Ce mai citim ?

Ce mai citiţi ? Chiar vreau să vă întreb: ce mai citiţi ? Ce cărţi mai citiţi ?

Citim mult. Nu sunt de acord că citim mai puţin. Citim ziare. Citim tot felul de hârţoage, cu care avem de a face la muncă. Citim bloguri sau citim literatură legată de profesiunea noastră. Citim facturi. Citim contorul. Citim tot felul de prostii, dar tot mai puţine cărţi. Cu asta sunt de acord. Citim tot mai puţine cărţi. Am înghesuite pe noptieră trei maldăre de cărţi care îşi aşteaptă rândul. Şi încă altele risipite peste tot prin casă. Şi se tot adună. Nu reuşesc să citesc atât de iute cât mi-aş fi dorit. Şi sunt prea bătrân ca să deprind tehnica citirii în diagonală. Am nevoie de lectura aceea temeinică, tihnită, în care laşi cuvintele să dospească atât cât trebuie.

Cu toatea acestea tot mai rar descopăr lucruri remarcabile. Am nevoie să mă entuziasmez. Să descopăr autori noi şi cărţi noi. Şi mi se întâmplă tot mai rar. Şi nu cred că sunt singurul. Şi ne putem ajuta. Ce mai citiţi ? Ce cărţi teribile vă mai încântă ? Ce autori aţi descoperit şi aţi vrea să vă împărtăşiţi descoperirea cu alţii ? Hai şi spuneţi. Şi, dacă se poate, lipiţi şi nişte argumente.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

106 Comments

  1. „Şi toate cărţile-s citite…” ?

    Azi îi las pe alţii să recomande cărţi, cît despre autorii pe care i-am descoperit… Chiar azi am stat de vorbă cu un critic important, autor de istorie literară, i-am povestit ce scriitori şi ce discuţii literare mişto sunt pe bloguri şi mi-a cerut un articol pentru Romania literară pe tema asta.

  2. Rosu si negru ? Stendhal
    Omul si clima ? Lucian Boia
    Bietul Ioanid ? George Calinescu
    Fiesta ? Ernest Heminguay
    Viata ca o prada ? Marin Preda
    Bal Mascat ? Ionel Teodoreanu
    ordinea este aleatorie , si nu este vrajeala , chiar sunt necesare….. sufletului .
    plecatdeacasa.blogspot.com

  3. Iaca, un Amir Gutfreund, da’ poate ca s-a citit si m-am trezit eu mai tarziu :-). Chiar si asa, „Les gens indispensables ne meurent jamais” merita bifata (pentru cine n-a citit-o); e serioasa, dar si presarata cu umor. De calitate.

  4. Dupa cat cunosc eu piata din RO, s-ar putea sa nu fie, eu imi fac veacul pe la franci si de-aici il stiu; plus, ma pasioneaza literatura israeliana, Amos Oz in special. Mai ales „Une histoire d’amour et de ténèbres”, super carte.

  5. Cred că Mostowicz sau cam aşa ceva. Asta cu plăcutul e o chestie ciudată. Avem lecturi ale vârstei. Cărţi de care ne îndrăgostim la o vârstă şi pe care le părăsim , socotindu-le naive, la alta. Apoi cărţi pe care le socotim enervante, la o vârstă, şi pe care, mai târziu, sub streaşina altei vârste, le descoperim fascinante.
    Şi, desigur, avem furii. Obsesii de moment. Atunci când descoperim vreun autor teribil şi începem să îi devorăm materia literară cu hămeseală. Pentru ca apoi să ne lăsăm purtaţi de foame spre altă carte, alt autor, altă mistuire.
    Eu acum am două furii, despre care tot povestesc: Maalouf şi Waltari. Am mai explicat de ce. Îmi plac poveştile bine spuse.

  6. Trist! de 19 ani nu am mai citit decăt presa, nici o carte. Dupa ’89 rădeam tot ce era pe taraba cu ziare, ce foame aveam in mine după o viată de realism socialist, înainte citeam orice carte care se publica fără discernământ mai ales daca erau traduceri, înainte de ’89 nu foloseam presa nici la toaleta cred ca am compensat. Acum am netul si bogurile! asta e altul mama nu mai face!!!!!!!!

  7. @ lol
    Poate găseşti pe aici, printre cărţile de care vorbesc prietenii noştri, vreuna care să te îndemne.

    @ Lucia Verona
    Pe aceea o am şi eu în aşteptare. Cu oftica de rigoare că am cotizat la benzina siegfriedului.

