AcasăUncategorizedDespre reproducerea ornitorincilor

Despre reproducerea ornitorincilor

AVERTISMENT

Acest text este nerecomandat pudicilor, oteviştilor şi …minorilor. Să nu ziceţi că nu v-am spus!

Ilie are 29 de ani. Virginica 28. Virginica e nevastă-sa. A lui Ilie. Sunt căsătoriţi de 9 ani. Ilie e şofer. Virginica e femeie de serviciu  “la blocuri”. Nu au copii. Dar îşi doresc. Atât Ilie cât şi Virginica cred cu tărie că ăsta e rostul lor pe lume. Să facă mulţi copii. Specia le e recunoscătoare.

Ilie e in faţa televizorului. Ca orice om în casa lui Ilie stă cu picioarele pe masă. E în chiloţi şi maieu. Chiloţii sunt uzaţi lejer iar vagi pete gălbui sunt uşor decelabile. Maieul e nou- nouţ şi se mulează grozav pe pieptul său puternic şi păros. Ombilicul arcuit frumos în exterior, o chakra, un ochi invizibil, dă o notă de masculinitate aparte pântecului proeminent, dar plin de personalitate. În poală ţine un ziar pe care scuipă cojile de seminţe.

– Hai, fă, ce mai faci? Hai, că a început aştia…

– Vin acu’ … să termin… ca m-am stricat la burtă…. – se aude dinspre baie glasul cristalin al Virginicăi.

Ilie dă din cap. Scoate periodic câte un grohait urmat de :

– …’te ai dreacu’…

E în mod evident absorbit de televizor. Ca un consumator matur de media, Ilie nu acceptă informaţia ca atare, ci o diseminează, o trece prin filtrul propriului intelect şi abia apoi o asimilează:

– … ‘vă-n cur…

Cele doua construcţii marchează cele două etape: “ ‘te-ai dreacu’ “ -achiziţia informaţiei; “ ‘vă-n cur…” -asimilarea acesteia. Simplu şi eficient.

Virginica a venit. E în furou roz şi şosete groase de lână. Îşi umple pumnul de seminţe din punga de pe masă şi procedeaza la decorticare, adunând cojile în palmă şi de acolo pe ziarul lui Ilie.

– Ai văzut că a mărit ăştia alocaţiili….

Virginica n-a vazut, dar e receptivă:

– Le-a mărit?

– … da… ‘te-ai dreacu… E dat dreacu Lazarus ăsta.

Virginica sughiţă. Ilie îi repede un pumn scurt, dar viguros în spate.

– A găsit-o? – se interesează Virginica.

-… n-a gasit-o… ‘vă-n cur… da’e pe urmele ei ăştia. E daţi dreacu’ .

– Săraca. În ce hal a omorât-o crimenalu’ care a uciso bestial asasinu’. Bine că n-are copii… că uite era orfani acu’ săracii…

Ilie a căzut pe gânduri.

– Fă… tu mai iei antebebi?

Virginica hlizeşte. Se reaprovizionează cu seminţe.

– Di ce , Ilie? Ţi s-a făcut de ceva?

-… ‘te-n cur- rânjeşte Ilie cu dragoste vădită- …păi aşa nu mai rămâi…

– Nu mai iau, bă, ce bou eşti… ţi-am zis de săptămâna trecută.

– Nu mai?

– Nu… ăla e avocatu’ lu crimenalu’ ?

– … ‘te-ai dracu’… nu, fă… e coleg cu el… ce eşti proastă aşa ?

– Di ce întrebi de antebebiuri?

Ilie tace. Rânjeşte. Îşi şterge mâna de coji de seminţe, apoi prinde o ţâţă de-a nevesti-sii în palmş şi o ia la muls. Rânjeşte şi Verginica. Mâna lui Ilie coboară mai la vale, dar şi-o retrage brusc, ca ars.

– Ce chiloţi e ăştia, fă?

– Păi …e frig, mă, tâmpitule… e flauşaţi… tanga de iarnă, mă… vrei să-i dau jos?

– Sigur nu mai iei de-alea?

– Sigur, mă… di ce? Ţi-e frică că fuţi în gol, hihi…

– Spurcată eşti, fă, la gură … băga-mi-aş pula-n gura ta…- hlizeşte Ilie.

