Acasănea stereNea Stere şi cosmosul

Nea Stere şi cosmosul

Nea Stere e un om conectat la actualitate. Că e om era oarecum evident. Nu ştiu de ce am simţit nevoia acestei precizări. Poate pentru a mă asigura că aşa e. Că e conectat la actualitate, iar… nu e nicio şmecherie. E musai să se ţină la curent. Ca să aibă cum se contrazice cu nea Matreaţă.

E aşezat pe bancă, în faţa blocului. Treining alb- roşu de dinamovist. Fes vişiniu, de rapidist. N-am cum să scap. Îl salut:

– ‘neaţa, nea Stere.

– Hai, să trăieşti, vecinu’ ! Gata ?

– Gata… ce, nea Stere ?

– Păi, nu vezi, vecinu’ ? M-am echipat…

– Am observat eu ceva. A venit frigul.

– A, nu vecinu. Mă antrenez. N-auzi că ne trimite Geoană să ne facă din ăia… cosmonauţi. Gata, am intrat în cantonament.

Nimic nu-i scapă. Ce altă treabă are ? Încerc să-i răspund, fără tragere de inimă:

– Ei, nea Stere. Mai ştii… Dar nu eşti prea bătrân ?

– Nuuu, vecinu’, că încă mi se mai scoală.

Aici recunosc că nea Stere m-a lovit la zgârci. Are un criteriu corect. Poţi să-l contrazici? Poţi, dar nu rezolvi nimic. Da’ ce o vrea el să facă în cosmos?

– Păi- bat în retragere- du-te, nea Stere. Cum a fost şi Prunariu…

– Ăla nu se pune, a fost cu ruşii, cu comunişti… ăia băga mişcarea proletară la marţieni…

– Atunci Armstrong…

– Ăla cine-i ?

– Primul om care a păşit pe lună, un american…

– Un rahat. N-a fost ăia pe lună, bre…

– Cum aşa, nea Stere ?

– Pai dacă a fost ei pe lună de ce nu se duce şi acu’ ? A deschis ei vreun mâcdonaldz d’ăla acolo? N-a deschis! Şi unde pune americanu’ picioru’ fără să dăşchidă hamburgărie ? Uite de aia să mă trimită şi pe mine. Să vezi ce panaramă iese în galaxia asta !

Argumentul e idiot, dar valabil. Aşa că nu-l contrazic.

– Auzi, vecinu’ – îmi rânjeşte cu aer de om de spirit şi treining. Da’ ştii ce a găsit americanii pe lună când a ajuns ?

– Ce, nea Stere ?

– Nişte sticle goale de vodcă ! Hehehe!

Şi răde nea Stere. Eu nu. Că n-am timp. Mă grăbesc. Aşa că îi urez succes în pregătiri şi plec. Nu înainte de a-l întreba:

– Şi dacă trimite Geoană pe altu’ în spaţiu ce te faci nea Stere?

– Vecinu’, acu’ depinde… că e posibil… depinde de alegeri.

– Cum aşa, nea Stere?

– Păi dacă nu le iese procentele să facă guvernu’… să vezi cum românu’ trimis o să fie un ungur, ca să bage şi udemericu’ la guvernare…

Râd şi plec. Le ştie nea Stere. Îmi mai strigă din urmă:

– Da’ eu cred că mă trimite pe mine. Păi pe cine? Pe Mătreaţă? Pe Prigoană ? Pe Băsescu? Doar Năstase poa’ să mă taie… că pe ăsta sigur l-ar trimite Geoană ambasador la klingonieni…

