Acasăcacatul in artaCe ne aşteaptă

Ce ne aşteaptă

Deci azi îl rog eu pe Ciupi să îmi presteze o poză pe nişte parametri anume. După două ceasuri omul îmi răspunde că nu mai e nevoie să photoshopuim că deja obiectul există în cârciumă. Deci, mulţam Ciupi. Ai dreptate. Ce să mai photoshopuim. Asta e. Aia ne aşteaptă.

4roses

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

25 Comments

  1. Four roses and a red star. Genial Oprescu, a intuit la mare fix directia. Trecand eu asa, de teleleu, prin Piata Universitatii si belindu-ma intr-o doara la bradu’ lu’ Doc, numa’ ce-mi venira pe buze nemuritoarele versuri beniucciene, ca sa zic asa: „Iar steluta cea de sus,/ Oare ce-o avea de spus?/ Socialismul, spune ea,/ Se cladeste-n tara mea.” Pen’ ca Oprescu i-a pus bradului motz o ditai stea rosie, in cinci colturi. Cristoiule, te vad cam abatut in ultima vreme. Daca vizita la mormantu’ lu’ Marx nu te-a refreshuit, fa matale o plimbare prin PU, te va face ca nou. Numa’ ai grija cu polutzia, cã precis te va lovi orgasmu’.

  2. Am citit comentariile si m-am mirat ca nu s-a prins nimeni ( nu ca as fi eu desteptu’ clasei)
    deci avem trei trandafiri de la PSD plus unul de fostul PD!!!!
    asta face patru trandafiri x patru sau opt ani de guvernare
    plecatdeacasa.blogspot.com

  3. Deh, mordechai, afara’i vopsit gardul si’nauntru mai mult ca sigur ca asimetricu dupa ce a golit continutul original l-a inlocuit cu ceai de cucuta.
    asa ca scapa doar abstinentii.
    sa fii iubit
    marcus

  4. Cu d-asta sarbatoreste Zeus? :)) Cred ca lui Boc si lui Geoana le-a dat eticheta ca sa-mparta trandafirii. Oricum e o problema, la noi, la romani, flori in numar par se duc la mort. La 4 trandafiri astia o pun de o inmormantare. Sa vedem a cui. :)))

  5. Ei CU Ei, Noi Cu Pacalici !
    Incepind cu Pseudokinegetikos-ul din decembrie 89, romanii au fost mereu invitati la masa de joc a „alesilor neamului”, unde in jocul atit de drag copilariilor noastre si anume Pacalici, li s-a servit tot timpul leapsa (cartea cu uritu’simpatric-sic!), primind de fiecare data cite trei pedespse de izbavit.
    Numai ca sfirsitul anului 2004 a insemnat ridicarea acestui joc la nivel de arta prin intronarea in jiltul din capul mesei de joc al nimeni altuia, decit tata lui Pacalici si anume teribilul Pacala care timp de patru ani pe linga circul zilnic servit boborului, in vederea abaterii atentiei acestuia pentru a fi mai usor de „tradus”, n-a piredut practic niciun joc, „saracan di roman” fiind pedepsit aproape zilnic dupa ce raminea cu zbanghiu’ in mina.
    De ce am spus zbanghiu?
    Deoarece atit de bine a jucat acest joc timp de patru ani mascariciul Pacala incit poza cu pricina a fost inlocuita la cererea jucatorilor, cu poza distinsului presedinte al tuturor romanilor.
    Incepind de la pacaleala cu „Sa traiti bine!” si terminind cu tepele anticoruptie si axa cu licuriciul, totul s-a trannsformat intr-o teapa continua data romanilor, teapa care a culminat apoteotic in aceste zile, in care nostalgicii „iepocii de aur” au jubilat pur si simplu, muti de admiratie fata de Pacala care a reusit performanta punerii germenilor reinvierii partidului unic si a Presedintelui-Stat, prin realizarea nerealizabilului si anume alianta dintre psd si traian basescu (de pd-l nu poate fi vorba, deoarece asta nu-i partid ci o sleahta de derbedei pupinbasisti).
    Acuma, eu personal cu Pacala nu am nimic la faza asta, ca doar d’aia este Pacala, sa taxeze prostia si sa rida de neispravitii care pun botu’ la farsele lui, am insa cu partenerul de joc al unei anumite parti a electoratului, care in campanie si nu numai, se daduse cu acesta, promitindu-i ca nu-l va mai lasa pe Pacala sa-si faca mendrele cu boboru’.
    In schimb nu numai ca s-a dat cu Pacala, dar mai are tupeul sa le spuna fraierilor de romani ca de fapt ei nu stiu ce au votat, ca de fapt ei au votat pentru o unire cu Pacala si asta nici mai mult nici mai putin, decit in cel mai pur stil bombastic-demagocico-caragialesc „in interesul boborului, coane Fanica, n’asa?”.
    Bisht bai nesimtitilor, ca nu d’aia v-a votat mai bine de 50% din cei care v-au votat, ci au facut-o tocmai cu speranta de a scapa de Pacalici si de tac’su!
    „Jmecheria” asta incercati-o voi cu rudele si prietenii vostri (de fapt singurii care va vor mai vota de acum incolo), nu cu alegatorul roman de buna credinta.
    Unde mai pui ca aveti si pretentia ca dupa ce, in cirdasie cu Pacala, ne-ati pasat Pacaliciul sa ne mai dati si trei pedepse: sa pupam virgina mireasa psd-pd-l (bleah, cah!), sa credem in lozinca cu „interesul national”(Huo!) si sa-l realegem pe Pacala (puschea pe limba!) deoarece veti avea voi grija sa-i gasiti un iepuras in campanie.
    Nu neicusorilor, de data asta cred ca nu v-ati dat seama, dar Pacaliciul este la voi. Si primul semn il veti receptiona in bot la europarlamentare!
    Sa Va Dea Dumnezeu dupa inima nemernicilor!

  6. @ aka
    Să vinăăă !

    @ Arsulici
    Ştii ce a răspuns filosoful întrebat care e calea spre fericire? ” Nu ştiu, să moară mama!”

    @Darius
    Deci Ciupi e ce vrea el !

    @Florian
    Da. Cristoiu e de vină. Pentru toate.

    @c
    Deh. N-am găsit altă sticlă.

    @ Vio
    S-au prins, Vio. Dar aşa procedăm noi pe aici. Plecăm de la o idee şi ajungem în gară la Ţăndărei. taifas, deh.

    @Cetăţeanul turmentat
    Da, bre. Patru. Număr par. Ca la… ce zisăşi tu.

    @Marcus
    Dixit!

    @ Miorlau Pufos
    S-a observat.

  7. @Mordechai
    N-am nimic cu Cristoiu, iar de cele mai multe ori imi place ce zice. Ma enerveaza insa cand face fitze cu comunismul lui de sanchi, se alinta ca ne-nceputa aia care isi da ochii peste cap in fatza oglinzii, intr-o poezie de-a lui Cosbuc. Ca e de stanga e clar si e OK, ca si cu Dinescu, dar farafastacurile astea cu comunismul ma imbie sa-i raspund ca si cum l-as lua in serios.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

- A word from our sponsors -

De citit

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai ciripit, n-am mai mormăit. Ar fi fost și păcat să stric așa bunătate de zarvă patriotică în care toți anapodașii nației cătau a da lumii răgete despre necăjelile lor. Și e nostim să vezi pâlcurile de...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...