  8. Arta conversaţiei, Iarna magnoliilor viscolite, Dulce ca mierea e glonţul patriei. Tot atâtea gloanţe împotriva totalitarismului, sa mă scuze autorii ca nu ii nominalizez, dar voi ii ştiţi si nu erau traduceri , asta pentru rigoare!!

  9. @Mordechai
    Spuneti:
    „Ce autori aţi descoperit şi aţi vrea să vă împărtăşiţi descoperirea cu alţii ”

    Mi-am pus adesea aceasta intrebare. Nu am mai gasit de mult o carte care sa ma entuziasmeze. De ce ?
    Raspunsul meu este:
    Varsta este de vina. Perceptia mea este alta.

    Singurul lucru de care ma mai entuziasmez, este literatura de specialitate. Aici, exista domenii fantastice. Chiar imi pare rau ca trec anii si nu voi mai afla dezegarea „suspence”-urilor de acum….

  10. Am mai discutat despre asta: Joia dulce! Când sunt deprimat. Şi sunt! Urmează memoriile lui Marquez, un autor pe care-l iubesc. Jacques Attali, cu volumul despre Kark Marx, şi Krugman, cu ultimul volum al lui, „conştiinţa unui liberal”. Ei da, m-aţi prins!
    În seara asta, pentru că sunt fan al serialului „Războiul lui Foyle”, m-am apucat să recitesc „Bătălia Angliei”. Este o carte-document, cum puţine s-au scris atât de riguros şi atât de captivant. Deşi războiul, chiar şi cel aerian, este o acţiune repetitivă şi în esenţă plictisitoare. Doar oamenii nu mor de plictiseală.

  11. Nu ştiu unde se găseşte, probabil la chioşcul de la Muzeu deocamdată. Apărut la Tracus Arte.

    Uite încă o carte care mi-a plăcut foarte mult: Milorad Pavič – „Mantia de stele – Ghid astrologic de ghicit”. Un roman superb!

  12. si mai am una (uneori citesc in paralel…una e in camera si alta e in…buda:P)…Charles Bukowski-Cea mai frumoasa femeie si alte povestiri. Pt. tine iata si descrierea: „Prezentare

    Volumul de povestiri Cea mai frumoasa femeie din oras… si-a castigat de-a lungul anilor milioane de fani de pretutindeni. Desi trecut cu vederea de critica literara, in Europa Charles Bukowski a fost publicat de cele mai prestigioase edituri din Franta, Germania, Italia, fiind considerat unul dintre cei mai mari scriitori americani.”

  13. evreii,Dumnezeu si istoria – max i. dimont , o carte bine sintetizata si pe intelesul tuturor . cartea aceasta ar trebui s-0 citeasca fiecare roman si sa bage la cap – ce inseamna unitate , ajutor , vointa , intelepciune …

  14. lol. Constantin Gheorghe, there’s something in the air and in the stars between us. Right now citesc Fighter (Len Deighton). Desi poate sunteti invatzatzi cu Deighton ca si scriitor de fictiune (si unul bun, pentru cei care apreciaza chestiile non-edulcorate), asta este o carte documentar, tot despre Batalia Angliei.

    http://www.amazon.com/Fighter-True-Story-Battle-Britain/dp/0785812083/ref=sr_1_1?ie=UTF8&s=books&qid=1229719604&sr=1-1

    Novelist Len Deighton has written a military buff’s delight: a meticulous history of the men and machines of the Luftwaffe and the Royal Air Force in their struggle over Britain in the summer of 1940. Deighton describes the Battle in the stark, no-nonsense terms of a chess player recounting a game; the reader will not feel what it was like to be a Spitfire or Messerschmitt pilot, but he will know all the cold, hard constraints of aero-technology and strategy under which those airmen operated. In layman’s terms, Deighton examines the effective range, armaments, and carrying capacities of the planes, the primitive radar systems employed by both sides, and the advantages and disadvantages of different deployments of aircraft.

  15. Da’ văd că bătălia aia pasionează:)
    Între timp am făcut un îndelung şi ruşinos inventar la noptieră: Friedman- The world is flat (ediţia a doua, extinsă etc.). Scahill- Blackwater, ceva Bruckner, ceva Maalouf, multe ceva-uri.
    Da’ la bătălia aia nu mă trage aţa. Cine a câştigat totuşi ? Ai noştri sau bulgarii?

  16. Au batut scotzienii cu 2-0. Au fost mai zgarcitzi si au ramas cu mai multe avioane la sfarshit 🙂

    John Le Carre – The Night Manager
    John Le Carre – A Most Wanted Man (cel mai recent roman al sau)
    Lee Child – Nothing To Lose
    William Gibson – Spook Country
    James Ellroy – L.A. Confidential
    David Gates – The Napoleonic Wars

    Cu exceptzia ultimeia (istorie, Napoleon, alea alea), toate celelalte din glorioasa serie de hard-boiled novels that make your skin shrivel and your mind going plunk.

