AcasăOy-oy!Chestia cu apa caldă

Chestia cu apa caldă

Vorbim despre un orăşel al patriei noastre. Proptit lângă un important obiectiv energetic. Sau, dacă e să altoim geografia cu istoria, obiectivul energetic e lângă orăşel. Oricum, lângă ambele e apă. Multă. În oraşul acesta apa curentă este o invenţie relativ recentă. Iar apa caldă şi mai recentă. Fără relativ.

Anul 2000

Primar penelist. Director de obiectiv energetic pedist. Campanie electorală. După patru ani de guvernare cederistă, alegătorii gălbejiţi, istoviţi şi năuciţi se pregătesc să bage un vaccin cu tuş de ştampilă. Situaţia se prezintă cam albastră. Că la vremea respectivă roşul de azi era albastru.

Directorul ( de obiectiv energetic, precizare în limba cu furnir) şi primarul execută un summit de urgenţă. Marile decizii trebuiesc luate. Aşa că sunt luate. Deîndată obiectivul energetic va începe furnizarea de apă caldă şi agent termic oraşului. Zis şi făcut. Pericolul albastru este îndepărtat. Albastrul de atunci era roşul de azi. V-am spus.

Anul 2004

După patru ani de guvernare albastră. Mai repet cum e cu roşul care era, pe atunci, albastru ? În ăştia patru ani prin oraş s-au întâmplat lucruri demne de mirare. Deşi condus de un liberal , oraşul văzuse bani frumoşi de la guvernul albastru ( care… hai ca v-am zis!). Se construise o sală de sport. Un pod. Nişte blocuri ANL. Spital nou. Ameninţarea albastră ( care…. v-am zis… roşu etc.) se sălta iar pe cele două picioare. Dar albaştrii (roşii, bre!) fac mutarea decisivă. Isteaţă şi strategic gândită. Adică tâmpită. Taie apa în oraş. Apa caldă. Apoi şi pe cea rece. Ca să rezolve definitiv problema alegerilor. Locale. Primarul- dobitoc şi pungaş, dar clănţău, urlă cât îl ţin rinichii. E reales. Albaştrii sunt felicitaţi pentru mişcarea dibace. În toamnă la parlamentare oraşul devine portocaliu cu draci.

2008

În primăvară locuitorii oraşului nostru, sătui de vitamina C şi portocală, bagă roşu ( care e fostul albastru) şi în biberoanele bebeluşilor. Aşa că acum primăria e roşie, consiliul e roşu, albastrul e roşu ! Şi vine campania pentru alegerile parlamentare. Directorul obiectivului energetic, acelaşi dintotdeauna, portocaliu şi cu ridicat conţinut de vitamine, face mătreaţă la ideea de roşu. Aşa că apelează la o metodă de succesuri. Verificată. Adică taie apa caldă. Şi căldura. Duminică se votează.

Cum spuneam: se întâmplă în patria noastră. Unde unii se stropesc cu apă- candidaţii. Alegătorilor li se taie apa.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

5 Comments

  1. deci, cum sa spun…sau mai bine dau din cap a mirare si pseudo întelegere ca Marin Moraru… toti o apa si’un…
    acu’ cîtiva ani ma aflam în trecere printr’un orasel din moldova ce pe timpuri se dadea mare ( cu teatru, gradina zoologica si alte alea) ; dar de cînd a pierdut ( datorita comunistilor zic ei) titlul de resedinta de judet, a ajuns pe nicaieri, un muncipiu(sic) de second hand care da locuitori la export.(locuitori e aici un termen generic, ce cuprinde de la salahori, trecînd prin carne vie, pîna la infractori, deci cam de toate)
    invitat la o cafea de sora unui amic, am parte în loc de biscuit de povestea cu apa (rece, ca aia calda era deja o amintire-nasoala- de pe vremea comunistilor). în mare se aseamana ca doua picaturi de apa (evident) cu povestea ta de mai sus. cu completarea ca dis de dimineata în ora cînd curgea apa, toata lumea ( ce zic eu- tot orasul) facea plinul la cazi. deci nu se putea spune ca se economisea cumva apa, caci nu sunt sigur ca o familie consuma 200l de apa pe zi. exprimîndu’mi altadata nedumerirea fata de aceasta situatie, un alt amic( ce lucra la regia de ape) mi’a explicat ca nu apa e problema ci consumul de curent necesar pompelor. asa ca si tuatia sta cam asa cînd fu tache , nu fu tica , cînd fu tica nu fu tache , cînd fu tache si fu tica , nu futui la borticica ; unde borticica ,în cazul nostru e fanta aia de la urne. deci : vot canci!

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

- A word from our sponsors -

De citit

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai ciripit, n-am mai mormăit. Ar fi fost și păcat să stric așa bunătate de zarvă patriotică în care toți anapodașii nației cătau a da lumii răgete despre necăjelile lor. Și e nostim să vezi pâlcurile de...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...