AcasăCamera de gardaTovarăşu' inginer Traian Ceauşescu

Tovarăşu’ inginer Traian Ceauşescu

bubba-j

Ieri vă spuneam că nu scăpăm săptămâna asta de câteva ieşiri ale jucătorului. Care topit de grija pentru popor va veni să ne împărtăşească din viziunea sa de o excepţională însemnătate teoretică şi practică etc.

Mama Omida de rahat ce sunt ! Omul m-a făcut de ruşine încă de luni. După ce a aberat vreo oră juma’ de la Cotroceni, s-a înşurubat în studio la… suspans… la… încă puţin… la… hai că nu o să vă daţi seama… deci în studio la… la… Realitatea. Mare surpriză, nu ? Da’, hai pe asta poate aţi ghicit-o, da’ nu o să ghiciţi cu cine s-a conversat. Sigur nu. Cu Ursu, Tatulici şi… hai, că nu ghiciţi… cu Hurezeanu ! Este ca v-a surprins ? Bine, Hurezeanu băiat subţire a pedalata pe stilul său cunoscut: ” vai, domnu’ preşedinte, era cât p’aci să aveţi o scamă, daţi-mi voie să v-o ling !”.

Cineva spunea, de mult, că e bine să te fereşti de prostul care a citit o carte, una singură. Ei, dar ce te faci cu prostul care n-a reuşit s-o citească nici pe aia, dar a auzit-o, pe sărite, povestită de alţii şi acum se crede expert în ea ? Cam la asta s-ar putea rezuma ce am de spus legat de intervenţia lui de ieri, de la Cotroceni.

Da’ eu nu cred că belitu’ ochilor la „conferinţa” lu’ jucătoru’ a fost timp pierdut. Că m-am râs. Am aflat că el e inginer. Că face vizite prin întreprinderile patriei. Ca predecesorul său de acu’ 20 de ani. Că are boală pe stângişti, care sunt toţi nişte comunişti.  Şi el e anticomunist. Da’ are boală pe miliardari. Şi pe ăştia care se îmbogăţesc aiurea. Şi pe sistemul bancar care emite „produse toxice” ( Nea Mugure, când îi mai zici lu’ ăsta cuvinte din astea complicate, zi-i şi la ce se referă că altfel iar aberează dacă îl întreabă cineva!). Şi crede, ca un „apologet” al dreptei – care e el, spre deosebire de ăi care nu-s portocalii, care sunt „apologeţi ai stângii”- statul tre’ să se bage puternic în reglementarea pieţei. Ba chiar că statul ar trebui să intervină în piaţă. Aşa… ce mai crede el? A, da, se mândreşte că avem statutul de economie de piaţă funcţională- aia care e varză şi de la care se trage tot buclucul- da’ e convins că la noi nu e criză, doar a lăsat careva uşa deschisă la frigider. Deci o vraişte definitivă. Le-a făcut varză pe toate.

Da’ cel mai mult mi-a plăcut mie faza cu casa aia de 62 de metri pătraţi pe care a construit-o el cu 26.000 RON. Şi cu încă 5000 a şi mobilat-o complet. Şi cu asta, ca un adevărat capitalist, le-a dat muie la nenorociţii de afacerişti din construcţii şi imobiliare. Acu’ staţi şi voi liniştiţi că el zicea de o casă de 62 de metri pătrăţoşi, nu de aia din Mihăileanu.

Băi, alooo, domnu’, şefu’, băi dom’ inginer ! Ia fii atent aici, băi,caisă ! Deci cum e cu casa aia de vreo 10.000 de dolari? Ia zi tu la nenea Mordechai ! Hai, că ai decolat şi nu mai ai legătură cu pământul. Deci, nea caisă, uite care e treaba: o casă din aia poa’ să coste şi mai ieftin. Aşa de-o bere. Da’ nu toţi reuşim sa cumpărăm terenuri de la Căşuneanu la preţ subvenţionat cu şpagă, da? Şi nici la construcţie nu reuşim toţi să lucrăm pe principiul:” vai, pentru dvs. domnu’ preş? Mâna de lucru e moca şi transportul… fac eu cinste !” Da? Că nu toţi avem implementat sistemul Luxten ! Ptiu, panaramă ce eşti ! Hai, că ne-ai umplut de vile.

Da’ partea cea mai mişto a urmat la teveu, seara, la Eol în ogradă. Mândru foc că discută şi el cu oamenii mari chestii serioase, se agita, dădea din mânuţe, era hiperactiv. Ca orice şcoler care nu se pricepe la materia discutată, dar care ştie că îl ajută tupeul şi, oricând e la o înghesuială, o bagă pe aia cu crastavetele.

