Poza zilei

E de la Moshe. Din 1941. Pe când eram aliaţi cu unii şi ne babardeam cu alţii. Câţiva ani mai târziu aveam să o cotim. Să ne supărăm pe aliaţii care ne luaseră Ardealul de nord şi să ne aliem cu ăia  care ne luaseră Basarabia. De fiecare dată de bunăvoie, desigur. Dar poza e faină, cum ar spune Crina.

1941

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

21 Comments

  1. Bietii de ei…
    Ce au avut copiii astia unii cu altii ?
    Neamtul era mandru foc de jucaria lui si poza de parca ar fi fost plecat la agatat fete…
    Tiganusii se distrau de minune si maramuresanu’ statea timid de-o parte…
    Asta imi sugereaza mie…

  2. ce s’o fi ales cu motocicleta?
    apropos de cine cu cine si de cînd pîna cînd, taica’meu mi’a povestit ca pe 24! august era la un meci de fotbal între echipa unei companii de nemti cu alta de soldati români . la pauza a venit unu’, a vorbit cu arbitru si ala le’a spus ca nu sunt numai adversari pe teren ci si în razboi.
    -si ce ati facut? am întrebat eu.
    – pai , s’a întrerupt meciul , am dat mîna unii cu altii si am plecat fiecare spre cazarmile noastre….

  3. Buna ziua,
    Ma numesc Laura Cozma si sunt administratorul site-ului Newgirl.ro.
    In primul rand va cer scuze pentru ca am postat mesajul la comentariu ,dar nu am gasit alta modalitate pentru contactare.
    Va scriu acest mesaj pentru a va propune un schimb de link-uri intre site-ul nostru si site-ul dumneavoastra.
    Daca sunteti interesat va rog sa imi raspundeti la acest mesaj cu titlul si eventual descrierea site-ului dumneavoastra pentru a le posta.
    Astept un raspuns de la dumneavoastra,

    Cu respect,
    Laura Cozma
    http://www.newgirl.ro

  4. @ geomarz
    Ce să aibă? Nimic. Aşa cum se întâmplă întotdeauna. Alţii. Mereu alţii au o sfadă de rezolvat.
    În poza aia doar două personaje nu zâmbesc: neamţul şi motocicleta.

    @ciupico
    Ştiu şi eu o întâmplare din asta. Bunică-meu era la…hai să o spunem, ce mai. Deci era la dame. Adulmeca un coniac în tovărăşia unui ober neamţ aşteptând să le vină rândul să „servească”. Că amândoi o aşteptau pe Ildiko. De ce tocmai pe Ildiko o aşteptau amândoi… asta e deja altă poveste.
    Şi cum stăteau ei şi se cinsteau se întrerupe programul la radio şi se aude celebrul comunicat. Neamţul nu pricepea iotă, dar a observat că ăilalţi au început să se uite mai într-o dungă la el. Exact atunci a ieşite Ildiko. Neamţul, corect i-a făcut semn lu’ moşu’ să intre, că era înainte. Da’ coana Vasilia, matroana i-a făcut semn neamţului să se ducă el primu’. Ăl bătrân a încuviinţat şi el din cap.
    A intrat neamţul. S-a „servit”. La ieşire era schimbat la faţă. Cum-necum, naiba ştie, pricepuse care e treaba. L-a salutat corect pe ăl bătrân. I-a pupat mâna coanei Vasilia şi a zis cu accent greu şi stâlcit:
    – Bun curv Ildiko, grosse curv voi alles !

    @Satmareanca
    Întotdeauna violul e consimţit. Cică.

    @Darius
    Păi şi de ce nu zici?:)

    @

  5. Povesti!! povesti!! hai sa schimbam puţin tonul!!
    1949 Nasul meu de botez ajunge la canal. O filiera il scoate pe tata (Ofiţer roman instruit in Germania) ,mama si pe mine din Bucureşti, urma tata la canal, si ne plasează într-un oraş din Ardeal. Acolo suntem primiţi de un evreu, Drucher, merita sa ii pomenesc numele cu respect ca mare om a fost!!. Director al fabricii din oraş, ilegalist, membru al CC PMR ia aparat pe toti. In oraş e ca un lagăr, intelectuali cu domiciliul forţat, contabilul şef este o fosta cămaşa neagra din Semenic căsătorit cu o evreica. Primul lui copil este botezat Ardealu acum este in Israel. Al doilea băiat Gheorghe a făcut parte din prima echipa româneasca care a bătut cocosul galic in hexagon la Rugbi. Când sa născut sora mea. Ciopi mama lui Ardealu si Gigi a vrut si ea o fata, nu mai putea avea copii. De mana cu mama au fost la Simeria si a înfiat o fetiţa abandonata acolo Acum sora mea e mai ruda cu ea decăt cu mine, au crescut împreuna ca surori si nu pot decăt sa mă bucur.Sa lăsam prezentul, atunci Ciopi care vorbea curent ungureşte ii făcea cumpărături nevestei de mitica, mamei mele asta pana sau prins Erji unguroaica nevasta de roman si doamna Malii unguroica, vecinele noastre din „colonie”, jar au mancat vânzătoarele, sa scos din vocabular „Nem tudom”. Vezi Rabii odată am spus ca daca dau înapoi toate datoriile pe care le am la evrei rămân in fundul gol. Si mai am datorii dar asta alta data.
    Un mitica educat in Ardeal.

  6. Spun si eu o poveste veche. O localizez cam pe la inceputul secolului XX.
    In satul X din Banat, Imperiul bicefal, o familie a dat de necaz. Toti barbatii au murit. Traiau numai trei femei. Mama, Fiica, Bunica.
    Sarace pana la Dumnezeu. De saracie, Mama s-a dus la oras la Copilarai. Fiica a ramas cu Bunica. Mama trimitea bani acasa. Ii mergea tare bine. Intre timp, Fiica a ajuns la varsta la care putea si ea sa presteze. Mama a luat-o si pe ea la Stabiliment. Si au muncit amandoua o vreme, numai pana au adunat destui bani sa se intoarca in sat ca sa cumpere pamant. L-au cumparat si au devenit membre respectate ale comunitatii.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...