Municipalitatea din Amsterdam plănuieşte închiderea bordelurilor, sex shopurilor şi „cafenelelor” de un anume tip, cele în care nu cafeaua e la mare preţ ci un anume fel de ierburi. Ştirea, in extenso, poate fi găsită aici.
Povestea asta poate fi citită în multe feluri. Pe de o parte este limpede că ceea ce reprezintă un magnet pentru milioane de turişti nu este neapărat confortabil şi pentru locuitorii Amsterdamului. Faima de oraş tolerant cu … slăbiciunile omeneşti, haideţi să le spunem aşa, vine şi cu nişte costuri. Este amuzant să îţi petreci câteva zile într-un oraş în care aproape orice este îngăduit, dar nu mai e deloc amuzant să trăieşti acolo 365 de zile pe an.
Pe de altă parte, ştirea asta poate fi citită şi altfel. Ca un semn că vremea libertăţii nezăgăzuite s-a cam dus. Chiar şi în capitala lui „orice este îngăduit”.
Ştirea e acolo. O citiţi cum vreţi.
Despre libertate se pot scrie şi s-au scris tomuri.
Despre libertatea absolută, sau „nezăgăzuite”, se ştie un lucru: ea nu există.
Fie că eşti îngrădit de normele sociale sau legale, fie de legile fizice sau de tehnologie, tu nu poţi fi 100% liber.
Boss,cei cu nevoi speciale,ne pot vizita oricand.La noi gasesti di tati,droguri si curve la orice colt de strada.Nu-i deranjaza nimeni.Nici macar politia.Mai facem un ban pe criza asta.
Ar fi o solutie: locuitorii sa se faca musafiri .
@ C
Păi ne vizitează. Şi nu de ieri, de azi.
@ aka
🙂 Ei au găsit o altă soluţie deja.
@ c. Sunt de acord cu tine, da nu e bine ce faci!! Pe aici pe blog vin si aia care ne guvernează, ştiu eu pe surse. Sa nu bage la cap si sa speculeze oportunitatea ca la Amsterdam se taie ca sa rezolve criza ne promovează in top ca am pus-o. Vorba lu’ tata lui Bula asta ne mai lipsea.
@lol
Suntem in top.Batem lejer Thailanda la „masaje”.
Cu mulţi ani în urmă, cînd am fost prima oară la Amsterdam, tururile de oraş – şi cel cu autocarul şi cel cu şalupa – aveau punct de trecere obligatoriu cartierul cu pricina. Acum doi ani, iar am fost în tur de oraş şi am fost surprinsă că nici nu s-a pomenit de această atracţie a Amsterdamului. Şi eu cred că se cam termină cu libertatea…
Ba eu am bătut şi cu piciorul locul cu pricina. Să văd mama libertăţii, cea cu bot roşu şi labii revărsate. Şi m-am dumirit repede. Duhoare grea de pişat şi drogaţi prăvălindu-se peste tine. Başca vitrinele în care cocotele îşi expuneau materialul. Şi m-am întrebat dacă libertatea e pentru tras pe nas sau ca să îţi bagi… Mă rog, se înţelege ce vreau să spun.
Se înţelege. E drept, cînd am fost eu prima dată pe-acolo, erau doar vitrinele, cafenele fără cafea încă nu existau.
Aşa va fi, pare-se, şi de acum înainte.
Şi m-am întrebat dacă libertatea e pentru tras pe nas sau ca să îţi bagi… Mă rog, se înţelege ce vreau să spun.
Aha, deci până la urmă nu eşti sigur dacă se gată cu libertatea prin Amsterdam sau şi mai şi, dacă a fost vreodată vorba de libertate…
O fi vai de mina lor! :))))))))))
Las’sa simta si ei cum e cu dictatura……
😉
Daca se duce sex-shopping-u’, iarba si bordelurile, nu mai ai nici asa multi turisti. Fara multi turisti, nu mai ai incasari uriase la buget. Fara bani nu e bine.
Nu am fost inca…
Sa fie oare acela magnetul care atrage atatia turisti?
Nu va mai fi permis acolo, se va face in alta parte. Nu raman drogatii fara cartier general, nici o grija.
Cel mai rau e ca si municipalitatea si drogatii se mint pe ei insisi.