Ce mai citim ?

„Şi toate cărţile-s citite…” ?

Azi îi las pe alţii să recomande cărţi, cît despre autorii pe care i-am descoperit… Chiar azi am stat de vorbă cu un critic important, autor de istorie literară, i-am povestit ce scriitori şi ce discuţii literare mişto sunt pe bloguri şi mi-a cerut un articol pentru Romania literară pe tema asta.

Perfect. Când scrii articolul ăla să ne anunţi. Să ne dai şi nouă de ştire.

Sigur. O primă formă va fi foarte repede, pe Tamada.ro, apoi trimit şi la Romania literară.

Bun aşa. Să putem da şi noi zvon.

De cand se vinde Saptamana Financiara impreuna cu cate o carte, am ajuns sa citesc o carte pe saptamana. Acum citesc Operatiunea Walkiria si o termin pana luni… si luni iau alta.

Nu e Tolstoti, dar e lectură:)

Rosu si negru ? Stendhal
Omul si clima ? Lucian Boia
Bietul Ioanid ? George Calinescu
Fiesta ? Ernest Heminguay
Viata ca o prada ? Marin Preda
Bal Mascat ? Ionel Teodoreanu
ordinea este aleatorie , si nu este vrajeala , chiar sunt necesare….. sufletului .
plecatdeacasa.blogspot.com

Am trecut prin toate. Mai puţin Boia.

Prefer Bal mascat de Verdi

Iaca, un Amir Gutfreund, da’ poate ca s-a citit si m-am trezit eu mai tarziu :-). Chiar si asa, „Les gens indispensables ne meurent jamais” merita bifata (pentru cine n-a citit-o); e serioasa, dar si presarata cu umor. De calitate.

@ Lucia Verona
Partituri nu ştiu citi.

@ Mihaela
Aud a doua oară despre Gutrfeund. Chiar am să-l caut. Să vedem dacă e de găsit pe la noi.

@Mordechai,

Tolstoi asta joaca la Dinamo Kiev sau la TSK Moscova? :))

Mie cel mai mult mi-a placut Vraciul, nu mai stiu cum il cheama pe polonezul ala de a scris-o, are un nume incalcit…

Vezi că nu ştii ?:)))
Deci nu joacă, e antrenor:)

Dupa cat cunosc eu piata din RO, s-ar putea sa nu fie, eu imi fac veacul pe la franci si de-aici il stiu; plus, ma pasioneaza literatura israeliana, Amos Oz in special. Mai ales „Une histoire d’amour et de ténèbres”, super carte.

Cred că Mostowicz sau cam aşa ceva. Asta cu plăcutul e o chestie ciudată. Avem lecturi ale vârstei. Cărţi de care ne îndrăgostim la o vârstă şi pe care le părăsim , socotindu-le naive, la alta. Apoi cărţi pe care le socotim enervante, la o vârstă, şi pe care, mai târziu, sub streaşina altei vârste, le descoperim fascinante.
Şi, desigur, avem furii. Obsesii de moment. Atunci când descoperim vreun autor teribil şi începem să îi devorăm materia literară cu hămeseală. Pentru ca apoi să ne lăsăm purtaţi de foame spre altă carte, alt autor, altă mistuire.
Eu acum am două furii, despre care tot povestesc: Maalouf şi Waltari. Am mai explicat de ce. Îmi plac poveştile bine spuse.

@ Mihaela
Amos Oz e grozav. Sunt un admirator declarat. Ador morga lui. În privinţa lui Gutfreund, am un amic în Belgia la care cred că voi apela dacă nu se poate altfel.

Istoria ideilor politice, de unul de la Manchester, Olivier Nay

Prin materia asta am trecut prin şcoli. Cartea, pentru cei interesaţi, se poate găsi aici:
http://www.tamada.ro/article–olivier-nay-istoria-ideilor-politice–2784.html

Da, există o vîrstă, un moment, o stare pentru fiecare carte.
Şi mie îmi place Amos Oz, îmi place şi Maalouf. Uneori şi Rushdie. Mi-a plăcut şi Tavares, un portughez foarte bun, l-am descoperit recent.

Tavares e pe noptieră. Stă cuminte şi aşteaptă băgare în seamă.

Trist! de 19 ani nu am mai citit decăt presa, nici o carte. Dupa ’89 rădeam tot ce era pe taraba cu ziare, ce foame aveam in mine după o viată de realism socialist, înainte citeam orice carte care se publica fără discernământ mai ales daca erau traduceri, înainte de ’89 nu foloseam presa nici la toaleta cred ca am compensat. Acum am netul si bogurile! asta e altul mama nu mai face!!!!!!!!

Dixit Saramago despre Tavares: „E atît de bun încît îmi vine să-l bat!”
Romanul se cheamă „Ierusalim”.

@ lol
Poate găseşti pe aici, printre cărţile de care vorbesc prietenii noştri, vreuna care să te îndemne.

@ Lucia Verona
Pe aceea o am şi eu în aşteptare. Cu oftica de rigoare că am cotizat la benzina siegfriedului.

Sa nu radeti, da ?
Eu si acum as citi cele „1001 de nopti”si tot ce ma duce cu gandul la ele .

Absolut nimic de râs. Nopţile alea sunt şi o veche obsesie de a mea. Ţi-am povestit că tot scriu, căutând cea de a o mie doua noapte.

