AcasăRabbi ziceGuvern, tată !

Guvern, tată !

Mai întâi faceţi voi exerciţiul chinezesc. Să vedeţi cum vă ia cu lingoare. După aia auziţi nume de miniştri şi ministrese:  Sulfinica, Ridzi, Turcanu ( şi ea şi el), Bănicioiu. Luptă mare la cultură între Voinescu zis şi „limbă moale” şi Raluca Turcanu. Că ca să conduci cultura nu trebuie să ştii câţi ani ai. Că cam amândoi ar fi ca capacitate şi ca competenţă de acelaşi nivel. Capu la guvern îl cunoaşteţi deja.

Aud ?

P.S. Singurul ministeriabil ok este profesorul Bârsan, propus la justiţie. Un om cu multă carte. Şi mult bun simţ.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

24 Comments

  1. Si la ce-i va folosi bunul simt daca tot in porcaria aia va ajunge? (si cand zic porcarie ma refer, desigur, la o ferma de porci, la o ferma a animalelor, nu la guvern)

  2. Ma si mir cum de nu-s in carti pentru Cultura alte doua personaje admirabile : diafanul Catalin Avramescu, domnul acela cu privire luminoasa, inocenta, netulburata de constrangerile ratiunii sau ale bunului simt, ori mandrul Traian Ungureanu, caruia ar trebui sa-i fim cu totii recunoscatori, nu-i asa, pentru ca a renuntat sa se mai arunce de pe bloc si astfel sa vaduveasca societatea de reconfortanta domniei sale prezenta – hilarul, ridicolul, caraghiosul au virtuti tonice, daca stii sa-ti pastrezi simtul umorului – iar pe intaiul fiu al neamului de deliciile cate unui masaj do(r)so-lingual prestat cu maxim profesionalism.

    Cand insa ma gandesc cum a fost trecut pe linie moarta in PSD academicianul Razvan Theodorescu – iertata-mi fie includerea numelui Domniei Sale pe aceeasi pagina cu specimenele mai sus amintite – imi tot vine in minte o vorba memorabila spusa de Nastase imediat dupa aflarea rezultatelor la prezidentiale in 2004: „am ajuns tara lui Basescu si Vanghelie”.

  3. Ei, să nu ne pripim. Mai există comitete, comiţii, institute şi polonice pentru tot maţul. Limbă moale să fie.

    Cât despre Răzvan Theodorescu… îţi împărtăşesc părerea. Şi nu ezit să îmi exprim respectul faţă de domnia sa. Dar tocmai asta ne face subiectivi.

  4. Evident ca nu sta cultura intr-un minister. Mai ales astazi. Insa e o problema de imagine, de reprezentare oficiala, desi cred ca notiunile astea suna cam ridicol, acum cand prim-ministru va fi Boc. Dar, daca tot au apucat-o pe panta asta, puteau avea ceva mai mult umor. De ce secretara lui Stolojan? De ce nu bucatarul de la Cotroceni? Sau portarul? Stiam si noi o treaba, nu asa, umblat cu jumatati de masura.

  5. Daniel Funeriu ar fi foarte OK, il stiu…
    De profesorul Birsan insa, zic ca ar fi pacat. Un om de valoarea lui nu are ce cauta in troaca numita justitie in Romania. Nu ar reusi sa faca mare lucru, in schimb reputatia i s-ar eroda rapid. Repet, ar fi pacat.
    Pe linga asta, nu am avea cu cine sa il inlocuim la CEDO, si ar fi pacat sa nu avem acolo un reprezentant.

    Eu mai deunazi am propus un guvern din umbra blogului, cu Mordechai sef, cu nea Stere, nea Matreata, cu aka, lol, ciupi si alti prieteni dar se pare ca nu am cazut de acord asupra algoritmului sticlelor….

  6. Boss, pe toti cei care mai au o bruma de onoare,multa carte si bun simt,nu-i apuca Pastele pe arca lui Base.Vor ramane cei care stau bine la oral.
    @Arsulici,
    zic sa insistam,sefu’ n-a respins categoric ideea unor „negocieri”.

  7. @ c
    Macar pentru „negocieri”, ca ar fi pacat sa ratam ocazia;

    @ sutu
    Birsan e chiar foarte OK profesional vorbind. Si dupa moartea profesorilor Statescu si Deak nu cred ca exista multi care sa-l egaleze in domeniul dreptului civil (am strinsa tangenta cu domeniul, stiu despre ce vorbesc). Multi au fost comunisti, ceea ce nu inseamna ca sunt inca. Eu am fost membru UTC, si cred ca si alti vizitatori si prieteni ai acestui site au fost. Asta e un criteriu sa nu mai fim valabili profesional???

  8. @ Şuţu
    Cristi, eu vorbesc din postura de învăţăcel al profesorului Bârsan. Despre care am doar cuvinte bune. Un om cu carte, de mare bun simţ. Sper să te înşeli. Sper.

    @ C
    Ştii vorba noastră : vom vedea.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru...

- A word from our sponsors -

De citit

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....