E frig. Pun mâna pe calorifer. E cald. Nu fierbinte. Doar cald. Cât să nu leşine de hipotermie. Aşa e mereu. Am chemat un „specialist”. Zicea că trebuie aerisit. L-am aerisit. Degeaba. Mă gândesc să-l scot şi la film. Îl duc la o bere. Bere nu. Vodcă. Poate se încălzeşte. Ţeava e călduţă şi ea. Vibrează. Ăla de la doi bate în calorifer. Ca să dea ăsta de la trei muzica mai încet. Eu sunt la patru. Deasupra tuturor. Nepăsător şi rece. Ăla de la trei nu dă muzica mai încet, dar bate şi el în calorifer. Bat şi eu. Să bag zâzanie între ei. Sună telefonul:
– Ai văzut ?
E un amic. T. Ăla cu inoxul.
– Ce să văd ?
– Rezultatele la alegeri !
– Da.
Tace. Tac şi eu. El nu mai tace.
– E viran, bătrâne !
Viran e noul cuvânt. Noua lui obsesie. Funcţionează ca un antonim la inox. Nu întrebaţi!
– E ?
– E !
– Nasol !
– Viran rău ! Auzi…
– Da.
– Când eram student…
– Aşa…
– În cămin…
– … da…
– … aveam o tradiţie. Când aveam camera ocupată… ştii tu… cu o gagică, dom’le…
– Aşa…
– Hai, mă, că înţelegi tu… când futeam şi noi ceva…
Înţelesesem din prima. Dar s-a simţit el obligat să folosească un cuvânt viran.
– Da, am priceput…
– Aşa… deci, când dădeam la buci… aveam un cod. Puneam un prosop pe clanţa uşii, pe dinafară…
– Îhî…
– … să ştie colegul de cameră să nu dea buzna…
– Da. Aşa era…
– Prosoape nu se furau.
– Nu. Prosoape nu !
– Altceva … da. Se fura orice. Şireturile de la pantofi…
– Îhî.
– Mai ales alea maro. Bă, tu ai înţeles chestia asta? Eu n-am înţeles niciodată de ce furau ăştia şireturile maro. Aveau o slăbiciune pentru ele.
– Tu nu furai tot maro ?
– Ba da. Că mi le furase pe ale mele !
– Păi vezi !
– Mda. Mă rog. Se fura orice. Da’ prosoape nu.
– Nu. Prosoape nu se furau.
– Era codul.
– Da, codul…
– Adică era clar: e prosopul pe clanţa uşii, deci fuţi, deci nimeni nu intră.
– Da, dom’le, da !
Am tăcut amândoi. El chicoteşte. Aşteaptă să-l întreb de ce. Nu-l întreb. Să fiarbă. Ăia au încetat bătutul în calorifere. Cel de la trei ascultă muzică în continuare. Mare om Guţă. Mare voce.
– Băi !
” Ai vorbit primul, duci gunoiul !” îmi vine să-i spun. Dar nu-i spun. Îi zic doar:
– Hă ?
– Uite aşa şi cu ţara, bă !
– Cum ?
– Cu prosopu’, bă. De 19 ani tot stăm cu prosopu’ pe uşă. Ba ne fut unii, ba alţii… acum iar au venit unii şi au pus prosopul pe uşa. Nici măcar nu ne-au lăsat să facem un duş între numere.
– Nasol.
– Viran !
– Dar acum încă nu ştim care-s ăia care or să ne fută.
– Ete, pula ! Acum o să vezi tu că ne fac ăştia poştă.
– La poştă nu se punea prosop.
– Nu.
– Păi…
– Viran !
– Inox !
– De ce ?
N-am ştiut ce să-i răspund. Are dreptate. E viran. Ne dăm cu „hai, pa”. Închidem. E frig. Nu mai am nici ţigări. Şi prosoapele sunt toate la spălat. Viran! Mare om Guţă. Mare voce.
Boss,mai conteaza cine o sa ne…?important e ca avem de lucru,pe criza asta…
Bre, tot ce contează e să găsim un prosop.
O zi buna la toata lumea.Boss,daca nu gasesc prosop,merge si o batista?E perioada cand toata lumea cumpara prosoape.
Prietene, dacă nu găseşti prosop pune nişte chiloţi, nişte ismene ceva, că ne prindem noi:)
Vezi daca nu faci coaliţie cu cine trebuie, Mătreaţa si Stere, lol. Eu sunt asociat cu fochiştii de la centrala si dorm cu cearceaf.
Boier eşti !:)
cauta un teren viran si fa’ti o vila inox ; apoi ai sa descoperi ce plictisitoare e viata.
vai de mama noastra!
Optimişti să fim, prosop curat să avem măcar 🙂
Şi-mi trag şi poartă cu ditamai cuierul de prosoape.
Vladimir, optimismul şi tutunul ne mai ajută. Unul să rezistăm, altul s-o scurtăm.
:)))))))))))))))
poarta de cuiere :))))) nu esti sanatos!
Mă laud şi eu aiurea:)
Esti inox, bade Mordechai, m-ai distrat pe cinste. E drept ca nu tot atat de tare ca rezultatele alegerilor, alea sunt inox beton, ca sa zic asa. De cand mama m-a facut n-am mai vazut asa o panarama de rezultate-mbarligate. Daca ma intreba cineva, mai acu’ vreo saptamana, de ce merita sa apuc ziua de dupa alegeri, zau daca stiam ce sa-i zic. Multumescu-ti tie, Basescule cel facator de nefacute, ca acum stiu raspunsul.
Prosop? Doamne ce frumos era in regie la Semănătoarea. Cedez căldura non stop contra prosop pe clanţa uşii la complex studenţesc, o zi!!!!!!!!!.
Azi îmi fac de cap ca e musulmana la cumpărături si nu vede ce scriu acilea da sa nu spuneţi ca jar mănânc! :)))))))))))))))))))
@ Alter ego
Când am văzut că e vorba de alter ego mi-am zis: bă, ai ajuns să te lauzi singur. Pe urmă mi-am dat seama că alter ego au mulţi.
Rezultatele sunt de excepţie. Patru ani o să râdem până ne-o ieşi părul prin căciulă.
@ lol
Bre, tu vrei doar prosopu’ sau şi dama aferentă?
Rămâne între noi:)
Daca ai crezut ca ma laud, dandu-ma un alter ego de-al tau, te-ai inselat, modestul lui tata. Nu sunt surogatul tau, ci esenta divina a altuia. Precum bagi seama, pot sa fiu si eu al dracului de modest, si-asta asa, fara nici o sfortare.
Iar in urmatorii patru ani, ca adusesi vorba de ei, daca il mai tinem pe Basescu la Cotroceni o tura distractia e oricum asigurata, indiferent de meclele care vor popula parlamentul si de felul in care s-or imperechea partidele la guvernare. Ca ele s-or imperechea si noua ne-or iesi ochii din cap de placere, asta-i alta poveste, dar care tine tot de felul nebun in care stim sa alegem.
Eu credeam că e al meu alter ego, umblând aiurea:))
Dixtracţie, dixtracţie… da’ nu ne-o fi ajuns ? Că votăm nostim şi după aia behăim tragic.
LOL! F tare, am ras cu lacrimi.
Inox !
Viran!!!!!!!!!!!!! Alte cuvinte sunt de prisos…
Ata ete.
@prosopul bre!!!!!!!! Ce insinuezi!! A venit musulmana acasa 🙂 .
Hait, l-am pus !