Burger, bre

În caftul de tradiţie dintre McDonalds şi Burger King, adică într Big Mac şi Whopper, adică între două chiftele, hopa şi românaşii. Un fel de Blackwater ai chiftelelor lovite peste ceafă.

Şmecherii de la Burger King au lansat o nouă campanie pentru carnea lor tocată. În care se râgâie ideea că thailandezii sunt hotărâţi să renunţe la bucătăria lor spectaculoasă în schimbul hălcii de colesterol cu aromă de globalizare. Şi la fel ai noştri. Gata pita cu slană, amu’ merem toţ’ să luăm un burgăr, no !

Cam aşa arată clipul chiftelarilor. Şi asta e părerea unuia de la Daily News, care e ferm convins că bieţii români sunt nişte fomişti, vai de curul lor.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=aqmck0PU4KU]

Musai să-l calc pe fratele Crivăţ să ne dedulcim cu un upăr din ăsta tradiţional.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

34 Comments

  1. bai Rabbi, ce-i trist de tot ii ca, vorba lu’ Hadean, e un fel de sacrilegiu sa alaturi traiu’ popular morosan cu mizeriile alea. altfel, un pic ma tem ca uite asa se altereaza traditia culinara a zonei si data viitoare cand mergi la o pensiune prin Maramu o sa zica gazdoaia „cu ce va servim ? Avem balmos, jintita acra, slana cu ceapa si burgarchingi. toate stropite din plin cu tzuica buna de pruna si coca cola daiet”

  2. @mordechai Si daca eu creştin am optat pentru carne cuşer e naspa? Nu cred !!!!!! Aştept opinii da sa nu va suparăţi pe mine daca mă iau dracii!! când se baga in seama hăia care cred ca au răspunsul universal de tot ce mişca pe pământ!

  3. Aia m-a scos şi pe mine din sărite, Andrei. Iar necazul ăla mare e că tipul ăsta de porcării au o inexplicabilă forţă de seducţie.
    Pita şi slana cu ceapă sunt adevărata instituţii . Eu aş fonda un ONG „Pita şi slana” pentru curăţenia bucatelor româneşti. Mai serios şi mai cu temei decât orice program „fabricat în România”.

  4. Pita cu slana! dar si cu ceapa sparta cu pumnul si niste rosii adevarate…. totul spalat cu niste tuica eventual
    Dar McSlana? eventual asta sa fie traducerea numelui pentru cosmopoliti. Ca in romaneste ar trebui sa-i zica „La nea Slanina” sau „Slaninescu”

  5. Bre, nu e rau Whopperu’ la gust. Problema nu-i daca ne folosesc sau nu in clipuri, c-asa se vinde chifteaua. Baiu-i ca noi nu reusim sa ne vindem la ei chifteaua noastra seculara. Adica pin’ la urma clipu’ arata cit de politica-i treaba: cine unde vinde si cit, la ce pret. Vorbim de sfere de influenta a chiftelei, bre ! Si de nepriceperea noastra, a romanilor, sa vindem. Pai cind o sa vaz si io un clip cu un cauboi care intoarce ultimul mic pe gratar, pentru ca au avut mai mult succes ca burgerii?

  6. m-a certat andrei mai devreme (in private) pentru ca am folosit cuvinte prea grele la adresa alora. poate, dar ei au inceput cu injuratul de mama. stiu ca nu eu sunt tinta campaniei lor dar m-au cam atins cu asta. daca peste thailandezi as fi putut sa trec cumva (am vazut io ca aia mananca orice),peste faza cu morosenii n-am putut trece. si desi detest violenta, poate ca i-as carpi nitel pe aia care au nascocit ideea mareata. ori le-as da o horinca si o slanina fripta, cu ceapa, dupa modelul „hai afara daca esti tare”. 🙂

  7. Mai interesant ar fi următorul experiment:

    Ce ar zice/face/gândi un american care n-a părăsit în viaţa lui New York-ul dacă ar mânca timp de o săptămână numai mâncăruri tradiţionale româneşti şi fructe şi legume crescute-n grădină?

  8. @ arsulici
    Om găsi noi şi un nume. Asta naşte altă discuţie… Era o vreme când crâşmele noastre aveau nume pitoreşti, prietenoase: La doi plutonieri, Doi brazi, La încurcă lume, Copilu’ lepădat etc.
    Acum toate au căpătat denumiri cosmopolite, care vor parcă să intimedeze, să te pregătească pentru mare întâlnire cu măria sa ospătarul şi alteţa sa ketchup-ul.

    @Karakas
    E şi ăsta un punct de vedere. Şi e corect.

    @ Hadean
    Adi, îţi dau dreptate. Şi reacţia mea a fost una plină de cuvinte scurte. De-aia zic: n-ar fi rău să urnim un ong din ăla. Când o deschide Andrei crâşma ne găsim la Cluj şi punem ţara la cale.

    @ Darius cel Tulbure
    N-a fost experiment. A fost o întâmplare. Nu era newyorkez, ci din Boston. Mai ieşise din SUA, dar când a dat aici peste un platou cu slană, babic şi alte alea, başca ceapă roşie şi roşii adevărate, parcă îşi pierduse minţile. Am mai povestit cred despre americanul care a plecat de aici cu o funie de ceapă şi două kilograme de roşii.

