Belle

Mai întâi îi mulţumesc  Akăi pentru linkuri. Apoi le adaug aici şi vă poftesc la o cântare frumoasă. Belle. Fragment din musicalul Notre Dame de Paris. O cântare frumoasă. Am mai zis ? Nu? Atunci: o cântare frumoasă tare. Şi pentru comparaţie adaug şi versiuna rusească. Hotărâţi voi care vă place.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=aBXeXBpTVOk&feature=channel_page]

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Ele36V1_ECU&feature=channel_page]

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

19 Comments

  1. @ aka
    Ba parcă de data asta nu aş fi de acord cu tine. Parcă ruşii au ceva în plus. Ori poate îmi pare mie că e aşa. Există o notă de dramatism în plus în cântarea lor. Iar Esmeralda lor e parcă mai autentică. Dar, aici e loc de mult subiectivism. Amândouă sunt faine tare. Mulţam înca o dată pentru link.

    @Lucia Verona
    Cum îi spuneam şi akăi, parcă şi mie tot varianta rusească îmi place mai mult. Dar apoi reascult versiunea franceză şi nu mai ştiu…

    @ Dacy
    Cântecul e minunat. S-a transformata într-o uşoară obsesie. Chiar dacă nu pot spune cu atâta certitudine că versiunea x e mai bună ca celelalte.

  2. Bre, la inceput mi s-a parut ca rusii , desi le e vorba mai aspra, sunt mai pasionali in interpretare, iar francezii toarna lamentari cu duiumul. Si-am vazut, am revazut, apoi nu mai mi s-a parut asa.

  3. Ciudata viata aceasta.
    Acum o luna si ceva am descoperit piesa si am urmarit cu atentie toate clipurile de pe youtube. Ma rog, poate am scapat cateva 😀

    Interesanta abordarea, dar le lipseste sufletul. Parca au cantat doar cu mintea, atenti la interpretare, la miscare, la rol….

    Dar sufletul, unde e trairea ?
    Mai au mult de lucru mult mult de tot pana o sa reuseasca sa simta…. asta daca o sa reuseasca vreodata, ceea ce eu ma indoiesc, sincer (se simte autosuficienta ceea ce e trist)

    Parerea mea, evident.

  4. frumos cadou de impartit cu cititorii. eu cel putin iti multumesc, chiar mi-a picat ca balsamul

    si ca tot veni vorba de preferinte – imi place mai mult cum suna versiunea rusa si ma refer la muzicalitate – iar la mizanscena au avantajul ca e pt televiziune versus limitarile „de teatru” ale francezilor.

  5. Comentariul care nu mi-a aparut nu era cine stie ce, dar am descoperit ca mai posteaza cineva cu Vio,asa ca il rescriu cu numele intreg:
    Mie mi-au placut amndoua interpretarile, atata doar ca tigancusa din Rusia mi s-a parut ceva mai autentica. Am si recomandat articolul la rude si prieteni.

  6. Opresc winampul ca sa vad clipul, dupa care ii dau din nou play ca sa cante in continuare. Ghici ce melodie era?

    Santa Esmeralda – Don’t Let Me Be Misunderstood

    Multe impliniri in noul an va doresc.

  7. vedeti pe youtube si versiunea in italiana, s’au facut da ras de tot italienii, au stricat tot farmecul…

    PS: si eu raman nehotarata in ceea ce priveste alegerea intre francezi sau rusi… le ador pe ambele, de fapt 😀
    hai noroc 😉

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...