Viran !

E frig. Pun mâna pe calorifer. E cald. Nu fierbinte. Doar cald. Cât să nu leşine de hipotermie. Aşa e mereu. Am chemat un „specialist”. Zicea că trebuie aerisit. L-am aerisit. Degeaba. Mă gândesc să-l scot şi la film. Îl duc la o bere. Bere nu. Vodcă. Poate se încălzeşte. Ţeava e călduţă şi ea. Vibrează. Ăla de la doi bate în calorifer. Ca să dea ăsta de la trei muzica mai încet. Eu sunt la patru. Deasupra tuturor. Nepăsător şi rece. Ăla de la trei nu dă muzica mai încet, dar bate şi el în calorifer. Bat şi eu. Să bag zâzanie între ei. Sună telefonul:

– Ai văzut ?

E un amic. T.  Ăla cu inoxul.

– Ce să văd ?

– Rezultatele la alegeri !

– Da.

Tace. Tac şi eu. El nu mai tace.

– E viran, bătrâne !

Viran e noul cuvânt. Noua lui obsesie. Funcţionează ca un antonim la inox. Nu întrebaţi!

– E ?

– E !

– Nasol !

– Viran rău ! Auzi…

– Da.

– Când eram student…

– Aşa…

– În cămin…

– … da…

– … aveam o tradiţie. Când aveam camera ocupată… ştii tu… cu o gagică, dom’le…

– Aşa…

– Hai, mă, că înţelegi tu… când futeam şi noi ceva…

Înţelesesem din prima. Dar s-a simţit el obligat să folosească un cuvânt viran.

– Da, am priceput…

– Aşa… deci, când dădeam la buci… aveam un cod. Puneam un prosop pe clanţa uşii, pe dinafară…

– Îhî…

– … să ştie colegul de cameră să nu dea buzna…

– Da. Aşa era…

– Prosoape nu se furau.

– Nu. Prosoape nu !

– Altceva … da. Se fura orice. Şireturile de la pantofi…

– Îhî.

– Mai ales alea maro. Bă, tu ai înţeles chestia asta? Eu n-am înţeles niciodată de ce furau ăştia şireturile maro. Aveau o slăbiciune pentru ele.

– Tu nu furai tot maro ?

– Ba da. Că mi le furase pe ale mele !

– Păi vezi !

– Mda. Mă rog. Se fura orice. Da’ prosoape nu.

– Nu. Prosoape nu se furau.

– Era codul.

– Da, codul…

– Adică era clar: e prosopul pe clanţa uşii, deci fuţi, deci nimeni nu intră.

– Da, dom’le, da !

Am tăcut amândoi. El chicoteşte. Aşteaptă să-l întreb de ce. Nu-l întreb. Să fiarbă. Ăia au încetat bătutul în calorifere. Cel de la trei ascultă muzică în continuare. Mare om Guţă. Mare voce.

– Băi !

” Ai vorbit primul, duci gunoiul !” îmi vine să-i spun. Dar nu-i spun. Îi zic doar:

– Hă ?

– Uite aşa şi cu ţara, bă !

– Cum ?

– Cu prosopu’, bă. De 19 ani tot stăm cu prosopu’ pe uşă. Ba ne fut unii, ba alţii… acum iar au venit unii şi au pus prosopul pe uşa. Nici măcar nu ne-au lăsat să facem un duş între numere.

– Nasol.

– Viran !

– Dar acum încă nu ştim care-s ăia care or să ne fută.

– Ete, pula ! Acum o să vezi tu că ne fac ăştia poştă.

– La poştă nu se punea prosop.

– Nu.

– Păi…

– Viran !

– Inox !

– De ce ?

N-am ştiut ce să-i răspund. Are dreptate. E viran. Ne dăm cu „hai, pa”. Închidem. E frig. Nu mai am nici ţigări. Şi prosoapele sunt toate la spălat. Viran! Mare om Guţă. Mare voce.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

23 Comments

  1. Esti inox, bade Mordechai, m-ai distrat pe cinste. E drept ca nu tot atat de tare ca rezultatele alegerilor, alea sunt inox beton, ca sa zic asa. De cand mama m-a facut n-am mai vazut asa o panarama de rezultate-mbarligate. Daca ma intreba cineva, mai acu’ vreo saptamana, de ce merita sa apuc ziua de dupa alegeri, zau daca stiam ce sa-i zic. Multumescu-ti tie, Basescule cel facator de nefacute, ca acum stiu raspunsul.

  2. Prosop? Doamne ce frumos era in regie la Semănătoarea. Cedez căldura non stop contra prosop pe clanţa uşii la complex studenţesc, o zi!!!!!!!!!.
    Azi îmi fac de cap ca e musulmana la cumpărături si nu vede ce scriu acilea da sa nu spuneţi ca jar mănânc! :)))))))))))))))))))

  3. @ Alter ego
    Când am văzut că e vorba de alter ego mi-am zis: bă, ai ajuns să te lauzi singur. Pe urmă mi-am dat seama că alter ego au mulţi.

    Rezultatele sunt de excepţie. Patru ani o să râdem până ne-o ieşi părul prin căciulă.

    @ lol
    Bre, tu vrei doar prosopu’ sau şi dama aferentă?
    Rămâne între noi:)

  4. Daca ai crezut ca ma laud, dandu-ma un alter ego de-al tau, te-ai inselat, modestul lui tata. Nu sunt surogatul tau, ci esenta divina a altuia. Precum bagi seama, pot sa fiu si eu al dracului de modest, si-asta asa, fara nici o sfortare.
    Iar in urmatorii patru ani, ca adusesi vorba de ei, daca il mai tinem pe Basescu la Cotroceni o tura distractia e oricum asigurata, indiferent de meclele care vor popula parlamentul si de felul in care s-or imperechea partidele la guvernare. Ca ele s-or imperechea si noua ne-or iesi ochii din cap de placere, asta-i alta poveste, dar care tine tot de felul nebun in care stim sa alegem.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru...

- A word from our sponsors -

De citit

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....