    Toate cumparate saptamana trecuta din Bruxelles. Toate asteptand rabdatoare ca stapanul si sultanul lor sa termine Fighter, sa se plictiseasca de hoardele de filme si de meciuri de rugby de pe hard si sa isi doreasca o doza rea de spionita fictzionala.

    🙂

  17. 2-0 ? Eseu transformat din care se scade eseul.

    Gibson am citit ceva sefistică de a lui. Le Carre am tot consumat, înjure-mă eltiştii…
    ăilalţi… nu cunosc. Tot de la Bruxelles am luat şi eu ceele pomenite. Au ăia o bibliotecă americană făinuţă. Şi un obicei isteţ. Cititorii pun câte un post it la raft, pe care notează ce cred ei despre cartea aceea, după ce au citit-o.

  18. Gibson, dupa cum probabil stii, e unul din monstrii sacri ai SeFe-ului recent. Neuromancer e o bijuterie de roman care te pune in fund, in coltzul creierului si in schimbare dureroasa de paradigma daca il citesti (mai ales in engleza, desi traducerea eMDePe-ului este foarte buna).

    Le Carre? No comment. Sunt doo tipuri de cititori: cei care au citit The Spy Who Came In From The Cold si cei care il vor citi.

    Lee Child? Un soi de bestsellerist, aparut acum cativa ani si care a trantit peste 10 romane cu Reacher – un politist militar care e pus in somaj si isi ia lumea in cap. Un soi de hobo justitiar, the strong silent type. Neasteptat de bine scrise, desi sunt evidente poncifele, stereotipiile si paginile uneori scrise la numar. Un soi de Western visual. Ajuta sa treaca timpul si sa ocolesti glontzu realitatzii.

    James Ellroy? Un mare nene de policier-uri sofisticate americane. Nu am citit nimic de el pana acum si tot imi spun ca o sa iau cartea si o sa o compar cu filmul (bunutz. nu genial, dar bine facut si cu niste personaje bine conturate). Tot din capitolul „Sa mestecam guma cu creierul la marginea sofisticarelii inutile”.

    Ailanta e de la Waterloo. Vizitand locul, era pacat sa nu iau amintire si o carte. Obiceiuri pacatoase, de care nu scap nici copt, deshi fac toate eforturile posibile sa ma spal de intelectualismele snoabe care mi-au futut tineretzea si sa devin o bruta grasa, urata, cu ghiul si ras in cap, care joaca rugby si bea whisky, in timp ce cartzile ard vesele in soba 🙂 :-p

  19. Io tot la John Gray si la Sienkiewicz raman.. Is la categoria usoara, care cumpara carti din Kaufland si etc.., cand nevasta cumpara de mancare… Si ai un blog fain, de-acuma l-am notat, si urmeaza cu urmaritul… 🙂

  20. Marcel Jullian a scris cartea pe la începutul anilor 60, şi atunci mulţi dintre protagonişti erau încă în viaţă. E scrisă mai degrabă din perspectiva oamenilor care au luptat, din ambele tabere. Ştiu de cartea despre care scrii, Turambar. Oricum, mulţumesc pentru informaţie.

    Mordechai, bătălia aia s-a încheiat la egalitate, dacă vrei. Numai că pentru germani egalitatea s-a transformat în timp în înfrângere. De câştigat a câştigat tehnologia, care a făcut un salt uriaş, după. Cele mai multe dintre sistemele de navigaţie de azi, cu excepţia celor inerţiale şi a GPS sunt produsul acestei bătălii şi a învăţămintelor trase din ea.

    Iar lumea aia cu platfus a lui Friedman suportă nişte corective. Sper să-şi facă autocritica în ediţia a treia. Şi fiindcă ai deschis subiectul, citeam o carte de prin anii 90, Lester Turow, Viitorul capitalismului. Cred că acum şi-a pus tone de cenuşă în cap!

  21. @ Turambar
    Pe Gibson l-am citit. Neuromantul. Şi mai ale nişte short-uri – unde se mişcă încă şi mai bine. Ca vechi şi împătimit cititor de SF trebuie să mărturisesc că mă simt mai bine între ăi bătrâni: Clarke, tata Asimov sau Brunner. Iar la hardiştii ăştia mai noi parcă nu mă avânt aşa decisiv.
    Policieruri nu citesc. Decât extrem de rar. Şi am atât de puţin timp că nu îmi permit luxul de a citi ceva doar pentru divertisment.
    Acum trec prin faza redescoperirii poveştilor frumos spuse. De aia îi dau cu Waltari şi Maalouf. Plus o re-trecere prin Zografi cu Istrati moderator.

