Liicheanu nu cred ca are dileme privind ordinea intrebuintarii, ci crema cu care sa se unga la cur dupa aceea (detalii in ziarul Cotidianul de azi).
In rest e simplu, respecta instructiunile de folosire:
1. Aparatele se utilizeaza in dublu sens, atat pentru eliminare, cat si pentru ingurgitare.
2. Subiectul se aseaza mai intai pe tron si tranteste o portie cat mai mare de fecale, retinandu-se in mod obligatoriu de la eliminarea urinei.
3. In continuare, subiectul recupereaza cu inghitituri mici toata materia pierduta, in timp ce scrie un articol despre Traian Basescu.
4. Dupa terminarea articolului si a festinului culinar, subiectul isi desarta vezica urinara in pisetoarea – adapatoare montata langa tron.
5. In final, subiectul recupereaza si productia lichida, clatindu-se bine de cacatul ramas intre dinti cu fiecare gura de pishelau, inainte de a o inghiti.
FETISIZAREA CURULUI- METODA GARANTATA DE SUCCESURI
Trebuie sa recunosc faptul ca nu as fi adus in discutie aceasta parte anatomica a corpului nostru, daca n-as fi luat act de declaratia unui mare „filozof” roman contemporan (Liiceanu pre numele lui-Liiccheanu, alintat de cunoscatori), unul dintre putinii intelectuali consacrati ai neamului, declaratie prin care incerca sa motiveze in fata unui distins reprezentant al popularilor europeni, sosit in vizita in tara noastra, acceptarea de numiri in functii bugetare, remunerate la greu si fara niciun control la fondurile cheltuite pe poneirozcuzvasticapecur, acceptare dictata de nevoia acestor alti putini dintre intelectualii alesi ai neamului de a se pune cu toata fiinta lor in slujba poporului.
Curul este definit sec in Dex drept „sezut sau popou si provenind din latinescul cul.”
Din aceasta definitie se poate vedea ca el nu este tratat in Dex, nici macar din punct de vedere al functiilor anatomice indeplinite.
Ori gaselnita geniala si epocala a unora dintre intelectualii cu veleitati cit de cit literare, atit in Iepoca de Aur cit si in perioada post-decembrista, cu mentiunea ca in cea de-a doua, banalul cur a fost si personalizat, a constat in transformarea respectivului organ aflat in discutie, in nici mai mult nici mai putin decit intr-un mijloc garantat de parvenitism si arivism, intr-o perioada foarte scurta de timp.
Noi, romanii, sintem in marea noastra majoritate de credinta crestin-ortodoxa, motiv pentru care atunci cind ne rugam in Sfinta Biserica la Dumnezeu pentru binele si sporul casei, obisnuim ca semn de evlavie si piosenie sa sarutam icoanele.
Ori distinsii nostri conationali, nerabdatori si poate mai putin increzatori in Caile si Lucrarea Domnului, au descoperit aceasta metoda mai paminteana si mai pragmatica de indeplinire a rugilor lor, prin pupatul curului tolanit vremelnic in jilt „imparatesc”.
Trebuie totusi remarcat faptul ca, daca pe vremea ceausescului aceasta actiune se facea de cele mai multe ori ca urmare a unei sarcini de partid si era denumita generic drept pupincurism, astazi avem de-a face cu o lucrare mult mai elaborata si cu infinit mai multe foloase materiale, motiv pentru care a fost si rebranduita in, pupinbasism.
Tot ca o remarca in diferentierea celor doua notiuni (care reprezinta de fapt aceeasi actiune), ar fi si aceea ca, daca in perioada de „trista amintire” ea era caracteristica si practicata doar de o minoritate a intelectualitatii romane, astazi in perioada de „bucuroasa, viitoare si mai trista amintire”, ea a devenit oarecum un sport de masa, prin atragerea la coada formata la curul marelui om politic Traian Basescu si a unei parti a vulgului patibular, total nostalgic dupa tatuc si „iepoca” lui, vulg indobitocit pina la satietate(sic!), de scrierile osanalist-diluviene ale distinsilor beneficiari directi ai fenomenului de pupinbasism.
Este suficient ca Geniul din Carpati Reloaded sa lanseze o „teza”, nu importa cit de aberanta pina la ilaritate purtatoare de coma ar fi, ca imediat aceasta este preluata de pupinbasistii aflati pe statul de plata cotrocenist si aruncata cu surle si trimbite vulgului infometat de fapte greucenesti.
Daca acum citeva zile Alesul ne-a dat de inteles, „parexampl”, ca el, de buna voie si nesilit de nimeni, va recurge in viitor, cu scopul vadit de a salva economia romaneasca, doar la produse made in Romania, hop si ziarele de ieri cu laude desantate la adresa sacrificiului prezidential.