N-are sens să o mai lungesc că aţi văzut cu toţii panarama. Sigur că, în principiu, cine i-a povestit lui despre bănci şi sursele actualei crize, o fi ştiut despre ce e vorba. Dar ce a priceput şi aberat zurbagiul e altceva. De altfel el a constat personal că nu e nicio criză. Avea în permanenţă la îndemână exemplul Azomureş pentru asta ( ăsta e un fir interesant !).  Ne-a mai amintit că infrastructura e varză, că n-avem autostrăzi şi că el a fost ministru al transporturilor în cinci guverne. Mişto, nu ? Păi, ce mama dracului să mai zici când dai peste aşa „inocenţă” ?

În fine, ca un brav deţinător de Logan, ce mă aflu, e musai să o zic şi pe asta. Traiane, Băsescule… damblagiule, bă, tu ai reuşit să faci din Logan o fiţă ! Bravo, mă ! Păi să îţi explic eu care e şmecheria cu Loganul. Ăi care îşi cumpără maşina asta, o iau pentru că pe asta şi-o permit. Nu din alt motiv. Şi ca să şi-o permită şi pe asta, strâng şnurul la brăcinari serios. Nicio urmă de fiţă în chestia asta. Tu te aflai în campanie electorală – n-o mai da de gard, că aia e !- şi ai avut chef să îţi iei un Logan. Aşa că pac, marcă banu’, ia Loganu’. Scurt. Că nemţeştile familiei pot să stea şi în garaj o săptămână. Aia e. Asta nu pricepi tu.

Aşa că recunosc. Ieri am greşit. Credeam că săptămâna asta o să-l vedem puţinic pe zurbagiu în recital. Am greşit. O să-l vedem mult. Tare mult. O să ne iasă pe nas. Şi dacă pe lângă casa de 10.000 de coco o să aflaţi şi de iachtul de douăj’ de lei plus TVA să nu va mire. E un simptom. Când tragi prea mult portocaliu pe nară, începi să vezi totul în roz.

Hai, la vot cu voi, că oricum premierul l-a stabilit el.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

23 Comments

  1. asa începe ! întîi îl asculti cu oaresce interes, apoi ca sa te minunezi ce prostii mai bese ca în final sa te oblige sa’l asculti. parca am mai vazut filmul asta. pe lînga ca istoria se repeta, the torture never stop!

