A fost 1 Decembrie. Ziua noastră. Nu am postat nimic ieri. Şi cred că a fost mai bine aşa. Dar pentru noi toţi ziua asta înseamnă, sau ar trebui să însemne, ceva. Pentru că toţi ne iubim, sau ar trebui să ne iubim, ţara. Fie şi pentru bunul motiv că în pământul ăsta vom fi ingropaţi.
Şi o poză potrivită, din 1938, primită de la Moshe.
Aşa sa ne ajute Dumnezeu pe cat ne iubim tara !
Boss,suna ciudat,dar chiar cred ca ne iubim tara.Partea proasta e ca nu stim sa aratam iubirea asta.
Sau nu vrem. De teamă să nu părem demodaţi ori nedaţi cu vremea ce nouă, parfumată cu iz cosmopolit şi câh la vorba românească.
poza e „un clasic”! îmi aduce aminte de serbarile de sfîrsit de an scolor si noi în costum popular mîndri ca participam la un eveniment special. ( pare’mi’se ca toate sunt fete cu exceptia lui ala mic, negricios în uniforma si cu steag )
legat de ziua nationala si iubire îmi aduc aminte de o discutie cu un amic pe vremea studentiei:
-auzi dom’le, ma întreaba amicul, ce e patriotismul?
– pai…e… dragostea de… tara , zic eu bîlbîindu’ma.
– bine , bine , spune el si dragostea ce este?
recunosc ca aici am schimbat vorba.
Poza chiar e faină. Le găseşte Moshe.
Ciupi, dacă amicul tău avea nevoie de o definiţie a patriotismului să fie sănătos. Pe la americani ăsta e un concept vânturat cu mândrie de dimineaţa până seara. La noi dacă pomeneşti aşa ceva faci piatră la maţ.
…si eu am o contributie la aceasta poza 😉
Mi-a ajuns ceva -ceva la ureche:)
mordechai, americanul e un pic excesiv caci îl vîntura pîna si pe rachete ( patriot) 🙂
si apropos de asta la voi la constanta nu aveati autobuze cu „rachete” pe ele. alea de spuneau americanii ca ne dau clauza daca dam rachetele jos de pe autobuze 🙂
oare n’are nimeni o poza cu ?
ma apuca nostalgia.
Ciupi, la noi celebrele autobuze cu burduf şi lansatoare de bombe cu băşini erau motiv de mândrie locală. Înainte mergător,ăl bătrân ştia el că o să fie criză de petrol. :))