E de la Moshe. Din 1941. Pe când eram aliaţi cu unii şi ne babardeam cu alţii. Câţiva ani mai târziu aveam să o cotim. Să ne supărăm pe aliaţii care ne luaseră Ardealul de nord şi să ne aliem cu ăia care ne luaseră Basarabia. De fiecare dată de bunăvoie, desigur. Dar poza e faină, cum ar spune Crina.
Bietii de ei…
Ce au avut copiii astia unii cu altii ?
Neamtul era mandru foc de jucaria lui si poza de parca ar fi fost plecat la agatat fete…
Tiganusii se distrau de minune si maramuresanu’ statea timid de-o parte…
Asta imi sugereaza mie…
ce s’o fi ales cu motocicleta?
apropos de cine cu cine si de cînd pîna cînd, taica’meu mi’a povestit ca pe 24! august era la un meci de fotbal între echipa unei companii de nemti cu alta de soldati români . la pauza a venit unu’, a vorbit cu arbitru si ala le’a spus ca nu sunt numai adversari pe teren ci si în razboi.
-si ce ati facut? am întrebat eu.
– pai , s’a întrerupt meciul , am dat mîna unii cu altii si am plecat fiecare spre cazarmile noastre….
Aş putea spune altfel? No, faină-i rău 😀
Nu şi povestea din spatele ei. Dar dacă e de bunăvoiie şi … nesiliţi de nimeni :)))
Buna ziua,
Ma numesc Laura Cozma si sunt administratorul site-ului Newgirl.ro.
In primul rand va cer scuze pentru ca am postat mesajul la comentariu ,dar nu am gasit alta modalitate pentru contactare.
Va scriu acest mesaj pentru a va propune un schimb de link-uri intre site-ul nostru si site-ul dumneavoastra.
Daca sunteti interesat va rog sa imi raspundeti la acest mesaj cu titlul si eventual descrierea site-ului dumneavoastra pentru a le posta.
Astept un raspuns de la dumneavoastra,
Cu respect,
Laura Cozma
http://www.newgirl.ro
Si io aş putea spune că-i faină. 🙂
aul lang syne!
@ geomarz
Ce să aibă? Nimic. Aşa cum se întâmplă întotdeauna. Alţii. Mereu alţii au o sfadă de rezolvat.
În poza aia doar două personaje nu zâmbesc: neamţul şi motocicleta.
@ciupico
Ştiu şi eu o întâmplare din asta. Bunică-meu era la…hai să o spunem, ce mai. Deci era la dame. Adulmeca un coniac în tovărăşia unui ober neamţ aşteptând să le vină rândul să „servească”. Că amândoi o aşteptau pe Ildiko. De ce tocmai pe Ildiko o aşteptau amândoi… asta e deja altă poveste.
Şi cum stăteau ei şi se cinsteau se întrerupe programul la radio şi se aude celebrul comunicat. Neamţul nu pricepea iotă, dar a observat că ăilalţi au început să se uite mai într-o dungă la el. Exact atunci a ieşite Ildiko. Neamţul, corect i-a făcut semn lu’ moşu’ să intre, că era înainte. Da’ coana Vasilia, matroana i-a făcut semn neamţului să se ducă el primu’. Ăl bătrân a încuviinţat şi el din cap.
A intrat neamţul. S-a „servit”. La ieşire era schimbat la faţă. Cum-necum, naiba ştie, pricepuse care e treaba. L-a salutat corect pe ăl bătrân. I-a pupat mâna coanei Vasilia şi a zis cu accent greu şi stâlcit:
– Bun curv Ildiko, grosse curv voi alles !
@Satmareanca
Întotdeauna violul e consimţit. Cică.
@Darius
Păi şi de ce nu zici?:)
@
Boss,asa suntem noi,”Ildiko”,cand cu unii cand cu altii.Sa nu se supere nimeni.
Ildiko, Ildiko:)))
Sigur nu Ilonko? 😀
Naiba mai ştie… că ăl bătrân le boteza altfel ori de câte ori repovestea.
Povesti!! povesti!! hai sa schimbam puţin tonul!!
1949 Nasul meu de botez ajunge la canal. O filiera il scoate pe tata (Ofiţer roman instruit in Germania) ,mama si pe mine din Bucureşti, urma tata la canal, si ne plasează într-un oraş din Ardeal. Acolo suntem primiţi de un evreu, Drucher, merita sa ii pomenesc numele cu respect ca mare om a fost!!. Director al fabricii din oraş, ilegalist, membru al CC PMR ia aparat pe toti. In oraş e ca un lagăr, intelectuali cu domiciliul forţat, contabilul şef este o fosta cămaşa neagra din Semenic căsătorit cu o evreica. Primul lui copil este botezat Ardealu acum este in Israel. Al doilea băiat Gheorghe a făcut parte din prima echipa româneasca care a bătut cocosul galic in hexagon la Rugbi. Când sa născut sora mea. Ciopi mama lui Ardealu si Gigi a vrut si ea o fata, nu mai putea avea copii. De mana cu mama au fost la Simeria si a înfiat o fetiţa abandonata acolo Acum sora mea e mai ruda cu ea decăt cu mine, au crescut împreuna ca surori si nu pot decăt sa mă bucur.Sa lăsam prezentul, atunci Ciopi care vorbea curent ungureşte ii făcea cumpărături nevestei de mitica, mamei mele asta pana sau prins Erji unguroaica nevasta de roman si doamna Malii unguroica, vecinele noastre din „colonie”, jar au mancat vânzătoarele, sa scos din vocabular „Nem tudom”. Vezi Rabii odată am spus ca daca dau înapoi toate datoriile pe care le am la evrei rămân in fundul gol. Si mai am datorii dar asta alta data.
Un mitica educat in Ardeal.
Bre, poveşti multe. Avem cu ce umple ziua.
Mai bine decăt cu botul ăsta, am vrut sa spun votul sau ciocul mă rog aşa ceva!! 🙂 , aşa a fot atunci sa vedem ce o sa fie acum ?
Ce să fie? Ăştia votează ce vor şi de mâine trec la cură de caltaboşi şi portocale.
N-am uitat nimic Darius.
Vreau sa vad ce scrii maine Cezarel.Ai nevoie de fete proaspete?
Tu azi n=aveai program de duş rece şi volţi pe ţesut ? Cezareeee… ia-ţi , bre, pacienţii de aici.
Veni dracul de iulica666 şi la tine? Ce plictisit şi naşpa tre’ să fii să te preumbli fără noimă pe bloage. La mine a găsit loc doar la spam :))
Cred că-i gelos nevoie mare 😀
Da, m-a onorat cu ale sale crize. Akismetul munceşte la greu.
Spun si eu o poveste veche. O localizez cam pe la inceputul secolului XX.
In satul X din Banat, Imperiul bicefal, o familie a dat de necaz. Toti barbatii au murit. Traiau numai trei femei. Mama, Fiica, Bunica.
Sarace pana la Dumnezeu. De saracie, Mama s-a dus la oras la Copilarai. Fiica a ramas cu Bunica. Mama trimitea bani acasa. Ii mergea tare bine. Intre timp, Fiica a ajuns la varsta la care putea si ea sa presteze. Mama a luat-o si pe ea la Stabiliment. Si au muncit amandoua o vreme, numai pana au adunat destui bani sa se intoarca in sat ca sa cumpere pamant. L-au cumparat si au devenit membre respectate ale comunitatii.