    A, da. Tot la Bruxelles am dat peste o antologie SF teribilă. Tineri scriitori ruşi. Teribili ăştia. Absolut teribili.

    @Ghost
    Sienkiewicz nu e deloc categoria uşoară. Scriitor serios, cu un condei apăsat şi verb bine stăpânit. John Gray… tre’ să gugălesc că parcă îmi spune ceva. Mulţam.

  22. Hop si eu la spartul tirgului
    Probabil veti considera ca am niste gusturi ciudate, dar sint intre prieteni si stiu ca nu veti ride de mine…
    Citesc enorm cind am timp. Chiar acum ma asteapta cuminti cam 50 de volume, intru in concediu de luni 2 sapt asa ca voi avea vreme…
    Cumpar multe carti…. azi vara, la mare, am intrat pe la kilipirim….. dupa, cind m-a intrebat maica-mea ce-am mai facut, i-am zis: am cumparat niste carti. Si i-am auzit glasul exasperat: iaaaaaaarrr??????
    Am in jur de 15000 de volume in biblioteca, nici nu mai am unde le tine…..
    Am descoperit recent o autoare italiana, Danila Comastri Montanari, cu o serie fascinanta zic eu, seria Publius Aurelius – un detectiv in Roma antica. Din pacate doar 6 din volume au fost traduse la noi, incerc sa-mi fac rost din Italia de restul, dar deocamdata e scump…. Pacat ca editurile incep cite o serie de autor, dar nu o continua….
    Iti recomand Philip Kerr – Magie Intunecata sau seria berlin Noir sau pacea lui Hitler….
    Am citit cu placere Sue Grafton – A de la alibi, am citi de aceeasi autoare B de la Bandit… era anuntat si urmatorul volum, C de la crima, dar inca nu l-am gasit…
    Din cind in cind mai citesc Gerard de Villiers – seria SAS, niste prostioare de spionaj usurele rau
    Mi-a placut irving stone…
    Am ramas fascinat de Heinrich Mann – Henric al IV-lea…
    Citesc cu placere John Grisham… recitesc periodic Truman Capote, preferata mea fiind breakfast at tiffany’s…
    Am facut o pasiune dupa Erich Maria Remarque, am citit tot ce s-a tradus la noi, preferate fiind Trei camarazi si Obeliscul negru..
    Mi-a placut Per Olof Ekstrom…
    De la Len deighton mi-a placut SS-GB, o istorie alternativa…
    Mi-a placut Simon Vestdijk – Gradina de Arama (De Koperen tuin – the garden where the brass band played)
    Recitesc periodic Frank herbert – ciclul Dune…
    Recitesc periodic Haralamb zinca, horia tecuceanu, florin andrei ionescu, ionel teodoreanu, tudor teodorescu braniste, mircea novac…
    recitesc periodic nasul…
    Acum ma asteapta la recitit, pe noptiera, Ion Nicolae Bucur – Sarmis (de fapt intreaga trilogie) – mare pacat ca nu e reeditat acum…
    Asteapta la recitit razboi si pace….
    Vreau sa citesc gabriela Vlad – ciclul draculestii, dar nu am gasit toate volumele, nici macar in constanta, am doar 2 din ele…
    Asteapta la citit Mark lawson – Idlewild; Susan Swann – wives of bath, G.M.Zamfirescu – madona cu trandafiri si Sfinta mare nerusinare (pacat ca nu gasesc si ultimul roman al ciclului bariera…), John Jakes – north & south, geoffrey chauser – povestiri din canterbury…
    As putea continua asa zile intregi, subiectul propus de tine fiind urias, mordechai….

  23. No, amu doar nu mi-i spune ca si Sven (fara w) Hassel e tot categorie grea, ca-mi fac autocritica.. Nu de alta, dar decat sa ma uit la teveu si sa plang, mai bine plang pe ceva de genul Potopului sau Monte Cassino.. Ca va urma, macar sa fiu pregatit… 🙂

  24. @ Constantin Gheorghe
    Da, exact ce vorbeam. Totuşi aceasta e o categorie absolut respectabilă de meseriaşi care îşi fac treaba onest şi bine. Şi care ştiu cum să îşi împacheteze corect povestea fără a grohăi prea strident sub pretextul experimentului ori a masturbaţiei stilistice.