Ca o paranteza se poate consemna faptul ca, pentru a veni in intimpinarea dorintei prezidentiale, firma Mercedes a fuzionat cu firma Renault-Dacia, si a scos prototipul de masina prezidentiala cu caroserie de Mercedes si doua motoare laterale de Dacia Logan, prototip in care poporul a putut sa-l admire pe d-l presedinte plimbindu-se imediat dupa lansarea celebrului apel catre bobor. Si paranteza ramine deschisa, deoarece exemple, „cacalau Maria Ta”!
Viteza cu care respectivi domni si doamne lucreaza la pupatul curului prezidential nu poate fi comparata decit cu viteza de cusut a masinii romanesti „Ileana”, sau a mitralierei germane MG-43 (dar asta nu se pune ca nu-i de productie interna).
As putea continua la nesfirsit cu incercarea de definire a noii categorii de pupinbasisti, dar mi-e lehamite, pur si simplu!
Singurul lucru pe care-l voi mai face va fi sa ma intreb retoric: oare aceasta categorie nu realizeaza ca atitia ani de Cult al Personalitatii practicati in comunism au fost mai mult decit suficienti pentru a ingretosa cea mai mare parte a romanilor pe vecie de aceasta practica stalinist-maoisto-hitlerista?
sa fiti iubiti
marcus
sursa mea de la Erevan News, mi-a inminat lista cu diminutivele pe care le foloseste badita liicheanu dimineata in baie cind se unge cu alifii si vaselina:
1. piciorusele sint “bocanila” sting si drept
2. minusitele sint “sutzulica” stinga si “hotomanica”dreapta
3. organelul masculin este “strugurel/stafidel”
4. poponelul (din respect adinc pentru stim noi cine, desi nu-i original) n-a putut fi decit, ati ghicit, “bashinel”
5. stomacelul “flaminzila”
6. pieptuletul “tarzanel”
7. gurita “fraga muntisorului”
8. nasucul “flerulache”
9. urechiusele “de-a babutza surda”
1o. ochisorii (tot din dragoste pentru stim noi cine) “ceacirel” drept si si “traienel” sting.
Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.
var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);
Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...
Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...
Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe.
Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...
Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...
"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....
Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...
Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii!
Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...
M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...
Franța
De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...
Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...
Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context.
Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...
Liicheanu nu cred ca are dileme privind ordinea intrebuintarii, ci crema cu care sa se unga la cur dupa aceea (detalii in ziarul Cotidianul de azi).
In rest e simplu, respecta instructiunile de folosire:
1. Aparatele se utilizeaza in dublu sens, atat pentru eliminare, cat si pentru ingurgitare.
2. Subiectul se aseaza mai intai pe tron si tranteste o portie cat mai mare de fecale, retinandu-se in mod obligatoriu de la eliminarea urinei.
3. In continuare, subiectul recupereaza cu inghitituri mici toata materia pierduta, in timp ce scrie un articol despre Traian Basescu.
4. Dupa terminarea articolului si a festinului culinar, subiectul isi desarta vezica urinara in pisetoarea – adapatoare montata langa tron.
5. In final, subiectul recupereaza si productia lichida, clatindu-se bine de cacatul ramas intre dinti cu fiecare gura de pishelau, inainte de a o inghiti.
FETISIZAREA CURULUI- METODA GARANTATA DE SUCCESURI
Trebuie sa recunosc faptul ca nu as fi adus in discutie aceasta parte anatomica a corpului nostru, daca n-as fi luat act de declaratia unui mare „filozof” roman contemporan (Liiceanu pre numele lui-Liiccheanu, alintat de cunoscatori), unul dintre putinii intelectuali consacrati ai neamului, declaratie prin care incerca sa motiveze in fata unui distins reprezentant al popularilor europeni, sosit in vizita in tara noastra, acceptarea de numiri in functii bugetare, remunerate la greu si fara niciun control la fondurile cheltuite pe poneirozcuzvasticapecur, acceptare dictata de nevoia acestor alti putini dintre intelectualii alesi ai neamului de a se pune cu toata fiinta lor in slujba poporului.
Curul este definit sec in Dex drept „sezut sau popou si provenind din latinescul cul.”
Din aceasta definitie se poate vedea ca el nu este tratat in Dex, nici macar din punct de vedere al functiilor anatomice indeplinite.
Ori gaselnita geniala si epocala a unora dintre intelectualii cu veleitati cit de cit literare, atit in Iepoca de Aur cit si in perioada post-decembrista, cu mentiunea ca in cea de-a doua, banalul cur a fost si personalizat, a constat in transformarea respectivului organ aflat in discutie, in nici mai mult nici mai putin decit intr-un mijloc garantat de parvenitism si arivism, intr-o perioada foarte scurta de timp.