Imi cer scuze iubitorilor de lecturi serioase dar ma intreb :muzica a nascut povestea sau povestea e plina de muzica ?

http://uk.youtube.com/watch?v=raXf45NxKeU

Si asta imi aminteste ca povestea lui Sinuhe , asteapta.

Uite şi cea de-a o mie doua noapte:
Naghib Mahfuz – „O mie şi una de nopţi şi zile”

Tot la benzinărie, dar dacă vrei pot să ţi-o dau eu.

Arta conversaţiei, Iarna magnoliilor viscolite, Dulce ca mierea e glonţul patriei. Tot atâtea gloanţe împotriva totalitarismului, sa mă scuze autorii ca nu ii nominalizez, dar voi ii ştiţi si nu erau traduceri , asta pentru rigoare!!

@ Aka
Nu ai de ce îţi cere scuze. Cântecul e cum nu se poate mai potrivit.

@Lucia Verona
Ei, a o mie doua noapte trebuie să mi-o scriu singur.

@ lol
L-am citit pe Popescu şi în ce a scris după plecarea din ţară. Şi …

La celelalte două îmi ţin părerile pentru mine.

@Mordechai
Spuneti:
„Ce autori aţi descoperit şi aţi vrea să vă împărtăşiţi descoperirea cu alţii ”

Mi-am pus adesea aceasta intrebare. Nu am mai gasit de mult o carte care sa ma entuziasmeze. De ce ?
Raspunsul meu este:
Varsta este de vina. Perceptia mea este alta.

Singurul lucru de care ma mai entuziasmez, este literatura de specialitate. Aici, exista domenii fantastice. Chiar imi pare rau ca trec anii si nu voi mai afla dezegarea „suspence”-urilor de acum….

Frumos răspuns. Dar sigur trebuie să existe şi cartea aceea care să stoarcă şi ultimele resurse de entuziasm. La orice vârstă. Bine zicea Aka de Sinuhe.

Am mai discutat despre asta: Joia dulce! Când sunt deprimat. Şi sunt! Urmează memoriile lui Marquez, un autor pe care-l iubesc. Jacques Attali, cu volumul despre Kark Marx, şi Krugman, cu ultimul volum al lui, „conştiinţa unui liberal”. Ei da, m-aţi prins!
În seara asta, pentru că sunt fan al serialului „Războiul lui Foyle”, m-am apucat să recitesc „Bătălia Angliei”. Este o carte-document, cum puţine s-au scris atât de riguros şi atât de captivant. Deşi războiul, chiar şi cel aerian, este o acţiune repetitivă şi în esenţă plictisitoare. Doar oamenii nu mor de plictiseală.

Da, am tăifăsuit noi despre astea. În week end sper să isprăvesc incursiunea lui Scahill în burta Blackwater. Cu asta îmi pierd eu timpul.

Johnny Raducanu – „Singuratatea…meseria mea”

Mircea Ciobanu – „Convorbiri cu Regele Mihai I al Romaniei”

Arundhati Roy – „The God of Small things”

Uite nişte propuneri interesante. Dar nu vă mărginiţi la simple enumerări.

Uite, ceva interesant pentru iubitorii jazz-ului: CARTEA DE MUZICA de Mircea Tiberian.

Pe Tiberian îl ascult. Nu l-am şi citit. De găsit la tamada, nu?

Nu ştiu unde se găseşte, probabil la chioşcul de la Muzeu deocamdată. Apărut la Tracus Arte.

Uite încă o carte care mi-a plăcut foarte mult: Milorad Pavič – „Mantia de stele – Ghid astrologic de ghicit”. Un roman superb!

De astrologul ăsta acum aud. Îl trec pe listă.

Vorbeste memorie-Vladimir Nabokov-Polirom

Ar mai fi şi cartea „Trecute vieţi de fanţi şi de birlici. Viaţa şi, uneori, opera personajelor” de Horia Gârbea. Eu am propus-o Ministerului Educaţiei ca manual alternativ 🙂

Mai adaug una la pomelnic. Sper ca asta să fie altceva decât am găsit de obicei la Nabokov.

e autobiografia lui:)

eu sunt la capitolul „recitiri”… Maupassant – Nuvele si schite”…

@ Lucia Verona
Se lungeşte pomelnicul:)

@ fireworks
Dacă e autobiografie e oarecum normal că e a lui.

@ mona
Bune şi recitelile. Asta voiam să spun şi mai sus.

si mai am una (uneori citesc in paralel…una e in camera si alta e in…buda:P)…Charles Bukowski-Cea mai frumoasa femeie si alte povestiri. Pt. tine iata si descrierea: „Prezentare

Volumul de povestiri Cea mai frumoasa femeie din oras… si-a castigat de-a lungul anilor milioane de fani de pretutindeni. Desi trecut cu vederea de critica literara, in Europa Charles Bukowski a fost publicat de cele mai prestigioase edituri din Franta, Germania, Italia, fiind considerat unul dintre cei mai mari scriitori americani.”

De Bukowski am mai dat. Nu e teribil, dar nici nu merită ocolit.
Încearcă „Hoţii de frumuseţe” a lui Bruckner.

o să…mulţu’!

