Ei

Ne-am ocupat, zilele acestea, suficient de istoria întortocheată şi nu lipsită de haz a formării noului guvern.

M-am trezit întrebându-mă dacă nu cumva sunt nedrept. Sigur, treaba nostră este aceea de a critica fără cruţare năravurile puterii. Indiferent cine sunt aceia care, vremelnic, stăpânesc. Nu e, totuşi, nedrept- m-am întrebat- să împroşcăm fără milă într-un guvern care încă nu există? Într-o alianţă care abia acum se căsneşte să se nască ?

Nu cred că e nedrept. Pentru că nu discutăm despre inocenţi abia zămisliţi care acum îşi croiesc drum în politică. Nu vorbim despre asceţi virtuoşi veniţi din sihăstrie pentru a ne dărui nouă mântuirea. Dincolo de noutatea combinaţiei, personajele care îşi împart astăzi bucatele din cămara puterii ne sunt cunoscuţi ca nişte cai breji. I-am văzut şi răsvăzut. Ştim ce le poate pielea. Subiectivismul nostru inerent ( şi sănătos, poate !) ne alterază suficient percepţia pentru a vedea în unii soluţii valabile şi în alţii un enorm potenţial de ridicol.

Ar fi şi comod şi util argumentaţiei să folosesc nişte nume. N-am să o fac. Pentru ca nu aş şti la care nume să le opresc. Şi pe care să le omit. Ar fi la fel de simplu să vorbesc despre incongruenţe doctrinare şi alăturări mirabile. Dar ar fi şi ridicol. Despre ce doctrină poţi cu adevărat vorbi atunci când te referi la PDL ? Un partid care acum puţini ani era membru al internaţionalei socialiste, războindu-se cu PSD, aliatul de astăzi, pentru a arăta cine este adevăratul copil al stângii. Pentru ca apoi să treacă, peste noapte, fluierând şi hăhăind pe marginea cealaltă a balansoarului, în zona conservatorilor de dreapta. Iar imediat să se altoiască bizar cu „tinere mlădiţe” de extracţie liberală. Ori despre ce fel de stânga poţi vorbi la PSD ? Nu, invocare doctrinei este şi inutilă şi ridicolă.

Şi dacă, nu încetez a mă întreba, în ciuda alăturării nefireşti, a „uite premierul, nu-i premierul, boc premierul” oamenii aceştia, în care nu am nici cea mai mică încredere, vor da ţării cel mai eficient guvern de la revoluţie încoace ? Şi dacă „eruditul” Voinescu va da culturii impulsuri de nebănuit acum, valorificându-şi, nu-i aşa , colosala sa anvergură intelectuală? Dacă Boc va fi un favorit al cancelariilor occidentale şi un iluminat capabil să catalizeze nebănuite energii ? Dacă neîncetata mea cârcoteală se va dovedi nedreaptă ? Noul guvern încă nu există. Încă nu a arătat ce (nu) poate. Aşa că de unde aversiunea aceasta şi sentimentul că ce se întâmplă nu e bine, nu e deloc sănătos ?

Şi astfel revăd lista de nume. Derulez iute filmul ultimelor evenimente. Inclusiv noua renunţare a lui Stolojan. Îmi amintesc numele noului premier desemnat. Şi înţeleg de ce pot de pe acum spune că ce urmează nu e nici bine, nici sănătos. Pentru că actuala construcţie nu e altceva decât edificul grotesc pe care se va sprjini puterea absolută a unui singur om. Şi mai ştiu şi cine e acel om. Şi de ce e în stare. Şi îmi e suficient pentru a şti că resentimentul meu pentru actuala construcţie guvernamentală este justificat. La aproape 19 de la revoluţie opoziţia parlamentară este matematic imposibilă. Iar puterea este alcătuită din personaje docile, incapabile de a articula vreun rudiment de mârâit în faţa tătucului.

Şi mă tem că, pentru multă vreme, ultimul gest de tardivă, inutilă şi relativă opoziţie faţă de tătuc a fost tocmai gestul renunţării, al lui Stolojan.

Aşa că pe mai departe vom face fiecare dintre noi ce trebuie. Ei cu ei şi ale lor. Eu aici. Criticând, mustrând, înjurând, strângând din dinţi. Eu din convingere. Ei din interes. Şi pe mai departe ei vor continua cu ameninţările, eu voi continua să îi ignor. Şi împreună cu mine şi voi. Sper.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

6 Comments

  1. Adevărul este că toată circăraia asta e dătătoare de greaţă, iar aşa-zisa „Construcţie politică” e indigestă şi toxică.
    O mai fi valabilă aia cu Ridendo castigat mores? Uneori nici să rîd nu-mi mai vine:)

  2. Nu am incredere in alianta asta. Nici ca o sa faca ce promit in programul de guvernare, nici ca o sa reziste prea mult timp. Daca faceau guvern de uniune nationala intelegeam ca e o corcitura acceptabila, dar asa mi se pare una oportunista. Care pe care. Unii zic ca planul ascuns al pesedistilor ar fi sa se bage, ca un fel de Cal Traian in casa lui Basescu, ca sa – l tina in sah. Da’ nu vad acolo nici un jucator de sah pesedist. Dupa cum se vintura pe la Palat, apar a fi comis voiajori, sau agenti FEDEX 🙂

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...