Hlizesc amândoi.

– Ce nebun eşti…- adaugă între două sughiţuri Verginica.

Ilie tace. Dă din cap.

– …’te-ai dreacu’ … ‘vă-n cur… da’ era cam neagră avocata…

– Lasă că nici el…

– … ce miroase , fa, asa?

– Am uitat uşa la baie deschisă…

-…nu… altceva…

– De la bucătărie… mâncarea?…

– … îhî … ‘te-n gură… ce ai făcut?

– Tocană … ăla cine e?

– … de la ziar… azi la muncă mi-a zis un coleg că… ‘te-ai dreacu’ …

– Ce ţi-a zis?

– Cică …asta …dacă femeia o ia în gură… ajunge mai repede gravidă…

– E, na… prostii care vorbiţi voi… numai prostii

– … nu, fă… dacă eşti tâmpită. Pizda mă-tii …. vorbeşti tu cu patru clase…

– Bine…. ca eşti tu deştept… vrei tu să mi-o dai în gură şi nu ştii cum… ţi-am mai zis…

– … ete sula… păi ce? A fost problemă până acum? Nu mi-ai luat-o în gură când am vrut?

– Ba da… că şi mie îmi place…. nu ca când mă fuţi normal…dar orişicât….

– Păi ,vezi!

– Da’cum? Aşa în gura să fac copiii?

– Nu în gură, fă… în burtă… Păi, nu în burtă se fac copiii?

– Ba da.

– Aşa …vezi?… Că în pizdă te pişi…şi dai afară… da’ pe gură ajunge sigur în burtă… înţelegi ?…

-..ahaaaa.. da,  mă….. auzi… da’până acum… de ce n-am rămas?

– Dacă luai antebeibi….

Tăcere. Tac amândoi.

-Ilie… tu sigur vrei copil?

– Tu nu?…

– Ba daaaa!

– Păi atunci?

– Mă gandesc ca…

– Că ce?

– Dacă o ieşi… cine ştie… că s-a văzut cazuri… daca o ieşi tâmpit?

– Tâmpit? N-are cum. N-are cui semăna.

Dau amândoi din cap, liniştiţi de această concluzie. Categoric copilul nu are cum ieşi. Tâmpit. În acea seară Virginica a înghiţit cantităţi importante de material genetic. Dacă poliţistul şi-a ucis soţia, precum şi dacă fiul/fiica lui Ilie şi al/a Virginicăi a ieşit tampit/ă vom afla, la timpul cuvenit, probabil, de la OTV.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

37 Comments

  1. :rofl:

    O scriitura dementziala, elocventa, cutremurator de realista. Balzac meets Lazarus meets Caragiale meets Mama Omida.

    Pe de alta parte, ce poate fi mai inaltzator decat sa aflam ca, totusi, exista o shansa pe lumea asta? Cu cat stiu mai multzi oameni despre o anumita factura de adevarata modalitate de reproducere controlata pe cale bucala, prezentata cu detalii pline de savoare in acest text, cu atat avem mai multe shanse.

    Noi, ashtilantzi, care avem mai mult de patr… de doua clase. Clasa Business si clasa Economy.

    :rofl: again 😀

  2. Am ris la leshin. P’orma m-am intristat. P’orma iar am ris. P’orma m-am deprimat, gindindu-ma ca ei e prosti da’multi. P’orma mi-am revenit si m-am apucat de citi cartea de la capatiiul patului.Era o carte de rugaciuni, ca numai astea ne mai pot pazi de unii ca ei.