Că vorbeaţi de Nabokov şi de recitiri – cred că am poftă să recitesc „Ada”. O carte scrisă extraordinar. „Remembrance, like Rembrandt, is dark, but festive”…

evreii,Dumnezeu si istoria – max i. dimont , o carte bine sintetizata si pe intelesul tuturor . cartea aceasta ar trebui s-0 citeasca fiecare roman si sa bage la cap – ce inseamna unitate , ajutor , vointa , intelepciune …

O trec pe listă:)

Khaled Hosseini- Kite Runner, e prima lui carte

Despre cartea asta ( ca şi despre excelentul film realizat pe baza ei) am vorbit aici cu bună vreme în urmă. Şi m-am bucurat să văd că nu degeaba.

lol. Constantin Gheorghe, there’s something in the air and in the stars between us. Right now citesc Fighter (Len Deighton). Desi poate sunteti invatzatzi cu Deighton ca si scriitor de fictiune (si unul bun, pentru cei care apreciaza chestiile non-edulcorate), asta este o carte documentar, tot despre Batalia Angliei.

http://www.amazon.com/Fighter-True-Story-Battle-Britain/dp/0785812083/ref=sr_1_1?ie=UTF8&s=books&qid=1229719604&sr=1-1

Novelist Len Deighton has written a military buff’s delight: a meticulous history of the men and machines of the Luftwaffe and the Royal Air Force in their struggle over Britain in the summer of 1940. Deighton describes the Battle in the stark, no-nonsense terms of a chess player recounting a game; the reader will not feel what it was like to be a Spitfire or Messerschmitt pilot, but he will know all the cold, hard constraints of aero-technology and strategy under which those airmen operated. In layman’s terms, Deighton examines the effective range, armaments, and carrying capacities of the planes, the primitive radar systems employed by both sides, and the advantages and disadvantages of different deployments of aircraft.

Da’ văd că bătălia aia pasionează:)
Între timp am făcut un îndelung şi ruşinos inventar la noptieră: Friedman- The world is flat (ediţia a doua, extinsă etc.). Scahill- Blackwater, ceva Bruckner, ceva Maalouf, multe ceva-uri.
Da’ la bătălia aia nu mă trage aţa. Cine a câştigat totuşi ? Ai noştri sau bulgarii?

Au batut scotzienii cu 2-0. Au fost mai zgarcitzi si au ramas cu mai multe avioane la sfarshit 🙂

John Le Carre – The Night Manager
John Le Carre – A Most Wanted Man (cel mai recent roman al sau)
Lee Child – Nothing To Lose
William Gibson – Spook Country
James Ellroy – L.A. Confidential
David Gates – The Napoleonic Wars

Cu exceptzia ultimeia (istorie, Napoleon, alea alea), toate celelalte din glorioasa serie de hard-boiled novels that make your skin shrivel and your mind going plunk.

Toate cumparate saptamana trecuta din Bruxelles. Toate asteptand rabdatoare ca stapanul si sultanul lor sa termine Fighter, sa se plictiseasca de hoardele de filme si de meciuri de rugby de pe hard si sa isi doreasca o doza rea de spionita fictzionala.

🙂

2-0 ? Eseu transformat din care se scade eseul.

Gibson am citit ceva sefistică de a lui. Le Carre am tot consumat, înjure-mă eltiştii…
ăilalţi… nu cunosc. Tot de la Bruxelles am luat şi eu ceele pomenite. Au ăia o bibliotecă americană făinuţă. Şi un obicei isteţ. Cititorii pun câte un post it la raft, pe care notează ce cred ei despre cartea aceea, după ce au citit-o.

Gibson, dupa cum probabil stii, e unul din monstrii sacri ai SeFe-ului recent. Neuromancer e o bijuterie de roman care te pune in fund, in coltzul creierului si in schimbare dureroasa de paradigma daca il citesti (mai ales in engleza, desi traducerea eMDePe-ului este foarte buna).

Le Carre? No comment. Sunt doo tipuri de cititori: cei care au citit The Spy Who Came In From The Cold si cei care il vor citi.

Lee Child? Un soi de bestsellerist, aparut acum cativa ani si care a trantit peste 10 romane cu Reacher – un politist militar care e pus in somaj si isi ia lumea in cap. Un soi de hobo justitiar, the strong silent type. Neasteptat de bine scrise, desi sunt evidente poncifele, stereotipiile si paginile uneori scrise la numar. Un soi de Western visual. Ajuta sa treaca timpul si sa ocolesti glontzu realitatzii.

James Ellroy? Un mare nene de policier-uri sofisticate americane. Nu am citit nimic de el pana acum si tot imi spun ca o sa iau cartea si o sa o compar cu filmul (bunutz. nu genial, dar bine facut si cu niste personaje bine conturate). Tot din capitolul „Sa mestecam guma cu creierul la marginea sofisticarelii inutile”.

Ailanta e de la Waterloo. Vizitand locul, era pacat sa nu iau amintire si o carte. Obiceiuri pacatoase, de care nu scap nici copt, deshi fac toate eforturile posibile sa ma spal de intelectualismele snoabe care mi-au futut tineretzea si sa devin o bruta grasa, urata, cu ghiul si ras in cap, care joaca rugby si bea whisky, in timp ce cartzile ard vesele in soba 🙂 :-p

Io tot la John Gray si la Sienkiewicz raman.. Is la categoria usoara, care cumpara carti din Kaufland si etc.., cand nevasta cumpara de mancare… Si ai un blog fain, de-acuma l-am notat, si urmeaza cu urmaritul… 🙂

Marcel Jullian a scris cartea pe la începutul anilor 60, şi atunci mulţi dintre protagonişti erau încă în viaţă. E scrisă mai degrabă din perspectiva oamenilor care au luptat, din ambele tabere. Ştiu de cartea despre care scrii, Turambar. Oricum, mulţumesc pentru informaţie.