  9. eu imi sfarm creierii si cu un ong de dat la saraci tona de mancare care ramane de la restaurante dupa fiecare zi de lucru. inca nu stiu exact cum se face asta si cum pot fi convinsi restauratorii sa nu tina alimente crude ori preparate pana ies din grafic pentru ca apoi sa le arunce. inca ma mai interesez. idei? (multam) 🙂
    cat despre carciuma, nu contează cine o deschide, atâta vreme cât nu-s eu ăla care se trezeşte la cinci pentru asta. glumesc. să dea domnu’ să o deschidem odată că mi s-au lungit urechile deja :-))

  10. Nici asta nu e o idee rea, dar nu văd cum să o faci să se întâmple. Că or fi săraci, dar nu le poţi da resturi. Iar altceva nu cred să fie dispuşi să dea cârciumarii. Mă rog, mă depăşeşte.
    Daţi zvon din timp când deschideţi să ştiu să vin.

  11. @hadean, patronii de restaurante cred ca ar putea fi convinsi daca le oferi anumite avantaje… pentru ca trebuie sa faca si ei un efort de a colecta mancarea (nu resturile!) suplimentara pentru o a dona. Partea mai grea e ca totul trebuie facut rapid, fiindca nu le poti da oamenilor o mancare gatita de nu stiu cand… Si cine sustine aceasta colectare?
    Apoi, daca e sa-ti dea produse congelate care sunt in termen, cine le gateste si in ce conditii?
    Presupun ca ai un plan de afaceri serios pentru asta sau iti faci… fiindca sunt multe detalii de aranjat.

    @Mordechai, ramane o groaza de mancare proaspata care nu va ajunge niciodata pe mesele clientilor. Aia se arunca, in cantitati obscene, in fiecare zi in timp ce oamenii mor de foame in toata lumea.

  12. nu e vorba despre resturi. ma rog, nu despre cele care raman in farfurie pentru ca tu nu ai putut sa inghiti tot. e cunoscut faptul ca intotdeauna se face mai multa ciorba decat se vinde intr-o zi, se cumpara mai muta carne decat iti trebuie astazi sau maine, folosesti mezeluri si branzeturi destul de des dar nu atat de des incat sa nu-ti pui problema perisabilitatii, faina si legumele au si ele termen de valabilitate, ouale la fel. tu, ca bucatar si/sau resturator serios, nu-ti poti permite sa foilosesti la un sufle oua care mai au trei zile pana la expirare (desi acasa sau la omleta poti sa le folosesti si la o saptamana dupa ce au expirat). nu-ti poti permite sa vinzi ciorba a treia zi desi e perfect comestibila daca o pastrezi corespunzator, nu poti folosi o saptamana la rand puiul refrigerat adus in aceeasi transa, etc. la asta ma refer, la niste pirderi asumate pentru tine dar care pentru altii pot insemna mult, foarte mult (in spatele blocului meu vin zilnic oameni care cauta in sacii de gunoi. cauta mancare nu ambalaje din hartie sau pet/uri). am un prieten in praga care se ocupa exact cu asta. din nefericire pentru noi, praga e tot in republica ceha, adica un pic mai departe de bucuresti si de felul in care se intelege la noi civilizatia (despre integrare in ue nu mai vorbesc).

  13. Ciorba facuta in cantitati prea mari, si alte resurse alimentare nefolosite de restaurante (nu ma refer la resturile din farfurie), ar putea fi transportate la un centru de noapte pentru oamenii strazii de exemplu.
    Iar mare parte din resturile din farfurie ar putea fi la fel donate la centrele pentru animale fara stapin, unde sint o gramada de catei care ar aprecia la adevarata valoare un os sau un rest de cartofi cu sos sau bucati de piine lasate in farfurie de clienti…

  14. Da Arsulici, dar toate astea costa timp si bani. Cineva care sa stranga in cutii speciale aceasta mancare si separat resturile, cineva care sa le colecteze de le fiecare restaurant „donator” si sa le duca mai departe…
    Suna frumos si ar fi foarte folositor, dar nu e chiar asa simplu in fapt; daca toate tarile ar pune asta in aplicare, greu s-ar mai gasi morti de inanitie.

  15. mordechai, multam, o sa cer ajutor in momentul in care o sa stiu clar ce-mi trebuie:-), deocamdata sap si incerc sa pun lucrurile intr-un soi de ordine. dar daca sunt ong-uri care ajuta cainii vagabonzi (cu drag farta de animale spun asta, nu ma ratoiesc), precis se poate face ceva si pentru a ajuta oamenii 🙂

  16. @Anca
    Trebuie ceva mult mai mult decit timp si bani.
    Trebuie bunavointa umana, si asta e foarte rara, din pacate….
    Exista o gramada de ong-uri, unele care au ca scop declarat chiar ajutarea oamenilor, dar multe dintre aceste ong-uri sint create de fapt doar pentru a obtine fonduri europene, si pentru a „da bine” in CV-ul vreunei fufe cu aspiratii de nevasta de om public……

  17. Nici nu ne dăm seama…
    Îmi sunt încă în minte unele mâncăruri preferate ale blogerilor de la noi: humus, sushi, spaghete milaneze, Scalopina Valdostana… dar şi măncare de gutui, ciorbă albă de purcel, piftie…

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...