Noi, romanii, sintem in marea noastra majoritate de credinta crestin-ortodoxa, motiv pentru care atunci cind ne rugam in Sfinta Biserica la Dumnezeu pentru binele si sporul casei, obisnuim ca semn de evlavie si piosenie sa sarutam icoanele.
Ori distinsii nostri conationali, nerabdatori si poate mai putin increzatori in Caile si Lucrarea Domnului, au descoperit aceasta metoda mai paminteana si mai pragmatica de indeplinire a rugilor lor, prin pupatul curului tolanit vremelnic in jilt „imparatesc”.
Trebuie totusi remarcat faptul ca, daca pe vremea ceausescului aceasta actiune se facea de cele mai multe ori ca urmare a unei sarcini de partid si era denumita generic drept pupincurism, astazi avem de-a face cu o lucrare mult mai elaborata si cu infinit mai multe foloase materiale, motiv pentru care a fost si rebranduita in, pupinbasism.
Tot ca o remarca in diferentierea celor doua notiuni (care reprezinta de fapt aceeasi actiune), ar fi si aceea ca, daca in perioada de „trista amintire” ea era caracteristica si practicata doar de o minoritate a intelectualitatii romane, astazi in perioada de „bucuroasa, viitoare si mai trista amintire”, ea a devenit oarecum un sport de masa, prin atragerea la coada formata la curul marelui om politic Traian Basescu si a unei parti a vulgului patibular, total nostalgic dupa tatuc si „iepoca” lui, vulg indobitocit pina la satietate(sic!), de scrierile osanalist-diluviene ale distinsilor beneficiari directi ai fenomenului de pupinbasism.
Este suficient ca Geniul din Carpati Reloaded sa lanseze o „teza”, nu importa cit de aberanta pina la ilaritate purtatoare de coma ar fi, ca imediat aceasta este preluata de pupinbasistii aflati pe statul de plata cotrocenist si aruncata cu surle si trimbite vulgului infometat de fapte greucenesti.
Daca acum citeva zile Alesul ne-a dat de inteles, „parexampl”, ca el, de buna voie si nesilit de nimeni, va recurge in viitor, cu scopul vadit de a salva economia romaneasca, doar la produse made in Romania, hop si ziarele de ieri cu laude desantate la adresa sacrificiului prezidential.
Ca o paranteza se poate consemna faptul ca, pentru a veni in intimpinarea dorintei prezidentiale, firma Mercedes a fuzionat cu firma Renault-Dacia, si a scos prototipul de masina prezidentiala cu caroserie de Mercedes si doua motoare laterale de Dacia Logan, prototip in care poporul a putut sa-l admire pe d-l presedinte plimbindu-se imediat dupa lansarea celebrului apel catre bobor. Si paranteza ramine deschisa, deoarece exemple, „cacalau Maria Ta”!
Viteza cu care respectivi domni si doamne lucreaza la pupatul curului prezidential nu poate fi comparata decit cu viteza de cusut a masinii romanesti „Ileana”, sau a mitralierei germane MG-43 (dar asta nu se pune ca nu-i de productie interna).
As putea continua la nesfirsit cu incercarea de definire a noii categorii de pupinbasisti, dar mi-e lehamite, pur si simplu!
Singurul lucru pe care-l voi mai face va fi sa ma intreb retoric: oare aceasta categorie nu realizeaza ca atitia ani de Cult al Personalitatii practicati in comunism au fost mai mult decit suficienti pentru a ingretosa cea mai mare parte a romanilor pe vecie de aceasta practica stalinist-maoisto-hitlerista?
sa fiti iubiti
marcus
sursa mea de la Erevan News, mi-a inminat lista cu diminutivele pe care le foloseste badita liicheanu dimineata in baie cind se unge cu alifii si vaselina:
1. piciorusele sint “bocanila” sting si drept
2. minusitele sint “sutzulica” stinga si “hotomanica”dreapta
3. organelul masculin este “strugurel/stafidel”
4. poponelul (din respect adinc pentru stim noi cine, desi nu-i original) n-a putut fi decit, ati ghicit, “bashinel”
5. stomacelul “flaminzila”
6. pieptuletul “tarzanel”
7. gurita “fraga muntisorului”
8. nasucul “flerulache”
9. urechiusele “de-a babutza surda”
1o. ochisorii (tot din dragoste pentru stim noi cine) “ceacirel” drept si si “traienel” sting.
Nu ştiu daca face pipi caca, da la la mine in cartier tot labagiu îl chema, sunt din Crangasi, ăsta e!
@ Florian
Rău eşti, bre. Râdem, glumim, da’ tu dai rău la temelie. Hai, că îmi placi :))
@marcus
Dă-i, bre, în mastică. Tu eşti bine ? Nu prea am mai avut veşti dinspre tine. Toate bune?
@lol
Ups:))