Mordechai, bătălia aia s-a încheiat la egalitate, dacă vrei. Numai că pentru germani egalitatea s-a transformat în timp în înfrângere. De câştigat a câştigat tehnologia, care a făcut un salt uriaş, după. Cele mai multe dintre sistemele de navigaţie de azi, cu excepţia celor inerţiale şi a GPS sunt produsul acestei bătălii şi a învăţămintelor trase din ea.

Iar lumea aia cu platfus a lui Friedman suportă nişte corective. Sper să-şi facă autocritica în ediţia a treia. Şi fiindcă ai deschis subiectul, citeam o carte de prin anii 90, Lester Turow, Viitorul capitalismului. Cred că acum şi-a pus tone de cenuşă în cap!

Mordechai, ce discutam noi despre automatizarea scriiturii şi despre scriitorii industrie? Iată-l şi pe Turambar în club! Dar băieţii măcar scriu digerabil, nu se fandosesc şi sunt profesionişti, îşi respectă cititorii.

@ Turambar
Pe Gibson l-am citit. Neuromantul. Şi mai ale nişte short-uri – unde se mişcă încă şi mai bine. Ca vechi şi împătimit cititor de SF trebuie să mărturisesc că mă simt mai bine între ăi bătrâni: Clarke, tata Asimov sau Brunner. Iar la hardiştii ăştia mai noi parcă nu mă avânt aşa decisiv.
Policieruri nu citesc. Decât extrem de rar. Şi am atât de puţin timp că nu îmi permit luxul de a citi ceva doar pentru divertisment.
Acum trec prin faza redescoperirii poveştilor frumos spuse. De aia îi dau cu Waltari şi Maalouf. Plus o re-trecere prin Zografi cu Istrati moderator.

A, da. Tot la Bruxelles am dat peste o antologie SF teribilă. Tineri scriitori ruşi. Teribili ăştia. Absolut teribili.

@Ghost
Sienkiewicz nu e deloc categoria uşoară. Scriitor serios, cu un condei apăsat şi verb bine stăpânit. John Gray… tre’ să gugălesc că parcă îmi spune ceva. Mulţam.

Hop si eu la spartul tirgului
Probabil veti considera ca am niste gusturi ciudate, dar sint intre prieteni si stiu ca nu veti ride de mine…
Citesc enorm cind am timp. Chiar acum ma asteapta cuminti cam 50 de volume, intru in concediu de luni 2 sapt asa ca voi avea vreme…
Cumpar multe carti…. azi vara, la mare, am intrat pe la kilipirim….. dupa, cind m-a intrebat maica-mea ce-am mai facut, i-am zis: am cumparat niste carti. Si i-am auzit glasul exasperat: iaaaaaaarrr??????
Am in jur de 15000 de volume in biblioteca, nici nu mai am unde le tine…..
Am descoperit recent o autoare italiana, Danila Comastri Montanari, cu o serie fascinanta zic eu, seria Publius Aurelius – un detectiv in Roma antica. Din pacate doar 6 din volume au fost traduse la noi, incerc sa-mi fac rost din Italia de restul, dar deocamdata e scump…. Pacat ca editurile incep cite o serie de autor, dar nu o continua….
Iti recomand Philip Kerr – Magie Intunecata sau seria berlin Noir sau pacea lui Hitler….
Am citit cu placere Sue Grafton – A de la alibi, am citi de aceeasi autoare B de la Bandit… era anuntat si urmatorul volum, C de la crima, dar inca nu l-am gasit…
Din cind in cind mai citesc Gerard de Villiers – seria SAS, niste prostioare de spionaj usurele rau
Mi-a placut irving stone…
Am ramas fascinat de Heinrich Mann – Henric al IV-lea…
Citesc cu placere John Grisham… recitesc periodic Truman Capote, preferata mea fiind breakfast at tiffany’s…
Am facut o pasiune dupa Erich Maria Remarque, am citit tot ce s-a tradus la noi, preferate fiind Trei camarazi si Obeliscul negru..
Mi-a placut Per Olof Ekstrom…
De la Len deighton mi-a placut SS-GB, o istorie alternativa…
Mi-a placut Simon Vestdijk – Gradina de Arama (De Koperen tuin – the garden where the brass band played)
Recitesc periodic Frank herbert – ciclul Dune…
Recitesc periodic Haralamb zinca, horia tecuceanu, florin andrei ionescu, ionel teodoreanu, tudor teodorescu braniste, mircea novac…
recitesc periodic nasul…
Acum ma asteapta la recitit, pe noptiera, Ion Nicolae Bucur – Sarmis (de fapt intreaga trilogie) – mare pacat ca nu e reeditat acum…
Asteapta la recitit razboi si pace….
Vreau sa citesc gabriela Vlad – ciclul draculestii, dar nu am gasit toate volumele, nici macar in constanta, am doar 2 din ele…
Asteapta la citit Mark lawson – Idlewild; Susan Swann – wives of bath, G.M.Zamfirescu – madona cu trandafiri si Sfinta mare nerusinare (pacat ca nu gasesc si ultimul roman al ciclului bariera…), John Jakes – north & south, geoffrey chauser – povestiri din canterbury…
As putea continua asa zile intregi, subiectul propus de tine fiind urias, mordechai….

