AcasăOy-oy!Pygmalion, mânca-ţi-aş

Pygmalion, mânca-ţi-aş

L-a descoperit la o nuntă. Un ţigănuş agitat care zbiera cântece porcoase. Pocnea din degete şi tremura din buric în vreme ce îşi încorda gâtlejul cu note complicate. A tresărit. Dincolo de ţopăiala hilară şi ritmurile primitive, de manelele idioate cu texte pentru retardaţi, a simţit că mai e ceva. Sub fruntea de care stăteau lipite cu scuipat sutele de lei, probabil nu era nimic. Dar în gâtlejul acela se ascundea o voce de excepţie. Aşa credea.

S-a bucurat de descoperirea sa. Îşi găsise discipolul aşteptat. L-a căutat pe ţigănuş şi cu mari eforturi la convins. I-a arătat cu ce minunăţie de glas îl înzestrase Cel de Sus. Şi i-a povestit despre tinereţea sa. Despre marile scene ale lumii. Scala, Metropolitan… Despre Verdi, Puccini şi Mozart. Nimic din toate acestea nu părea să-l impresioneze pe junele care rumega la gumă, în vreme ce evalua din priviri mobilierul învechit şi pianul cu lemn scorojit. Abia promisiunea că el ar putea fi moştenitorul său a părut să-l convingă pe tânărul lăutar.

Au urmat săptămâni lungi de muncă. Luni multe. Solfegii. Studiu adânc. Mozart şi Wagner. Audiţii îndelungate. Multă, multă muncă. Studiu pe partitură. Notă cu notă. Şlefuită. Repetată până la demenţă. Până când vocea i s-a transformat în ceea ce trebuia să fie: un instrument aproape desăvărşit. Iar maestrul simţea cum se împlineşte opera cea mai de preţ a vieţii sale.

L-a dus la teatru, mândru de munca şi descoperirea sa. Şi l-a vegheat la fiecare repetiţie. Păzindu-l şi călăuzindu-l. Dându-i povaţă. Şi repetându-i că toată munca de acum, tot sacrificiul, va primi vrednică răsplată.

Iar în seara premierei era în sală. Mai emoţionat decât discipolul său. Primele acorduri. Uvertura. Apoi s-a ridicat cortina. Tosca. Puccini. Totul a curs fără cusur până în actul trei. Aplauzele sălii îi umpleau bătrânului inima de bucurie. Iar tânărul de pe scenă nu mai era ţigănuşul care urla la o nuntă, cu vreme în urmă. Nu era nici măcar Mario Cavaradossi, al lui Sardou, pus în muzică de Puccini. Era urmaşul său. Era mai mult decât atât. Iar acum se apropia punctul culminant. E lucevan le stelle. Aria lui Cavaradossi. Cheia de boltă a întregii opere. Momentul de maximă strălucire al celui pe care deja îl socotea fiul său.

Solo de clarinet. Şi acesta a început să cânte.

E lucevan le stelle,
ed olezzava la terra…

Armonie divină. Voce fără cusur. Jocul de scenă măsurat, dar plin de emoţie, întocmai cum îl povăţuise. Apoi forte pe final. O clipă de linişte, iar apoi sala a părut să se cutremure de aplauze. Era împlinit. Copleşit. Acolo pe scenă stătea în picioare primind aplauze, cea mai de preţ creaţie a sa.

Aplauzele au continuat minute bune. Tânărul copleşit de emoţie nu contenea cu plecăciunile, mulţumind publicului. Abia când aplauzele s-au mai liniştit a făcut un gest către maestrul său şi cu glas puternic, plin de recunoştinţă a zbierat :

– Special pentru maestrul Enrico, din partea lu’ Jan Senzaţionalu’ !

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

23 Comments

  1. Boss,mi-am pus masca si merg mai departe.
    Pygmalion a dat lumii o voce,nu un arbore genealogic periat si parfumat.Nu intereseaza pe nimeni originea lui Ion Voicu,Damian,Costel Busuioc si multi altii.
    Ne-ar trebui mai multi Pygmalioni.

  2. Stiti ce-mi place dragi baieti , ca va ocupati sa raspundeti la toti , asta denota respect fata de cititor . Respectul meu va fi acelasi , indiferent daca m-oti calca sau nu . Un profesor cu blog.

  3. De acord . Totusi imi recunosc ignoranta , asa ca va intreb cine sunt Mosche si Mordechai ?Pentru cultura mea generala.Evrei sunt sigur dar parca era vorba despre niste printi , sau asa ceva .
    Cu respect.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor,...

- A word from our sponsors -

De citit

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....

Bombardistan

Ca un vrednic cetățean al secolului XXșiunu îmi molfăi revolta pe Facebook, în țarcul special amenajat, sub bolta cocoșată a regulilor comunității. Orice altă formă de revoltă ar presupune o ieșire din lene și trecerea în alt țarc, unul mult mai aproape de abator. Constanța. E orașul: în...

Nesimțitul

Domnul Iohannis e un nesimțit. Nu e nimic insultător în această afirmație, e o simplă constatare tehnică, rece. Unii sunt blonzi, înalți sau pistruiați - domnul Iohannis e nesimțit. Suspectat, pe nedrept, de cinism, în unele situații, de lipsă de empatie, în altele, ori de lipsă de...

Versiunea neoficială

Imaginea corectă a ce se întâmplă azi în lume nu poate fi obținută consumând știri din sursele oficiale. Prea multă propagandă. Canalele pretins alternative sunt dominate de irațională isterie și fabulații. Singura șansă e un conspect lucid al informațiilor și un minim efort de corelare. Deci: În anii...

Locuri de poveste: Trăbulești

Într-o epocă în care interesul turiștilor pare să se îndrepte mai ales către destinații exotice, există un loc aparte de care, probabil, puțini au auzit: Trăbulești. Turiștii dornici de frumos, de peisaje încântătoare și de autentice incursiuni culturale, nu vor găsi aici nimic care i-ar putea interesa....

Post-istorie sau preistorie

Odată cu prăbușirea Uniunii Sovietice și instalarea temeinică și permanentă (părea pe  atunci!) a lumii unipolare, Fukuyama s-a grăbit să anunțe sfârșitul istoriei. Conform acestei ipoteze, navigam în apele veșnic calme ale post-istoriei. Umanitatea era ferită de acum de  sezoniere confruntări ideologice, căuutări ori rătăciri. Hegemonia americană...