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

16 Comments

  1. deci deja vorbim de geneza. nenea cosmos este un nea caisa, nea stere, nea capsuna al mileniului trei. numele a aparut in negura internetului (aici il citez pe comanescu) si se bazeaza pe faptul ca a existat odata un nea oarecare in satul de unde imi luam eu zidari cind eram privatizat care muncise x ani in egipt pe timpul lui nea nicu sau ceva in genul asta, isi cumparase motocicleta si zburase de pe sosea calare pe dinsa din motive necunoscute dar in vazul lumii, un salt pentru care primise de la intregul sat porecla de gagarin. faptele au curs in sensul in care nea gagarin avea casa in viraj si cam in fiecare saptamina aduna din gard cite o dacie cu ucenici la intoarcerea alora de la discoteca. astia cind pierdeau controlul si intrau in gardul omului ziceau ca s-au dus in cosmos. eu am vrut sa aflu totul pentru ca imi cereau cam multi pustiulache bani ca sa repare gardul omului iar eu ma saturasem de minciuna asta, desi mult mai onorabila decit aia cu rudele bolnave. – sefu, da-ne si noua 1 milion avans ca tre sa platim ca am fost in cosmos si ne alearga seara gagarin prin sat! eu scoteam banii, citeodata uitam sa ii scad la lichidare, ghinionul meu. asa s-a nascut numele de nenea cosmos in mintea mea, eram cel ce platea plimbarile prin cosmos ale pustimii.

  2. Nu te-ai prins, eu ajung Prim Ministru ca am nume predestinat!!:)) „LOL”. Stia ce a făcut zărghitul meu de nepot ca e taximetrist când ma botezat aşa pe net si astfel el ajunge ministrul transporturilor ca e capitalism de cumetrie. Daca?… Ensti (unchiul pe tătărăşte) adică eu ajung P.M.!!!!!!!!!!!!!. Ma mir ce la dus capul. Oricum la dus mai mult ca pe „serviciile” lui Base!!

  3. Bancu lu nea Stere cu sticlele de vodka seamana cu ăla:
    Cică ungurii au ajuns primii în transilvania. Şi-au lăsat calul legat de un pom şi s-au dus să bea apă. Când s-au întors în locul calului era un bilet: „mulţam’fain!”. (sau ceva de genu)

  4. @ nenea cosmos
    O naraţiune extrem de utilă. Şi oarecum oportună.

    @ kiki
    Se poate.Lace cărţi ar fi azi… una ca asta chiar n-ar mai mira pe nimeni.

    @airbornb
    Am pus-o cu toţi. Se boschetează dracu’ universu’.

    @ lol
    Da’ parcă m-ar mai mira?

    @done
    :)))))

    @Satmareanca
    Deh. Cum zici tu. Că eu n-am sânge în instalaţie. Aştept să-mi donezi tu.

    @ Klaus Steinberg
    Am câştigat? Eu ? Exclus. Singurul lucru pe care l-am câştigat vreodată a fost o păpuşă de pluş, la o baracă de tir, în copilărie. Şi asta doar pentru că ăla de acolo se săturase de smiorcăiala mea.

  5. @c

    Prietene, ţi-am simţit lipsa. Chiar mă întrebam ce o fi cu tine.
    În astfel de momente se spun multe şi nimic nu înseamnă. Acum trei ani am trecut şi eu prin ce treci acum. Aşa că îţi pot spune atât: ştiu bine, prea bine cum îţi e. Şi îţi sunt alături.
    Ai grijă de tine. Şi de cei dragi.
    Şi dacă ai nevoie de ceva… dă un semn.

  6. Boss,nici nu stii cat de mult inseamna pentru mine cuvintele tale.Iti multumesc.A trait frumos,asa ne-a invatat si pe noi.Incerc sa fiu liantul familiei asa cum a fost el.Nu stiu daca am sa reusesc dar trebuie sa o fac,pentru el si pentru noi.Ce am scris e doar pentru tine,boss.Nu vreau sa supar pe altii cu tristetea mea.

  7. Iartă-mă, din reflex am aprobat mesajul. Dacă e nevoie îl şterg. Îmi imaginez cât de greu trebuie să îţi fie. Mai mult decât atât: ştiu cum este. Iar vorbele spuse acum nu înseamnă nimic. Ştiu doar cât de greu îţi va fi, cu fiecare zi, să priveşti prin fotografii, să atingi mobila…
    Dar nu vei avea de ales. Pentru că acum tu vei rămâne în locul lui. Şi dintre toţi tu trebuie să ştii să pari cel mai tare.

  8. @c
    Nu ne superi de loc cu tristeţea ta, o înţelegem, o împărtăşim.
    Fie ca Dumnezeu să te întărească să treci momentele de suferinţă şi să continui aşa cum, probabil, tatăl tău ar fi dorit.
    Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...