No, amu doar nu mi-i spune ca si Sven (fara w) Hassel e tot categorie grea, ca-mi fac autocritica.. Nu de alta, dar decat sa ma uit la teveu si sa plang, mai bine plang pe ceva de genul Potopului sau Monte Cassino.. Ca va urma, macar sa fiu pregatit… 🙂

@ Constantin Gheorghe
Da, exact ce vorbeam. Totuşi aceasta e o categorie absolut respectabilă de meseriaşi care îşi fac treaba onest şi bine. Şi care ştiu cum să îşi împacheteze corect povestea fără a grohăi prea strident sub pretextul experimentului ori a masturbaţiei stilistice.

@ Arsulici
Deci şi la tine e noptiera încărcata. Seria de romane poliţiste cu scenografie antică a Danielei Montanari mi-a trecut prin mână, dar n-am cum o socoti decât divertisment lejer. Şi aici nu e de vină doar traducerea mizerabilă.
Philip Kerr… n-am auzit, caut.
de Villiers cunosc unul …d’Isle-Adam. Sigur nu e acelaşi.
Grisham… acum ani buni. Într-o vacanţă. Era singura carte găsită la chioşcul din sătucul cu pricina. Nu mai ştiu ce. Nici nu încerc să îmi amintesc. Scriitor ok, meseriaş. Dar care nu îşi propune decât să amuze. Şi asta face.
La Remarque, prietene, începem să discutăm de treburi serioase. Şi el a avut parte, în timp, şi de bune tălmăciri româneşti.
Ekstrom aidoma.
Nu o mai lungesc. Da subiectul e vast. Tocmai asta e frumuseţea. poate rămâne deschis şi oricând daţi peste ceva de soi puteţi spune şi celorlalţi.
Îndrăznesc să îţi recomand şi ţie două cărţi. Car, cred eu, ţi-ar fi pe plac.
Hubert Lampo- Sosirea lui Joachim Stiller
Nu ştiu cum poţi da de ea… dar va merita efortul.Heinrich Boll ( nu ştiu cum să pun cele două puncte peste „o” ) Destinul unei ceşti fără toartă. Şi mereu o întoarcere la Străinul lui Camus pică bine. Dar şi la Bordeenii lui Sadoveanu.

Nu e. Sigur nu:))))
Dar aşa cum ne putem uita la filme de acţiune doar din divertisment, putem şi citi cu acelaşi scop. Şi nu e nimic ruşinos în asta. Absolut nimic. Nu citim pentru a impresiona pe cineva. Că mie mi-o fi ruşine să recunosc că sărbătoresc re-editarea lui Vintilă Corbul ! ( care e un scriitor absolut respectabil !)

O surpriza placuta am avut citind comentariile de mai sus, care mi-au confirmat ca nu este adevarat zvonul ca in ultimii 19 ani lumea romaneasca nu mai citeste literatura. Iar pasiunea lecturii se mentine cu toate solicitarile televiziunii, presei si mai ales ale blogurilor . Si fiindca veni vorba despre bloguri, recomand celor ce mai citesc si carti in franceza volumul recent aparut al lui Pierre Assouline „Breves de blog – Le nouvel age de la conversation”. Este o selectie a celor mai interesante comentarii ale cititorilor blogului literar „La republique des livres”, ce poate fi zilnic urmarit la rubrica bloguri al ziarului Le Monde.
P.S. D-le Mordechai, ce ar fi sa repetati intrebarea „Ce carti mai cititi?” adaogand „de autori romani”?

Dacă aţi ajuns la divertisment, ar mai fi şi Fred Vargas cu „Pleacă repede şi întoarce-te tîrziu” şi Boris Akunin, cu romanele din seria Erast Fandorin, din care eu am citit „Moartea lui Ahile”.
Foarte bine scriu franţuzoaica şi rusul.
Un defect: au apărut la aceeaşi benzinărie 🙂
Noapte bună.

Bună şi recomandarea aceea. Întrebarea aceea s-a pus acum câteva zile. Când am vorbit, pe alt ton, într-un alt context, tot despre literatură.

Clar, tre’ să merg să fac un plin.:)
Noapte bună.

@Mordechai
Am sa ascult de recomandarile tale. Nu voi avea probabil mari greutati sa le gasesc, daca nu in propria biblioteca, atunci la amici sau pe net…
Eu m-am bucurat nu doar de reeditarea lui vintila corbil, ci si de theodor constantin….
Dupa cum ai vazut, gusturile mele se axeaza mai mult pe politiste, istorie sau SF. Mi-a placut beleaev, mi-a placut indro montaneli, imi place shakespeare (dar trebuie sa am o dispozitie speciala), Adrian Rogoz, de la dickens am reusit sa suport doar marile sperante, in rest e mult prea sumbru pentru mine….
restul e … lectura

The Monk and The Phylosopher, JF Revel.

