Note aiurea

Să spunem că ajung la o cârciumă. Poleială, feţe de masă dichisite, ospătari spilcuiţi şi meniu cu fiţă supremă. Preţuri pe măsură. Să mai spunem că decid să comand ceva din meniu. Nu importă ce. La preţurile de acolo e bine ca mai întâi să verific dacă nu există şi posibilitatea achiziţionării unui şniţel în leasing. Comand deci. Nu, nu şniţel. Am zis ca nu contează ce. Mi se aduce felul comandat. N-arată rău. Şi nici nu miroase rău. Dar firul de păr de acolo sigur nu l-am comandat. Chem ospătarul. Discret. Să nu stârnim panică printre restul consumatorilor de păr. Ospătarul cheamă bucătarul. Haine albe impecabile. Şi o boneţică minusculă pusă cu dichis pe o ureche. De sub ea şuviţe de păr intens geluite. Mister elucidat. Boneta bucătarului nu ar fi trebuit tocmai să îi adunde părul, să-l ferească de riscante scuba divinguri în haleala mea ? Îi pun întrebarea. Nu pricepe. M-ar fi mirat să priceapă. Mă dau bătut. La noi boneta bucătarului e o fiţă, un accesoriu vestimentar care să-l facă pe el să arate şic. Care să-i pună în valoare tenul şi gelul. Nu ştiu de ce, dar observaţia asta mă binedispune. Şi nu mai are nicio legătură cu părul, boneta şi bucătarul. Mi se pare că am descoperit un adevăr grozav. Şi plec binedispus. Flămând, dar mai înţelept.

Un amic face un calcul interesant. România are o suprafaţă de 238.391 de kilometri patraţi. Transforma repede în metri. Evaluează apoi preţul mediu pe metru pătrat la un minimum de 20 de euro. Înmulţeşte cu suprafaţa. A evaluat iute potenţialul de „real estate” al patriei. Patrie ? Doar ce am descoperit că nu mai am patrie. Ţară. Ţarină. Locuiesc într-un „real estate”. Sunt cetăţeanul unei frumoase proprietăţi imobiliare. Ofertă limitată. Parcarea inclusă în preţ. Bonus pentru primele 22 de milioane de cumpărători o deltă a Dunării ( inclusă în preţ). În nordul Moldovei dezvoltatorii imobiliari au realizat, într-un program de investiţii care s-a întins pe câteva veacuri, un spectaculor complex rezidenţial-religios. Cu un spectaculor potenţial pentru „turismul ecumenic”. Şi parcă m-aş arunca într-o prăpastie. Dacă mi-oi permite doi metri pătraţi de prăpastie.

Citesc undeva o evaluare. În campania electorală pentru alegerile parlamentare au fost implicaţi X consultanţi politici. Y reprezintă totalul sumelor estimate a fi fost încasate de către consultanţii politici. Concluzia fiind că începem să avem o clasă politică matură şi o „piaţă reală a consultanţei politice”. Îmi amintesc că am fost martor la campania asta electorală despre care se vorbeşte. Iar concluzia mea este că avem o piaţă reală pentru produsele de carmangerie. Şi bere. Nea Cârlig, măcelarul, bate toţi consultanţii politici. Care, în lipsa lui, ar fi muritori de foame.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

6 Comments

  1. Piaţă imobiliară, piaţă de consultanţă politică, piaţă de cîrnaţi… Hai să nu mai despicăm în patru firele de păr din mîncare, să lăsăm ghişeftul pentru la anu’ şi să ne bucurăm de pacea pogorîtă peste noi şi-ai noştri. N-a zis preşedintele că s-a terminat războiul celor patru roze?

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu...

- A word from our sponsors -

De citit

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....

Bombardistan

Ca un vrednic cetățean al secolului XXșiunu îmi molfăi revolta pe Facebook, în țarcul special amenajat, sub bolta cocoșată a regulilor comunității. Orice altă formă de revoltă ar presupune o ieșire din lene și trecerea în alt țarc, unul mult mai aproape de abator. Constanța. E orașul: în...

Nesimțitul

Domnul Iohannis e un nesimțit. Nu e nimic insultător în această afirmație, e o simplă constatare tehnică, rece. Unii sunt blonzi, înalți sau pistruiați - domnul Iohannis e nesimțit. Suspectat, pe nedrept, de cinism, în unele situații, de lipsă de empatie, în altele, ori de lipsă de...

Versiunea neoficială

Imaginea corectă a ce se întâmplă azi în lume nu poate fi obținută consumând știri din sursele oficiale. Prea multă propagandă. Canalele pretins alternative sunt dominate de irațională isterie și fabulații. Singura șansă e un conspect lucid al informațiilor și un minim efort de corelare. Deci: În anii...