  3. Bun articol, cruda realitate. Cu un ochi am ras si cu celalalt ma gandeam la ilie si verginica. Si cand te gandesti ca sunt asa multi… Da’ acum la final puteai si tu sa adaugi orice asemanare cu realitatea este pura intamplare 🙂

  4. super postare , la fel de plina de intelesuri ca aceea cu turcul -tatarul ce mergea la Tulcea . Nu stiu cita prostie , sa nu-i zic ignoranta, poate sedea intr-un om sau… in doi . La asta contribuie si emisiunile gen Lazarus si mai ales OTV ul , astfel gradul de prostire sau de prostie creste pe masura ce calitatea programelor si a realizatorilor scade.
    plecatdeacasa.blogspot.com

  5. Opinii dupa lectura.
    Politicianul aflat la putere : dupa cum ati observat, desi iarna, cei doi cetateni stau imbracati foarte lejer. Asta demonstreaza ca economia merge bine, veniturile au crescut, iar perioadele in care oamenii tremurau de frig in case au apus pentru totdeauna.
    Politicianul din opozitie : Cetatenii in cauza provin dintr-un mediu social defavorizat, uitat de guvernantii pusi pe capatuiala. Cei doi sunt nevoiti sa manace seminte, deoarece carnea a devenit aliment de lux. Vom lupta pentru ca cei cu venituri mici sa nu mai fie discriminati, iar TVA-ul la alimente sa fie de 5%.
    Alegatorul mediu ( care ia pomana electorala de la toti, iar in ziua scrutinului nu se duce la vot ): Ca bine zici ! Mi-ai facut pofta de … OTV.

  6. Cand sunt indispus, intru pe moshemordechai si culmea, reusesc sa redevin binedispus. Putini au harul acesta iar dv. il aveti cu prisosinta. Intrand pe blogul dv., reusesc imediat sa ma incarc cu buna dispozitie care ma tine pana la viitoarea dv. postare. Cititorilor dv. le sunteti datori cu o carte pe care o presimt a fi una de exceptie. Va urez o saptamana linistita si un Craciun fericit alaturi de cei dragi!

  7. Textul de mai sus a devenit, in ultimii 10 ani, un adevar atat de trist si de deprimant incat nu pricep de ce radeti cu totii.

    Poate imi explica si mie cineva de ce se hlizesc cu totii la o expunere atat de dureroasa, poate n-am priceput eu gluma.

    Moshe, de ce rad stimabilii de mai sus?