Fi-su lui Revel (cunoscut filozof francez pro-american) – un PhD scientist (molecular biologist) care lucra in Inst Pasteur din Paris ….devine calugar budhist, de fapt traslatorul de lb Franceza al lui Dalai Lama. Try it (daca nu ai citit-o); e cam veche da’ buna. Try Revel. A murit acum 2 ani, insa a lasat cateva „piese” de valoare.

Sarbatori Fericite~!

@Lucia Verona: Nu pot spune ca mi-a displacut total O mie si una de nopti si zile a lui Naghib Mahfuz. Dar traducerea, facuta de un anume Mihai Patru din egipteana, este pur si simplu execrabila. „In linistea odaii napadite de o muzica ascunsa, incepu sa-i dea jos hainele, una cate una” si astfel farmecul unei scene ajunge „napadit” de ridicol. Unul din personaje este denumit ispravnic. De valiu n-avea cum sa auda domnu’ traducator, daca n-a citit niciun rand din ce-a mai aparut pe la noi din literatura orientala. Bine ca nu i-a zis presedinte al consiliului judetean. In orice caz, exemplele sunt nenumarate (commentul ar capata dimensiuni astronomice) si nu fac decat sa-ti trezeasca o reactie de respingere, asta fara vreo vina din partea autorului. De curiozitate, am recitit putin din O mie si una de nopti, editia BPT in mai multe volume, traducerea H. Gramescu. Am avut impresia ca patrund la Scala din Milano, dupa ce tocmai ascultasem niste amatori entuziasti de pe scena unui camin cultural. Ce sa mai vorbesc de traducerea admirabila, dar suvoiul de fantezie, umorul tonic, poezia autentica din cartea originala il fac pe Mahfuz, prin comparatie, sa para un scriitoras de duzina. E foarte periculos sa te raportezi direct la marile modele, daca tu insuti nu aduci ceva genial. Si colac peste pupaza, respectabila editura Humanitas n-a putut gasi, cum spuneam, decat un traducator de stransura. E drept, Gramescu a tradus din franceza, nu din araba, dar cunostea la perfectie imprumuturile orientale din limba romana si, in plus, a reusit sa redea in text acel parfum arhaic atat de potrivit marilor povesti din vechime. Astalalt, Mihai Patru, parca-i un contabil care tocmai a absolvit un curs intensiv de limba araba si s-a si pus voiniceste pe tradus literatura. Iar singura grija a editurii a fost sa adauge ditai banderola, ca sa stie tot omu’ ca Mahfuz e laureat al premiului Nobel. Vorba aia, traiasca capitalismu’ salbatic si cartile cu coperti atragatoare.

Bref, acum o mie de ani am citit din O mie si una de nopti cu infinita pofta, chiar daca intelegeam din doi in trei. Pe atunci era o carte plina de mistere :). Acum redescopar o carte pur si simplu superba! Asa ca va trebui candva ( in doua mii o suta si ceva, vorba cantecului) sa-mi completez de la un anticariat editia BPT si sa o citesc la bob. Iar daca Mordechai poate sa adauge o a mie doua noapte pe masura, va avea admiratia mea vesnica 🙂

Acum citesc despre nebunaticul de Nero, o carte scrisa de Edward Champlin.

Prea multe cartzi, prea putzin timp. Mai bine va lasatzi mustatza si betzi rugby. Pardon: jucatzi whisky. Viatza e scurta si hartia scumpa. Maya e amagire si fictziunea nu e realitate. Vorbele amagesc shi pacalesc. Scriitura dulce nimica n’aduce. Viatza’i in alta parte Decat in file de carte. Borges la batranetze ii parea rau ca nu a invatzat sa dea cu cutzitul la tineretze. Gaucho nu citeshte ci calareshte canta se bate face copii creshte vaci shi nemerniceshte. Copii, luatzi aminte de la maestrul argentinian orb precum anonimul necunoscut Homer: cititul dauneaza grav sanatatzii.

Crouch Touch Pause Pour me some Laphroaig … 🙂

Zilele astea se intampla ca citesc non-literatura. Dintre autorii care merita cititi oricand, oriunde, imi vin in minte acum Michel Houellebecq (magnific, lumea nu mai e la fel dupa ce l-ai citit), Haruki Murakami (in special Cronica pasarii arc, desi toate sunt geniale) si sud-americanii – astia cred ca au ceva in mancare de scriu, atat de multi, atat de bine. Ultimele doamne de pe continentul respectiv care m-au facut paf sunt Isabel Allende (in special Paola) si Laura Restrepo (incepeti cu Delir).
So many books to read, so little time to do it.

am „termnatara” bernard lewis – the crisis of islam, si pe linia dreapta vin jack kerouac (on the road) – chomsky (hegemony or survival) eco (baudolino) si politvskaya (putin’s russia)
sa vad care ajunge primul 🙂

„A, da. Tot la Bruxelles am dat peste o antologie SF teribilă. Tineri scriitori ruşi. Teribili ăştia. Absolut teribili.”

da cu nume dupa noi.