    @ Arsulici
    Deci şi la tine e noptiera încărcata. Seria de romane poliţiste cu scenografie antică a Danielei Montanari mi-a trecut prin mână, dar n-am cum o socoti decât divertisment lejer. Şi aici nu e de vină doar traducerea mizerabilă.
    Philip Kerr… n-am auzit, caut.
    de Villiers cunosc unul …d’Isle-Adam. Sigur nu e acelaşi.
    Grisham… acum ani buni. Într-o vacanţă. Era singura carte găsită la chioşcul din sătucul cu pricina. Nu mai ştiu ce. Nici nu încerc să îmi amintesc. Scriitor ok, meseriaş. Dar care nu îşi propune decât să amuze. Şi asta face.
    La Remarque, prietene, începem să discutăm de treburi serioase. Şi el a avut parte, în timp, şi de bune tălmăciri româneşti.
    Ekstrom aidoma.
    Nu o mai lungesc. Da subiectul e vast. Tocmai asta e frumuseţea. poate rămâne deschis şi oricând daţi peste ceva de soi puteţi spune şi celorlalţi.
    Îndrăznesc să îţi recomand şi ţie două cărţi. Car, cred eu, ţi-ar fi pe plac.
    Hubert Lampo- Sosirea lui Joachim Stiller
    Nu ştiu cum poţi da de ea… dar va merita efortul.Heinrich Boll ( nu ştiu cum să pun cele două puncte peste „o” ) Destinul unei ceşti fără toartă. Şi mereu o întoarcere la Străinul lui Camus pică bine. Dar şi la Bordeenii lui Sadoveanu.

  25. Nu e. Sigur nu:))))
    Dar aşa cum ne putem uita la filme de acţiune doar din divertisment, putem şi citi cu acelaşi scop. Şi nu e nimic ruşinos în asta. Absolut nimic. Nu citim pentru a impresiona pe cineva. Că mie mi-o fi ruşine să recunosc că sărbătoresc re-editarea lui Vintilă Corbul ! ( care e un scriitor absolut respectabil !)

  26. O surpriza placuta am avut citind comentariile de mai sus, care mi-au confirmat ca nu este adevarat zvonul ca in ultimii 19 ani lumea romaneasca nu mai citeste literatura. Iar pasiunea lecturii se mentine cu toate solicitarile televiziunii, presei si mai ales ale blogurilor . Si fiindca veni vorba despre bloguri, recomand celor ce mai citesc si carti in franceza volumul recent aparut al lui Pierre Assouline „Breves de blog – Le nouvel age de la conversation”. Este o selectie a celor mai interesante comentarii ale cititorilor blogului literar „La republique des livres”, ce poate fi zilnic urmarit la rubrica bloguri al ziarului Le Monde.
    P.S. D-le Mordechai, ce ar fi sa repetati intrebarea „Ce carti mai cititi?” adaogand „de autori romani”?

  27. Dacă aţi ajuns la divertisment, ar mai fi şi Fred Vargas cu „Pleacă repede şi întoarce-te tîrziu” şi Boris Akunin, cu romanele din seria Erast Fandorin, din care eu am citit „Moartea lui Ahile”.
    Foarte bine scriu franţuzoaica şi rusul.
    Un defect: au apărut la aceeaşi benzinărie 🙂
    Noapte bună.

  28. @Mordechai
    Am sa ascult de recomandarile tale. Nu voi avea probabil mari greutati sa le gasesc, daca nu in propria biblioteca, atunci la amici sau pe net…
    Eu m-am bucurat nu doar de reeditarea lui vintila corbil, ci si de theodor constantin….
    Dupa cum ai vazut, gusturile mele se axeaza mai mult pe politiste, istorie sau SF. Mi-a placut beleaev, mi-a placut indro montaneli, imi place shakespeare (dar trebuie sa am o dispozitie speciala), Adrian Rogoz, de la dickens am reusit sa suport doar marile sperante, in rest e mult prea sumbru pentru mine….
    restul e … lectura

  29. The Monk and The Phylosopher, JF Revel.

    Fi-su lui Revel (cunoscut filozof francez pro-american) – un PhD scientist (molecular biologist) care lucra in Inst Pasteur din Paris ….devine calugar budhist, de fapt traslatorul de lb Franceza al lui Dalai Lama. Try it (daca nu ai citit-o); e cam veche da’ buna. Try Revel. A murit acum 2 ani, insa a lasat cateva „piese” de valoare.

    Sarbatori Fericite~!

