Moshe îmi trimite o fotografie genială. Suntem în anul 1943. În Slobozia. Un fel de nicăieri, la vremea aceea. Ca şi acum, să mă ierte ialomiţenii. Iar arienii din fotografie erau muzicanţi. Poza spune multe. Cântau „muzică JAZ”. Nu manele. Nu pe la spate. Nu belciuge în urechi. Nu brăţări cât coiful lui Burebista. Nu minuni sau vijelii. Are dreptate Moshe.
O tempora….
este super geniala fotografia!
am o ora de cînd ma uit la ea cu lupa.
ala dintre acordionist si tobar e dirijoru sau îi bate cu arcusul?(oricum dupa mustacioara ai spune ca e cam Wagnerian ).
ca sa nu mai spun ca daca ai în memorie chipurile personalitatilor ai anilor respectivi, gasesti acolo tot felul de faciesuri de la Enescu, Calinescu, Lovinescu si chiar Labis. iar ala de la tambal aduce cu Count Basie adolescent ( fara mustata).
tare de tot 🙂
ador fonturile de pe toba!
Este ? Şi mie mi s-a părut genială poza. Mă uit la ţambalagiul din spate, ăla n-a mai avut parale de costum, a rămas cu uniforma … ori o fi fost în permisie.
daca îti spun ca în armata l’am avut pe „frate’su” care a bricolat un tambal si batea duminica danele printre vapoare sa faca rost de tigari pe saptamîna ce venea , ca pe la el canci pachete, bani sau vizite. îi spunea damaschin si a vazut prima data pescarusi pe gara din constanta. se uita la ei si tare se mai minuna si lumina la fata.
parcă mi-ai mai povestit tu ceva…
🙂
Hmmmm … eu-s din Slobozia 🙂 Si oricat de teritoriul nimanui ar fi…tot au mai iesit niste persoane cunoscute si de pe acolo…sa specific Mircea Dinescu? 🙂
In cu totul alta ordine de dei…cand reiei posturile despre actori?
De cunoscut e cunoscut, n-am ce zice. Totuşi, nu de Slobozia era vorba. Nici de zvâcnirile de patriotism local.
Cu siguranţă voi relua şi tema aceea.
🙂
Era o gluma numai…stai linistit. Nu am patriotisme din astea exagerate…
poate ca tambalagiu n’a avut bani de costum dar ai observat „dirijoru” ce pantofi si’a tras? si ala de la vioara, ce pantaloni ” burlan” cu dungi are? bai, creatorilor de toale pentru fite , uite la astia si dusumeaua are clasa, nene!
@ Daniela
Io stau liniştit…:)
@ ciupico
Daaa… pantofii ăia au fost notaţi:)
Colectia Costica Acsinte, fotograf si reporter de razboi in Primul Mondial. O sa mai punem, ca avem. Dupa Baragan, niste interbelice de pe langa Medeleni si conacul PP Carp, cand era inca la proprietari.
Mordechai, cei din poza trebuia sa cinte pe bune, ca inca nu exista computer cu programe de compus manele…. Asa ca se multumeau cu Jazz……
Mishteaux poza….
Cam aşa ceva, Arsuliciule.
Poza e genială. Sper să mai descopere Moshe şi altele. Şi dacă voi daţi peste poze din astea vechi… sunt mare amator.
Slobozia, la vremea aia, nu era de loc „nicaieri”, dupa Braila, era locu’ unde se facea drumu’ granelor, ultracunoscut de agroangrosistii Aiuropei; d-aia trupa de garoi canta jaz, nu d-ale lui Zavaidoc…
Taica-mio o facut liceu’ intr-o alta „mare” metropola de provincie- Ramnicu Valcea :-))); imi povestea cum, la un concert de jaz, de data asta al unei trupe de negrii-amoricanesti, o futut spectacolul, impreuna cu colegii, luand bilete in primu’ rand si molfaind lamai. :-)))
Oricum, nemaipomenita fotografia!
Am cateva d-astea printr-un geamantan, in pod, toate facute intre 1900 si 1950; poate le scanez si ti le trimit.
fara cuvinte!
@ Tizul
Hai că i-am supărat pe ialomiţeni. Acum dacă era după Brăila, imediat… e altceva. :)) Doar turnul Eiffel a venit prea târziu.
Hai să vezi cum ne împrietenim. Dacă ai poze din astea… dă de veste cum facem să le copiez şi eu… că Slobozia e la doi paşi şi… m-am răzgândit … e o mare metropolă europeană:)
Vorbesc serios în privinţa pozelor.
@ cip
🙂