AcasăRabbi zice'şpe chestii care-mi plac...

‘şpe chestii care-mi plac la băsexu

Acu’ să fiu cinstit: ca să enumăr chestiile care, cică, mi-ar plăcea la băsexu, a trebuit să fac un efort opintit de concentrare şi unu’ şi mai abitir de transfigurare. Adicătelea m-am pus în pielea românului mediu ( mai exact 75%  din romani- date oficiale; mult mai puţini- date reale; şi uite aşa te întrebi ce dracu’ mai e media?). Şi odată intrat în pielea larga si nespurcată de atingerea săpunului a ordinarului Gheorghe, Vasile sau Andy ( musai cu Y. Cu Y de firmă, contrafăcut în China) a fost floare la ureche.
Deci – rămânând în pomenita piele, cu năravurile şi gramatica aferente:
1 . Băse e cul. ( varianta de patru clase)
2.  Băse e kool ( varianta de + patru clase)
3. Băse e cool. ( varianta gimnaziu terminat!!!)
4. Bea grupa mare, fără fiţe, direct din sticloanţă.
5. Îşi şterge mucii popular, cu mâneca.
6. A avut şuviţă.
7. Nu mai are şuviţă.
8. Înjură ca un român neaoş.
9. Bagă felatie doar la licurici babani.
10. Are sange in instalaţie. Instalaţie e un fel de „alimbic”- vorba lu’ nea Stere.
11. I se rupe.
12. Nu i-a plăcut scoala, de aia vrea pact cu educaţia, să o dea la pace.
13. Udreşte ca lumea.
14. Nu l-a prins nimeni încă la cioardă.
15. Are tupeu.
16. E tare-n clanţă.
17. I se fâlfăie de lege şi de gabori.
18. E ciumete.
19. Se sparge-n fiţe când dă bairam şi aduce invitaţii cu avionu’ , mai tare ca jiji.
etc. etc.
Ar  fi încă multe de plăcut la omu’. Doar că ieşind din pielea personagiului am simţit aşa, ca o idee, fluturând pe la ureche… şi uite aşa am descoperit si unica treabă ( sanchi!)  care nu-mi place la  ‘mnealui:

E PREŞEDINTELE ROMÂNIEI, DECI ŞI AL MEU!

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

2 Comments

  1. Mie-mi place sa mi-l imaginez ochi (al lui) in ochi (ai ei) si Cocos (nu al ei) in poiata (a ei) cu Lenus, cea cu bretele (fost-au ele candva pere, dar stiti cum este, excesul de intrebuintare dauneaza grav tariei diverselor componente anatomice).

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor,...

- A word from our sponsors -

De citit

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....

Bombardistan

Ca un vrednic cetățean al secolului XXșiunu îmi molfăi revolta pe Facebook, în țarcul special amenajat, sub bolta cocoșată a regulilor comunității. Orice altă formă de revoltă ar presupune o ieșire din lene și trecerea în alt țarc, unul mult mai aproape de abator. Constanța. E orașul: în...

Nesimțitul

Domnul Iohannis e un nesimțit. Nu e nimic insultător în această afirmație, e o simplă constatare tehnică, rece. Unii sunt blonzi, înalți sau pistruiați - domnul Iohannis e nesimțit. Suspectat, pe nedrept, de cinism, în unele situații, de lipsă de empatie, în altele, ori de lipsă de...

Versiunea neoficială

Imaginea corectă a ce se întâmplă azi în lume nu poate fi obținută consumând știri din sursele oficiale. Prea multă propagandă. Canalele pretins alternative sunt dominate de irațională isterie și fabulații. Singura șansă e un conspect lucid al informațiilor și un minim efort de corelare. Deci: În anii...

Locuri de poveste: Trăbulești

Într-o epocă în care interesul turiștilor pare să se îndrepte mai ales către destinații exotice, există un loc aparte de care, probabil, puțini au auzit: Trăbulești. Turiștii dornici de frumos, de peisaje încântătoare și de autentice incursiuni culturale, nu vor găsi aici nimic care i-ar putea interesa....

Post-istorie sau preistorie

Odată cu prăbușirea Uniunii Sovietice și instalarea temeinică și permanentă (părea pe  atunci!) a lumii unipolare, Fukuyama s-a grăbit să anunțe sfârșitul istoriei. Conform acestei ipoteze, navigam în apele veșnic calme ale post-istoriei. Umanitatea era ferită de acum de  sezoniere confruntări ideologice, căuutări ori rătăciri. Hegemonia americană...