De mai bine de o săptămână singura preocupare a televiziunilor de ştiri este tocmeala aleşilor. Tocşoială aiurea, păreri inutile, zvonuri bramburistice şi paparaţeală de veceu. Toată lumea îşi dă cu părerea, emite supoziţii, freacă globul de cristal sau statuia de porţelan cu pescarul chinez. Popor de omizi- mame sau nu- preocupat de şuşa negocierilor. Ca şi cum e ceva de negociat. De fapt e: pielea de pe spinarea voastră.
N-am comentat şi nici nu intenţionez să mă vâr în colportarea asta zglobie de zvonuri şi teorii. Părerea mi-am spus-o înainte de alegeri. Şi o dată după alegeri. Dacă am avut ori ba dreptate vom vedea.
Ce târguieli au ăştia de încheiat nu mă interesează. E strict problema lor. Cum şi cine afundă mai adânc mâna în teşchereaua statului. Eu, ca voi toţi, sunt ocupat să plătesc biruri pentru ca teşchereaua aia să fie cât de cât plină. În rest nu e problema mea. Pentru că indiferent cine va guverna, o va face aşa cum îi dictează bordurile şi nu aşa cum ar cere nevoile mele. Pentru că la fiecare patru ani eu le dau canci şi canci îmi dau ei îndărăt vreme de patru ani. Pentru că indiferent cine va guverna vom avea aceleaşi succesuri, aceleaşi ouă de numărat şi aceleaşi Norvegii. Aşa că mi se rupe.
O singură remarcă merită făcută. Până la alegeri PDL, partidul jucătorului, era complet izolat. Singurii aliaţi de care avea parte erau PRM şi PNG. Acum i-a rezolvat pe foştii aliaţi, alţii la rând. Cu nişte săptămâni înaintea alegerilor PDL depunea moţiuni peste moţiuni împotriva guvernului PNL. Acum descoperim, fără urmă de surpriză, că PDL nu mai e deloc izolat ci frecventabil, aliabil şi maleabil. Iar Băsescu nu mai e nici odios, nici suspendabil, ci simpatic şi dulce partener de dialog. Pentru că la el zace şi slana şi brişca.
Aşa că hotărâţi-vă mai repede care guvernaţi, ca să ştiu pe cine înjur mai departe. Că la minuni nu mă aştept.