agricultura bio ( la noi spre deosebire de altii resursa principala exista , asa ca la sapa baieti!) apoi cred ca as desfiinta bancile. as lasa doar cecul si as trimite personalul sa se califice la arabi. gata cu facutul banilor din bani. „camata” si „camatari” le’as scoate din dex ( ce puii mei!) ; ca si treaba cu asigurarile- numai de stat ca în final ai vazut ca tot acolo ajungem dar pe banii nostri si pe chiolhanurile lor!
    ah si as mai încuraja ( în detrimentul tacanitului pe tastatura si adaosului comercial ) pe toti cei ce vor sa faca ceva cu mînuta lor: o cizmarie, o brutarie, o croitorie, o dulgherie, o sepcarie, o ceasornicarie, sa mai terminam dracului cu consumismul asta salbatic si sa ne oprim si sa mai si reparam pe unde am stricat.
    si la scoala sa învatam cum si de ce sa ne ascultam unii pe altii ca nu suntem de capul nostru si nici buricul pe pamîntul asta.

  2. dom’le, eu nu cred ca un „singur” guvern poa’ sa faca el, de capu’ ministerilor lui, ce le trece alora prin cortex. ce-a zis odata Alvin Toffler despre mecanismul modial al puterii cred ca e perfect valabil: e ca un motor, asamblat, functional, bine uns etc., in care orice guvern national nou ales „intra” ca o biata piesa, respectiv o.. piulita; daca piulita nu vrea sa „joace” dupe cum ii cinta orchestra angrenajului deja existent, ea va trebui inlocuita cu alta, care face. care se-nvirteste dupa necesitatile domniei sale motoru’. ( 😀 corporatiile, bata-le vina, deh!)
    daca-i pe-asa, vezi bine ca tot ce gindim noi fara sa luam in calcul acest angrenaj pica-n utopie…

  3. Haoleooo, barosane, da’ dã stanga mai esti mancati-as! Hacushica io cum ies din belea, ca la mine-n shatra coviltirele sã mânã tot pã dreapta, numa’ daravelele sã tân pã stânga.
    Ham îmbulinat-o cu matale, boiarule, ca cu Piranda mea. Pân’ sa-mi umfle tac-su zestrea, doo salbe dã cocosei, sã dãdea ne’nceputã, da-n noaptea nuntii ma umplu dã toate boalele alea lumestile, de i-am cantat o saptamana „M-ai facut din om neom, Cand ma pish ma tin de pom”.

  4. Ca tot suntem pe capetele opuse ale balansoarului politic am preluat leapsa benevol. Si-am dus-o – evident – in partea ailalta. Asa, pentru echilibru (De la beat carciuma vin / Merg pe gard, de drum ma tin / Sa ma apar de dusmani / Dau cu caini in bolovani).

  5. 1. Conopida ESTE un neam de varza (cruciferele, parca). Ceea ce nu se poate sustine despre castraveti si jumari.
    2. Casatoria a fsot mai inti un contract social in care NU era implicata biserica ci erau implicate numai familiie. Asta pentru crestini. Nu am certitudine, dar in celelate societati, este, parca si acum tot asa… sau cel putin in unele.
    3. Legalizarea prostitutiei se refera numai la cea feminina sau si la cea masculina ?
    4. ALcoolul si tutunul in ce categorie de droguri ar intra ? Grele sau usoare ?!
    5. Eutanasia… ei, cu asta nu-i de jucat…

    PS nu sunt Ciupi
    Sunt Geomarz….

  6. @ gramo
    Pentru puţin. Eu am un fix: dacă tot mi se cere să plătesc taxe, aştept ceva în schimb. Educaţie, sanătate etc. Cam asta e ideea.

    @ ciupico
    Bre, Ciupi… şi la noi televiziunile îşi propun să devină BBC. Pe parcurs se adaptează „cerinţelor pieţei”. Şi vezi ce iese.
    Dar la ce spui pe final … gândim la fel. Asta vorbeam noi mai zilele trecute.

    @ Florian
    Păi, nu e mare taină. Sunt de stânga. Uneori rămân şi eu surprins de cât de stânga. Dar am şi defecte.

    @ Cetăţeanul Popescu
    Bre, când vă aud cu balansoar, părţi, mă apucă un leşin…
    Nu suntem, bre, de părţi diferite. Ne prostim cu ideea că suntem unii de stânga şi alţi de dreapta. Rahat ! Suntem unii jos, unii sus. Punct. Restul e masturbaţie în trafic.

    @geomarz
    1. bine. fă tu sarmale în conopidă, ca eşti meşter.
    2.da’ dacă citeşti şi alte almanahe o să descoperi lucruri surprinzătoare. că de exemplu creştinismul e invenţie recentă. şi după aia o să descoperi şi alte chestii spectaculoase.
    3. nu ştiu. care te interesează?
    4. alcool nu consum. tutunul l-aş băga la droguri grele. tare grele.
    5.aia zic şi eu.

    P.S. Dacă zici tu.

  7. @ Mordechai
    Pentru 2
    Nu am citit in almanahe.
    Am citit in ceva din Editura meridiane, dar in urma cu vreo 25 de ani. Nu-mi mai amintesc bine unde.
    Iar cresinismul nu are decat 2 000 de ani. Sunt religii mult mai vechi.
    Pentru 3
    Amandoua
    Pentru 4
    Consumul amandoura este liber…
    Si nu ma refeream special la Domniia ta…

  8. Geomarzule, la zicerea asta mă ridic în picioare şi te salut. De musaca de conopidă nu am mai auzit de pe vreme copilăriei. Şi -s tare mulţi ani de atunci. Te proclam demn de „Paharul cu bragă”.

  9. Am revenit si eu dupa o absenta provocata de lipsa timpului…
    Si ma pun si eu sa-mi dau cu parerea, pe ici, pe colo
    1 sincer nu as reduce virsta pentru vot, ci as ridica-o chiar, catre 20-21. Eventual as diferentia in functie de subiect. In schimb as introduce o virsta limita, de ex. 70 de ani, pentru a reduce influentarile, care se fac cu precadere psre aceste virste. Si, bineinteles, as introduce un vot censitar, dar bazat nu doar pe venituri, ci pe educatie…
    2 Singurele scopuri ale legalizarii prostitutiei ar fi o largire a bazei de impozitare si o posibilitate legala a crestere a controlului sanatatii, spre a se evita mai usor situatiile de raspindire a unor boli cu intentie sau din nestiinta/nepasare/prostie. Si poate as face ca la americani, sa incriminez si solicitarea serviciilor de prostitutie…
    3 as evita legalizarea eutanasiei, caci am ramine fara jumate din populatie.
    4.As investi mult mai mult in cercetare, dar as si introduce un control mai sever al proiectelor de cercetare si al finantarilor. In clipa de fata finantarile se obtin politic (nu neaparat in sensul PNL, PSD, PDL ect, ci in sensul ca daca in echipa de evaluare este profesorul X, care nu-l suporta pe profesorul Y, atunci proiectul lui Y nu va primi finantare, si un potential proiect bun se va irosi din pura rica profesionala). Si in clipa de fata se depun multe proiecte doar cu scopul de a creste veniturile, fiind trecuti multi mani la capitolul salarii fara ca aceste proiecte sa-si gaseasca o aplicabilitate concreta!
    In rest, cam cum ai spus si tu!

  10. Ai mei nu mananca….
    Mi-ar face mare placere o persoana interesata de productiile mele culinare….
    In viat amea n-am cunoscut braga….

    Mai adauga vreo 15 si ajungi la varsta mea…

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...