YI Jing- a classic)))-oricind am nevoie de un sfat.
Taisha Abelar-Trecerea vrajitorilor-oricind am nevoie de tarie sufleteasca
Rumi-Poezii-oricind am nevoie de frumusete
Herman Hesse-Jocul cu margele de sticla-cind vreau sa fiu intelectuala fara sa pierd esenta inimii
Al Buni-Shams al Maarifi-cind vreau sa vad magia din lumea asta gri

„In lucru” – Zapada lui Pamuk,
„In asteptare” – A supraveghea si a pedepsi; Der Turm, de Uwe Tellkamp, cartea castigatoare a Deutscher Buchpreis 2008. Si tot in asteptare Arhipelagul Gulag, Mikael Karvajalka si Baudolino, aceasta din urma inceputa si dusa pana la jumatate prin vara anului trecut in Germania si lasata acolo pana la noi ordine :)…
Placut… Salman Rushdie, absolut, scriitorul meu preferat. Dar si Kundera, chiar daca descoperirile actuale despre talentul lui de a povesti, care nu s-a manifestat doar in carti, ci si in notele informative, cam arunca o umbra asupra onorabilitatii. Ei da, si prin Kundera am cotizat si eu la benzina/motorina lui Siegfried si a lui Marcello, dar asta e economia de piata… ca sa citesc eu, unul trebuie sa se plimbe cu Siegfried sau cu Marcello, nu?
Alles Gute, Herr Mordechai!

Noah, ma Mordechaiule, io zic drept ca rar mi se lipeste de mana ceva autor „nou”- adicatelea astia aparuti ca ciupercile dupa ploaie gen Cartarescu (o sa zici ca am ceva cu el, l-am mai pomenit, da` chiar ma plictiseste baiatu`). Ultimele ce le-am cetit (carti) or fo` Mika Waltari, Coranul si Dante. Si sa nu-l uit pe Sartre. De argumentat n-am ce argumenta- ceteste fiecare ce-i place, chestie de temperament. Acuma ma lupt cu „Republica” lu` Platon. Da` nu te lua dupa mine ca io nu-s in pas cu moda. Noah. Am zis.

Philip Roth – Complexul lui Portnoy
Andrei Codrescu – Casanova in Boemia
Orhan Pamuk – Ma numesc Rosu (bate Numele Trandafirului a lui Eco)
Garcia Marquez – Toamna Patriarhului(am avut aproape la fiecare pagina imaginea lui Fidel in minte)
Ryu Murakami- Ecstasy
si cu voia dumneavoastra ultimul pe lista:
Appolinaire: Cele 11000 de vergi nebune(pentru burlesc, pantagruelic si scandalul iscat)

ps: cele 1001 nopti am aflat, acu’ sa caut sursa, ca editia aparuta in Romania a fost o editie „prelucrata”. Stie cineva o editie neprelucrata in limba romana?

Prieteni sunt copleşit. O parte din cele pomenite de voi mi-au trecut prin mână. Altele nu. Şi le adaug la o listă care nu îşi va afla sfârşitul decât odată cu mine. Vă mulţumesc.

Mihai, grozavă zicerea ta. M-ai lăsat fără cuvinte. Jos clopu’ !

Turambar, prietene de mult nu mă mai surprinde dibăcia cu care aduni în vorbe puţine nişte stări. Dar iar ai spus ce era de spus în cuvinte puţine şi bine potrivite.
Mulţumiri tuturor.

@Mihai
„parca-i un contabil care tocmai a absolvit un curs intensiv de limba araba si s-a si pus voiniceste pe tradus literatura”:) – ai perfectă dreptate cu traducerea, din păcate sunt foarte multe traduceri proaste, din toate limbile, traduceri grăbite, neglijente, greoaie, dacă nu de-a dreptul paralele cu originalul şi cu greşeli oribile. Dar poate despre calitatea traducerilor discutăm cu altă ocazie.

Naomi Klein – The Shock Doctrine (The Rise of Disaster Capitalism)

Cartea e geniala. Klein demonteaza miturile pietei care se autoregleaza si alte doctrine neo-liberale. Stiu ca a fost tradusa si in romana. Enjoy!

@toti
Va salut pe toti cei care ati postat aici,pe firul acesta, imi scot palaria in fata voastra si ma inclin!
PArca, parca imi regasesc un strop de speranta citindu-va!
@Mordechai
Multumesc!

eu citesc poezie … mult … ce noutăţi pot eu să ofer unui cititor … care eşti ? 😉
am lecturi liniştite …
Adevărul minciunilor şi Sărbătoarea Ţapului (Llosa) şi Pianistul(M.V.Montalban) ,Povestea tîrfelor mele triste (G.G.Marquez-ever,mon amor),Femeia nisipurilor(Kobo Abe)-nu prea sunt fan japonezi (din motive legate de traducere) dar asta fiindu-mi recomandată drept bine tradusă m-am riscat … şi da,mi-a plăcut
dezamagirea(sezonului)a fost Casa Atreides … cît de mult îmi lipseşte F.Herbert … oricum … rămîn fan Dune dar mă gîndesc dacă voi citi şi următorele case …
după cele zise de Mihai îmi iubesc şi mai tare(dacă se poate)”cenuşeresele” B.P.T. şi zic şi eu , neofită cum sunt , traducătorii sunt persoane nedrept ignorate ; pentru mine sunt importanţi,totdeauna i-am „căutat” pe contracopertă de îndată ce am luat o carte din raft
sufăr(aproape fizic)că n-am „apucat” Istoria Manolescu la tîrg(n-am avut prepuşi pe care să-i rog) să pot să-mi fac ordine-n cap , măcar şcolăreşte , şi n-am citit de-ai noştri aproape nimic
… ruşinică … doar D.Săraru(Ciocoii noi cu bodyguard,care nu m-a marcat 😉 ) , A.Buzura(Absenţii-hmmm) , O.Ungherea(Clubul cocoşaţilor şi Reţeta gloriei – chiar m-au pus pe gînduri lămuritoare la „întîmplări” recente )şi,desigur(că a fost anul trist al reeditărilor domniei sale)O.Paler(Calomniile mitologice şi Scrisorile imaginare)
mai sunt ele dar astea-s recente … ele şi cartea săptămînală a săptămînii financiare(sunt , totuşi , şi pe-acolo cărţi de informare interesante şi le citesc uşor , sunt cărţile ziar cum le zic eu)
peste toate … tot poezia !!!