  8. scuze pentru off topic:
    Partid Basescu Romania
    Zi obisnuita de lucru in biroul lui Zeus de la Cotroceni. Acesta, asezat la birou, cu nelipsitul pahar de Chivas in fata sa, pe care consilierul sau de taina Ion i-l reumple ori de cite ori ramine gol, revenind apoi la pozitia „smirna”, sta de circa doua ore, meditind la greu, cu ochii orientati la circa 173,5, grade dreptul fata de stingul, sorbind din cind in cind din paharul aflat in fata sa, facind bilute cu materia recuperata din nas si tintindu-si cu ele la intervale regulate consilierul.
    La un moment dat, ochii i se apropie vertiginos unul de celalalt, pina ajung la unghiul normal de 48,3 grade orientare, iar in privirea sa apatismul celor doua ore de meditatie profunda este inlocuit de o luminita triumfatoare:
    – Ioane am gasit!, i se adeseaza brusc consilierului, care de emotie scapa carnetelul si pixul din mina.
    – Ordin marite Zeus! ingina acesta coplesit de maretia privirii Dumnezeiesti.
    – Ioane, pune mina repede pe telefon, cheam-o pe Elena de urgenta, dar nu la birou, ci la apartamentul de protocol.
    – Am inteles, sa traiti! ii raspunde acesta si se buluceste spre iesire mai ceva decit Michael Phelps, in cursa de 100 m spate.
    Ordinul fiindu-i confirmat, Zeus se ridica, isi trage pantalonii intrati in fund cu un gest de o noblete aleasa si apoi se indreapta grabit spre apartament.
    Nici n-a ajuns bine la destinatie ca Hop! si Elena cu rochia cea sexy colorata gen „Sorcova vesela” si lac de traspiratie gifiind la greu i se infatiseaza in toata splendoare ei ministeriala:
    – Iata-ma-s animalutu’ meu politic, am venit cit am putut de repede, ce s-a intimplat?
    – Elena am gasit-o pe Evrika!
    – Traienus nu face glume cu mine, cine-i fufa asta ca-i scot ochii si-i smulg parul din cap!
    – Ha, ha, ha ce sexy esti cind te infurii si esti geloasa, Lenus draga! Stai linistita, Evrika este o vorba pe care a rostit-o Magellan cind a descoperit America, nu este cine ti-ai inchipuit tu ca ar putea fi. Ei bine, tot asa ca Magellan, am descoperit solutia politica pentru amarita noastra de tarisoara, dupa alegerile prezidentiale de anul viitor.
    – Si care ar fi aceasta, ursuletul meu drag? intreaba Elena, linistita in privinta Evrikai.
    – Pai uite cum sta treaba. Imediat dupa ce voi fi reales, divortez, te fac Prim Ministru, reinfiintez cabinetele unu si doi, desfiintez psd-ul, infiintez un nou partid national socialist democrat si popular cu o halca mare din psd, ma aleg Secretar General al noului partid, modific Constitutia printr-un Decret Prezidential si ma aleg Presedinte pe viata.
    – Genial iubitule, dar de ce ai nevoie acum de mine ?
    – Lenus, pentru a corespunde noilor cerinte, trebuie mai intii sa te supun unor probe.
    – Fac tot ce vrei tu, iepurasul meu drag. Doar stii ca la Karma Ghandi sint specialista.
    – Ha, ha , ha, nu se spune Kama Gandhi, prostuto, ii raspunde Zeus inveselit. Kama Gandhi a fost ministrul ala indian impuscat de siucshi, arta iubirii la indieni se numeste Kama Narghita, am vazut eu asta intr-un film cu Raj Kapoor.
    – Vezi Traienel, d’asta te iubesc eu pe tine, pe toate le stii, dar mai bine spune-mi ce trebuie sa fac.
    – Pai veverita mea, pina beau eu un Chivas de la frigider, tu dezbraca-te !
    Zis si facut, cind revine in dormitor Zeus o gaseste pe Lenuta buna de pozat nud.
    – Lacramioara mea, pina mai beau eu un Chivas de la frigider, tu fa o baie!
    Cu baia facuta, inspreiata si parfumata toata, elena primeste urmatoarea sarcina:
    – Steaua mea Polara, pina mai beau un Chivas de la frigider tu aranjeaza-te pentru ce va urma!
    Revine Zeus si o gaseste pe Elena intinsa in patul dublu cu baldachin, asteptindu-l plina de pofte.
    – Nu asa dragostea mea. Pina mai beau un Chivas de la frigider, tu aseaza-te pe podea in patru labe!
    Dupa un timp Zeus revine, o gaseste pe Lenus in pozitia ordonata, se suie in circa ei si-i ordona triumfator:
    – Si acum la firgider, Eleno!
    va urma

  9. Nimic nou, nu neaparat nou pentru tarisoara asta.

    Ma infior, insa, ca cititorii acestui blog afirma ca au ras pentru doua zile la aceasta creionare. Acum putem intrevede o problema destul de majora.

  10. @ Toţi
    Mulţumesc, mulţumesc.

    @ Darius
    Bre, comentariile apar după ce le aprob. Şi cum nu pot fi tot timpul pe lângă computer, că mai am şi necazuri cu care am a lupta, asta uneori poate dura.

    @ Gigi Putere
    Ridendo castigat…

  11. @amice mordechai,
    stiu ca este bolgul tau si astepti comentarii best doar la ceea ce este semnat mordechai. dar, cu scuzele de rigoare de off topic, speram ca cele scrise si semnate marcus, sa gaseasca la tine degetul cu care m-ai obisnuit (nu cel aratat in sus) ci cel care gasea pe tastatura ).. Oricum ar fi, no.meu de telefon asteapta o sirma de la mataluta.
    sa fii iubit,
    marcus
    ps cum ti se pare „independentul” de la Justitie, este cumva mai independent decit presedintele tuturor romanilor?
    sa fii iubit
    marcus

  12. eu nu stiu de ce va deranjeaza prostii… cred ca vi s-a urat cu binele.

    daca am fi toti destepti cine ar mai face curatenie pe scara? cine ar munci la fabreca pe 500 roni ca sa mancam noi paine de 8-10 roni?

    sau vreti sa vina popoarele migratoare peste noi, ca-n scandinavia, marea britanie etc?

    bagati-va mintile in cap, avem nevoie de prosti ca de apa.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru...

- A word from our sponsors -

De citit

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....