  30. @Lucia Verona: Nu pot spune ca mi-a displacut total O mie si una de nopti si zile a lui Naghib Mahfuz. Dar traducerea, facuta de un anume Mihai Patru din egipteana, este pur si simplu execrabila. „In linistea odaii napadite de o muzica ascunsa, incepu sa-i dea jos hainele, una cate una” si astfel farmecul unei scene ajunge „napadit” de ridicol. Unul din personaje este denumit ispravnic. De valiu n-avea cum sa auda domnu’ traducator, daca n-a citit niciun rand din ce-a mai aparut pe la noi din literatura orientala. Bine ca nu i-a zis presedinte al consiliului judetean. In orice caz, exemplele sunt nenumarate (commentul ar capata dimensiuni astronomice) si nu fac decat sa-ti trezeasca o reactie de respingere, asta fara vreo vina din partea autorului. De curiozitate, am recitit putin din O mie si una de nopti, editia BPT in mai multe volume, traducerea H. Gramescu. Am avut impresia ca patrund la Scala din Milano, dupa ce tocmai ascultasem niste amatori entuziasti de pe scena unui camin cultural. Ce sa mai vorbesc de traducerea admirabila, dar suvoiul de fantezie, umorul tonic, poezia autentica din cartea originala il fac pe Mahfuz, prin comparatie, sa para un scriitoras de duzina. E foarte periculos sa te raportezi direct la marile modele, daca tu insuti nu aduci ceva genial. Si colac peste pupaza, respectabila editura Humanitas n-a putut gasi, cum spuneam, decat un traducator de stransura. E drept, Gramescu a tradus din franceza, nu din araba, dar cunostea la perfectie imprumuturile orientale din limba romana si, in plus, a reusit sa redea in text acel parfum arhaic atat de potrivit marilor povesti din vechime. Astalalt, Mihai Patru, parca-i un contabil care tocmai a absolvit un curs intensiv de limba araba si s-a si pus voiniceste pe tradus literatura. Iar singura grija a editurii a fost sa adauge ditai banderola, ca sa stie tot omu’ ca Mahfuz e laureat al premiului Nobel. Vorba aia, traiasca capitalismu’ salbatic si cartile cu coperti atragatoare.

    Bref, acum o mie de ani am citit din O mie si una de nopti cu infinita pofta, chiar daca intelegeam din doi in trei. Pe atunci era o carte plina de mistere :). Acum redescopar o carte pur si simplu superba! Asa ca va trebui candva ( in doua mii o suta si ceva, vorba cantecului) sa-mi completez de la un anticariat editia BPT si sa o citesc la bob. Iar daca Mordechai poate sa adauge o a mie doua noapte pe masura, va avea admiratia mea vesnica 🙂

    Acum citesc despre nebunaticul de Nero, o carte scrisa de Edward Champlin.

  31. Prea multe cartzi, prea putzin timp. Mai bine va lasatzi mustatza si betzi rugby. Pardon: jucatzi whisky. Viatza e scurta si hartia scumpa. Maya e amagire si fictziunea nu e realitate. Vorbele amagesc shi pacalesc. Scriitura dulce nimica n’aduce. Viatza’i in alta parte Decat in file de carte. Borges la batranetze ii parea rau ca nu a invatzat sa dea cu cutzitul la tineretze. Gaucho nu citeshte ci calareshte canta se bate face copii creshte vaci shi nemerniceshte. Copii, luatzi aminte de la maestrul argentinian orb precum anonimul necunoscut Homer: cititul dauneaza grav sanatatzii.

    Crouch Touch Pause Pour me some Laphroaig … 🙂

  32. Zilele astea se intampla ca citesc non-literatura. Dintre autorii care merita cititi oricand, oriunde, imi vin in minte acum Michel Houellebecq (magnific, lumea nu mai e la fel dupa ce l-ai citit), Haruki Murakami (in special Cronica pasarii arc, desi toate sunt geniale) si sud-americanii – astia cred ca au ceva in mancare de scriu, atat de multi, atat de bine. Ultimele doamne de pe continentul respectiv care m-au facut paf sunt Isabel Allende (in special Paola) si Laura Restrepo (incepeti cu Delir).
    So many books to read, so little time to do it.

  33. am „termnatara” bernard lewis – the crisis of islam, si pe linia dreapta vin jack kerouac (on the road) – chomsky (hegemony or survival) eco (baudolino) si politvskaya (putin’s russia)
    sa vad care ajunge primul 🙂

  34. YI Jing- a classic)))-oricind am nevoie de un sfat.
    Taisha Abelar-Trecerea vrajitorilor-oricind am nevoie de tarie sufleteasca
    Rumi-Poezii-oricind am nevoie de frumusete
    Herman Hesse-Jocul cu margele de sticla-cind vreau sa fiu intelectuala fara sa pierd esenta inimii
    Al Buni-Shams al Maarifi-cind vreau sa vad magia din lumea asta gri