  2. DOI INTR’UNUL
    Sincer sa fiu, aseara dupa ce am vazut la Realitatea pozitia prezidentiala in materie de viitor PM si planul acestuia de guvernare pentru urmatorii patru ani, am ajuns sa le pling de mila bietilor jurnalisti, analisti politici, politicieni etc. , care vreme de mai bine de trei saptamini au crezut ca in Romania anului 2008 este democratie si prin urmare s-au dat de ceasul mortii prin diferite ziare si in varii „tocshoaie”, sa faca si sa desfaca guverne, sa numeasca prim ministri, sau si mai si, sa creada ca formatiunea politica sau o eventuala coalitie politica post-electorala majoritare ar avea vreo sansa, de altfel legitim constitutionala ca urmare a votului popular, de a numi prim ministru sau de a guverna dupa un program propriu, in conformitate cu necesitatile actuale ale Romaniei.
    Debordind de tupeu timp, d-l presedinte Traian Basescu a statuat clar ca in cazul in care niciun partid nu va obtine 50%+1 din voturi, el este cel care va numi primul ministru, care prim ministru va conduce viitorul guvern in conformitate cu planul cotrocenist de guvernare. Adicatelea (citez din memorie):” dupa ce voi numi primul ministru, il voi chema la Cotroceni unde, bazat pe experienta mea de ministru in cinci cabinete si de fost Primar General ii voi spune directiile in care doresc sa guverneze tara”. Deci bref: „Adame, asta-i Eva, alege-ti nevasta!”. In concluzie trebuie sa ne asteptam ca, imediat dupa alegeri, indiferent de optiunea romanilor, d-l presedinte sa produca din buzunarul de ceas de la pantaloni, un nou nanoboc, caruia sa-i traseze Calea, iar in cazul in care acesta nu va asculta indicatiile pretioase, va fi chemat la ordin la Cotroceni, unnde va primi bataita la poponel, bataita insotita de amenintarea „Comanescule, eu te-am facut, eu te omor!”.
    Poate ca incalcarea grava (de data aceasta) a prevederilor constitutionale, tifla data de presedinte alegatorilor, tupeul pe piine cu care presedintele ia de prosti milioanele de romani etc. ar putea fi totusi „inghitibile”, daca in capatina acestui Mao in eprubeta, ar exista ceva coerenta sau ratiune si planul sau de guvernare, sau ideile lui pe aceasta tema, ar fi de natura sa produca o schimbare in bine a actualei stari economice a tarii.
    Ti-ai gasit! Timp de doua ore, am asistat la un discurs cuprinzind idei brambura, un talmes-balmes de invatatura materialist-dialectica combinata cu un liberalism total aiurea inteles, inconsistent si denotind mari carente in cunoasterea realitatii politice si economice cu care se confrunta atit Occidentul cit si SUA, in aceste zile de criza. Singurul lucru valabil in toata aceasta brambureala a fost croit pe planul de masuri economice post-aderare, plan care ar fi trebuit aplicat imediat dupa aderarea tarii la UE si care vizeaza atragerea fondurilor europene destinate tarii noastre. Asta este planul „genial” pe care Zeus il are in tartacuta pentru scoaterea din impas economic a tarii. De remarcat ca la intrebarile celor trei jurnalisti (nota bene de data aceasta pentru ei), presedintele s-a comportat ca un boxer prins intre corzi, naucit de pumnii primiti, raspunzind haotic, sustinind teze aberante care negau evidenta (prezenta in marile tari europene Germania, Anglia, Franta cit si in SUA a guvernarii de stinga) si bagind benzina in motorul de dreapta al pd-l. De tot circul laudele aduse guvernului liberal taricenist, laude menite sa-i aduca din nou pe liberali la discretia lui Pacala, pentru formarea unei majoritati de dreapta cu care sa-si satisfaca el mendrele dictate de un ego bolnav si ahtiat dupa putere.
    Dintre toate „tezele” cotroceniste insa, cea mai de coma si buna pentru filmele cu prosti, mi s-a parut cea referitoare la comparatia dintre situatia bancilor romanesti falimentate in anii 96-97 si situatia bancilor americane si nu numai la nivelul anului 2008. Comparind situatiile, d-l presedinte a tras concluzia ca acestea fiind similare pina in virful degetelor, noi nu avem de ce sa ne facem probleme, deoarece noi am depasit situatia americanilor acum zece ani, cind s-a facut „curatenie” in sistemul nostru bancar. Ce a uitat sa spuna d-l presedinte consta in faptul ca la noi s-a furat cu TIR-ul din aceste banci, acesta fiind motivul prabusirii Bancorex-ului, Bankcoop-ului etc. si nicidecum cauzele care au dus la prabusirea bancilor americane.
    Jenant, penibil, descalificant !
    Din toata polologhia de aseara un singur lucru a fost cit de cit clar: Romani, duminica nu mai votati, deoarece indiferent de votul vostru, indiferent de legile tarii in frunte cu mama Constitutie, indiferent de criza care nu ne ocoleste, la Palatul Victoria va trona tot cine „va vrea muschii” presedintelui jucaus cu nervii si inteligenta voastra, chitit pe satisfacerea nevoilor personale si ale clientelei politice pd-l-iste, avind astfel la conducerea viitoare a Romaniei noul produs politic „Doi intr’unul-presedinte/premier-„. Cu alte cuvinte ne-a dat dracu’ tircoale timp de patru ani de zile, dar imediat dupa alegeri ne va intra in gospodarii si ne va lua!
    Asa Sa Ne Ajute Dumnezeu!

  3. Crina, naiba mai ştie? Că la el e naturelu’ afectat profund de consumu’ exagerat de lichid de frână.
    Da’ recunoaşte că aseară a rupt toate zăgazurile. Bengănea slobod pe arătură, ca tractoru’ pe islaz.

  4. @ Mordechai
    Dupa magistrala cuvantare de o inestimabila valoare teoretica si practica din Dealul Cotrocenilor, ai mai suportat si portia de Bashisme slobozite’n ograda Vantului? Ori ai practicat chestii de-alea orientale de educat vointa, ori esti masochist, tertium non datur.
    Cat despre hahaielile fara numar, fara numar cu care vom fi improscati saptamana asta, nu ti-e clar ca sondajul IMAS (atentie, domnu’ Gâdea, al IMAS!) a bagat malaria-n oasele matrozului, iar toata saptamana va cauta antidotul pe la toate televiziunile?
    Sper ca incercarile disperate ale marinarului de a aduce copaia orange pe linie de plutire, prin atragerea nehotaratilor, sa aiba un efect al dracului de pervers si de contrar, precum zbaterile unuia care vrea sa scape din capcana nisipurilor miscatoare. Hai bafta delo delo, martafoiule!

  5. Erata cat roata carului: INSOMAR, nu IMAS, unde dracului mi-o fi fost capul? Atentie, domnu’ Gadea, INSOMAR! Ala cu care Vantu ii sufla pana mai ieri marinarului in panze, dar se-apropie alegerile si nu poate sa mai manance mult cacat, ca dupa aia pute prea de tot. Pana la alegeri trebuie sa se apropie de procentele reale, parca vad ca peste vreo doua zile mai vine cu o corectie, de-aduce pedeleaua sub 30%.

  6. Insomar….vezi la amicul Turambar ce e şi cu meşteşugeala aia.
    Pe naţional s-ar putea să se apropie. Dar eu am propriile pronosticuri.
    Ştiu, bre. Mi-am dat seama că pe el il gratulezi, da’ mă amuza să te stârnesc. Că te văzui chitit pe el:)

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...