@ Mirela Mustaţă
Cartea aceea nu o ştiu. Dar subiectul l-am mai găsit luat la scărmănat şi la Chomsky, Korten, Krugman…

@ Mihaela P.
Eu vă mulţumesc. Tuturor. Mi-am îmbogăţit lista şi m-am convins că nu e deloc dracul aşa de negru.

@ Cella
Am trecut prin Istoria lui Marquez… dezamăgitoare. Săraru… subţire. Desigur, Paler merită oricând o re-lectură. Chiar astăzi m-am găsit în Deşertul pentru totdeauna. Căutam un fragment anume şi m-am lăsat dus.
Despre traducători cred că vom face cât de curând o discuţie separată. E un subiect.

incercati si „istoria critica a literaturii romane” – nicolae manolescu.
merita.

Când om da ea sigur o încercăm. Ne-am tot văitat pe aici că nu e de găsit.

eu am facut comanda prin posta, dar am asteptat 2 saptamani. am luat-o la pretul la care s-a dat la targ.

Cred că tot la editură o să o comand şi eu.

Mie cel mai mult mia placut Al Chimistul.

tot la scriitori romani. mi-am amintit acum, desi cartile nu sunt chiar noi:

1. eugen istodor – Cartea vietii mele. Sulea 31, N3, sc. 2. Cu ocazia comunismului – nu e deloc rea. o recomand cu caldura, desi nu sunt o adepta a autorului in calitate de ziarist la catavencu.

2. t.o. bobe – Cum mi-am petrecut vacanta de vara -prima jumatate de roman excelenta si foarte spumoasa…

si acum o carte pe care am citit-o de curand, a unui scriitor de doar 23 de ani, andrei ruse – soni. are si un blog al cartii…

ps
toate trei merita citite. parerea mea.

Hmmm…

Hitchhiker’s Guide to The Galaxy?

Inversiunea idioţeniei, adusă de Paralela 45 la Gaudeamus cu tot cu David Foenkinos.

In ultimele 2-3 saptamani:
Thierry P. Milleman – Fatza ascunsa a lumii occidentale (politica, frate!)
David Lodge – Schimb de dame (haioasa foc)
O cucoana cu nume nemtesc – Ghidul caloriilor, colesterolului si carbohidratilor (stau cam nasol cu colesterolul)
Jack London – Martin Eden (a uitat-o careva pe masa din sufragerie si m-a pus dracu’ sa o deschid ca sa recitesc inceputul, numai doua-trei pagini, pana se incalzeste mancarea; acum sunt pe la jumatate)
Mai eclectic de atat se poate?

Ca vizitator ce mă aflu mulţumesc şi eu pentru listă. Şi aş adăuga un domeniu care de o vreme mie îmi stârneşte interesul, memorialistica, plăcându-mi să descopăr cine este în spatele unei/unor scrieri. Acum, „Memoriile” lui Valeriu Anania îmi aduc oareşce lumină în ceea ce-l priveşte pe IPS Bartolomeu. L-am cunoscut pe nepotul acestuia şi îmi povestise unele istorii neştiute despre IPS, acum Mitropolitul Clujului, Albei, … astfel încât, văzând cartea la târgul Gaudeamus nu am ezitat să o iau.

Şi se lungeşte lista. Şi mă bucur să văd că o discuţie despre cărţi interesează mai mult decât trăznele politichiei.

Omar Kaiam ultimele versuri pe care le-am citit, după asta ……… liniste!! Am avut noroc, înainte am apucat sa citesc Sonete Apocrife de Vulpescu!!!!!!!!!!!

apropo, cititul in ebraica e mai interesant decat in romana. Parerea mea.

As vrea sa recitesc „Sfanta mare nerusinare”(G.M.Zamfirescu) si „Andrei Vaia”(Pentr-un petec de negreata” de N.D.Cocea.Nu s-a gasit nici o editura (din atatea sute) sa le reediteze?!

Bună întrebare! Autorii români sunt tot mai puţin o preocupare pentru editorii noştri. Cu mărunte excepţii.

e mult mai accesibila acuma cartea, apare la toate ziarele, daca inainte dadeai bani grei pe o opera literara de renume acuma e cat nici chiar cat 2 pachete de tigari care sunt tot foi, dar altfel de foi :)) si de la care nu te alegi cu nimica…
ideea e ca ar fi pacat sa nu ne mai „cultivam”putin… atata doar ca se taie multi copaci pt.toate exemplarele alea 😀 si iara nu e bine :))