  35. „In lucru” – Zapada lui Pamuk,
    „In asteptare” – A supraveghea si a pedepsi; Der Turm, de Uwe Tellkamp, cartea castigatoare a Deutscher Buchpreis 2008. Si tot in asteptare Arhipelagul Gulag, Mikael Karvajalka si Baudolino, aceasta din urma inceputa si dusa pana la jumatate prin vara anului trecut in Germania si lasata acolo pana la noi ordine :)…
    Placut… Salman Rushdie, absolut, scriitorul meu preferat. Dar si Kundera, chiar daca descoperirile actuale despre talentul lui de a povesti, care nu s-a manifestat doar in carti, ci si in notele informative, cam arunca o umbra asupra onorabilitatii. Ei da, si prin Kundera am cotizat si eu la benzina/motorina lui Siegfried si a lui Marcello, dar asta e economia de piata… ca sa citesc eu, unul trebuie sa se plimbe cu Siegfried sau cu Marcello, nu?
    Alles Gute, Herr Mordechai!

  36. Noah, ma Mordechaiule, io zic drept ca rar mi se lipeste de mana ceva autor „nou”- adicatelea astia aparuti ca ciupercile dupa ploaie gen Cartarescu (o sa zici ca am ceva cu el, l-am mai pomenit, da` chiar ma plictiseste baiatu`). Ultimele ce le-am cetit (carti) or fo` Mika Waltari, Coranul si Dante. Si sa nu-l uit pe Sartre. De argumentat n-am ce argumenta- ceteste fiecare ce-i place, chestie de temperament. Acuma ma lupt cu „Republica” lu` Platon. Da` nu te lua dupa mine ca io nu-s in pas cu moda. Noah. Am zis.

  37. Philip Roth – Complexul lui Portnoy
    Andrei Codrescu – Casanova in Boemia
    Orhan Pamuk – Ma numesc Rosu (bate Numele Trandafirului a lui Eco)
    Garcia Marquez – Toamna Patriarhului(am avut aproape la fiecare pagina imaginea lui Fidel in minte)
    Ryu Murakami- Ecstasy
    si cu voia dumneavoastra ultimul pe lista:
    Appolinaire: Cele 11000 de vergi nebune(pentru burlesc, pantagruelic si scandalul iscat)

    ps: cele 1001 nopti am aflat, acu’ sa caut sursa, ca editia aparuta in Romania a fost o editie „prelucrata”. Stie cineva o editie neprelucrata in limba romana?

  38. Prieteni sunt copleşit. O parte din cele pomenite de voi mi-au trecut prin mână. Altele nu. Şi le adaug la o listă care nu îşi va afla sfârşitul decât odată cu mine. Vă mulţumesc.

    Mihai, grozavă zicerea ta. M-ai lăsat fără cuvinte. Jos clopu’ !

    Turambar, prietene de mult nu mă mai surprinde dibăcia cu care aduni în vorbe puţine nişte stări. Dar iar ai spus ce era de spus în cuvinte puţine şi bine potrivite.
    Mulţumiri tuturor.

  39. @Mihai
    „parca-i un contabil care tocmai a absolvit un curs intensiv de limba araba si s-a si pus voiniceste pe tradus literatura”:) – ai perfectă dreptate cu traducerea, din păcate sunt foarte multe traduceri proaste, din toate limbile, traduceri grăbite, neglijente, greoaie, dacă nu de-a dreptul paralele cu originalul şi cu greşeli oribile. Dar poate despre calitatea traducerilor discutăm cu altă ocazie.

  40. @toti
    Va salut pe toti cei care ati postat aici,pe firul acesta, imi scot palaria in fata voastra si ma inclin!
    PArca, parca imi regasesc un strop de speranta citindu-va!
    @Mordechai
    Multumesc!

  41. eu citesc poezie … mult … ce noutăţi pot eu să ofer unui cititor … care eşti ? 😉
    am lecturi liniştite …
    Adevărul minciunilor şi Sărbătoarea Ţapului (Llosa) şi Pianistul(M.V.Montalban) ,Povestea tîrfelor mele triste (G.G.Marquez-ever,mon amor),Femeia nisipurilor(Kobo Abe)-nu prea sunt fan japonezi (din motive legate de traducere) dar asta fiindu-mi recomandată drept bine tradusă m-am riscat … şi da,mi-a plăcut
    dezamagirea(sezonului)a fost Casa Atreides … cît de mult îmi lipseşte F.Herbert … oricum … rămîn fan Dune dar mă gîndesc dacă voi citi şi următorele case …
    după cele zise de Mihai îmi iubesc şi mai tare(dacă se poate)”cenuşeresele” B.P.T. şi zic şi eu , neofită cum sunt , traducătorii sunt persoane nedrept ignorate ; pentru mine sunt importanţi,totdeauna i-am „căutat” pe contracopertă de îndată ce am luat o carte din raft
    sufăr(aproape fizic)că n-am „apucat” Istoria Manolescu la tîrg(n-am avut prepuşi pe care să-i rog) să pot să-mi fac ordine-n cap , măcar şcolăreşte , şi n-am citit de-ai noştri aproape nimic
    … ruşinică … doar D.Săraru(Ciocoii noi cu bodyguard,care nu m-a marcat 😉 ) , A.Buzura(Absenţii-hmmm) , O.Ungherea(Clubul cocoşaţilor şi Reţeta gloriei – chiar m-au pus pe gînduri lămuritoare la „întîmplări” recente )şi,desigur(că a fost anul trist al reeditărilor domniei sale)O.Paler(Calomniile mitologice şi Scrisorile imaginare)
    mai sunt ele dar astea-s recente … ele şi cartea săptămînală a săptămînii financiare(sunt , totuşi , şi pe-acolo cărţi de informare interesante şi le citesc uşor , sunt cărţile ziar cum le zic eu)
    peste toate … tot poezia !!!

  42. @ Mirela Mustaţă
    Cartea aceea nu o ştiu. Dar subiectul l-am mai găsit luat la scărmănat şi la Chomsky, Korten, Krugman…

    @ Mihaela P.
    Eu vă mulţumesc. Tuturor. Mi-am îmbogăţit lista şi m-am convins că nu e deloc dracul aşa de negru.

  43. @ Cella
    Am trecut prin Istoria lui Marquez… dezamăgitoare. Săraru… subţire. Desigur, Paler merită oricând o re-lectură. Chiar astăzi m-am găsit în Deşertul pentru totdeauna. Căutam un fragment anume şi m-am lăsat dus.
    Despre traducători cred că vom face cât de curând o discuţie separată. E un subiect.

  44. tot la scriitori romani. mi-am amintit acum, desi cartile nu sunt chiar noi:

    1. eugen istodor – Cartea vietii mele. Sulea 31, N3, sc. 2. Cu ocazia comunismului – nu e deloc rea. o recomand cu caldura, desi nu sunt o adepta a autorului in calitate de ziarist la catavencu.

    2. t.o. bobe – Cum mi-am petrecut vacanta de vara -prima jumatate de roman excelenta si foarte spumoasa…

    si acum o carte pe care am citit-o de curand, a unui scriitor de doar 23 de ani, andrei ruse – soni. are si un blog al cartii…

    ps
    toate trei merita citite. parerea mea.

  45. In ultimele 2-3 saptamani:
    Thierry P. Milleman – Fatza ascunsa a lumii occidentale (politica, frate!)
    David Lodge – Schimb de dame (haioasa foc)
    O cucoana cu nume nemtesc – Ghidul caloriilor, colesterolului si carbohidratilor (stau cam nasol cu colesterolul)
    Jack London – Martin Eden (a uitat-o careva pe masa din sufragerie si m-a pus dracu’ sa o deschid ca sa recitesc inceputul, numai doua-trei pagini, pana se incalzeste mancarea; acum sunt pe la jumatate)
    Mai eclectic de atat se poate?

  46. Ca vizitator ce mă aflu mulţumesc şi eu pentru listă. Şi aş adăuga un domeniu care de o vreme mie îmi stârneşte interesul, memorialistica, plăcându-mi să descopăr cine este în spatele unei/unor scrieri. Acum, „Memoriile” lui Valeriu Anania îmi aduc oareşce lumină în ceea ce-l priveşte pe IPS Bartolomeu. L-am cunoscut pe nepotul acestuia şi îmi povestise unele istorii neştiute despre IPS, acum Mitropolitul Clujului, Albei, … astfel încât, văzând cartea la târgul Gaudeamus nu am ezitat să o iau.

  47. As vrea sa recitesc „Sfanta mare nerusinare”(G.M.Zamfirescu) si „Andrei Vaia”(Pentr-un petec de negreata” de N.D.Cocea.Nu s-a gasit nici o editura (din atatea sute) sa le reediteze?!

  48. e mult mai accesibila acuma cartea, apare la toate ziarele, daca inainte dadeai bani grei pe o opera literara de renume acuma e cat nici chiar cat 2 pachete de tigari care sunt tot foi, dar altfel de foi :)) si de la care nu te alegi cu nimica…
    ideea e ca ar fi pacat sa nu ne mai „cultivam”putin… atata doar ca se taie multi copaci pt.toate exemplarele alea 😀 si iara nu e bine :))

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...