AcasăRabbi ziceDare de seamă

Dare de seamă

Haidi bre, că nici lenea multa nu-i  bună. Am frecat destul usturoiu’ ( că menta pute nasol ) aşa că înapoi la kibbutz să ne vedem de mârâit . Că se învaţă bocii că nu-i înjură nimeni şi li se  urcă la neuronul stâng.

Prieteni, dacă vă spun ca mi-a fost dor de voi … v-o luaţi în cap. Daca vă spun ca nu… aş minţi. Aşa că schimbăm subiectul.

Vă mulţumesc tuturor pentru urări şi vă doresc acelaşi lucru. Le mulţumesc şi celor care mi-au urat cameră de gazare şi crematoriu. Şi le urez la fel.

O luăm mai uşurel la început, dar ne întoarcem la dat cu picioru’ în coaie că se anunţă un an jegos. Dar  despre asta în postul următor.

La mulţi ani şi bine v-am regăsit.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

14 Comments

  1. Din ciclul :”Semne bune anul are”:

    MITOCANIADA CHILOTZARZILOR

    Inca se mai auzeau ecourile petardelor (ilegale) de Revelion cand, in urma unei comenzi marinaresti scurte, chilotzarzii din 3C au dat buzna cu tot neamul la sarmale, in Foisorul din Sinaia. Li s-au alaturat, umil supusi la ordin, Prostanacul si mai ingenua in ale politicii Roberta Anastase.

    Demonstrand ce bine stiu sa “stropeasca” oamenii cu zapada cand trec pe langa ei, s-au perindat in masini care mai de care mai luxoase (iar “motzatul” chilotzar Boc cu o intreaga suita, ca tot isi stramba gura vorbind de criza) pe langa jurnalistii trimisi la datorie, la fatza locului.
    Prima chestiune esentiala pe care a aflat-o un popor intreg despre ei: prin felul in care au debutat la putere arata ca s-a dat startul mitocaniadei chilotzarzilor.

    (Exceptia de la regula este Cati Andronescu: sosita acolo parca nestiind cum sa se eschiveze, si-a lasat masina in parcare, strabatand drumul pe jos. A fost singura care le-a urat “La multi ani”, le-a vorbit civilizat si le-a zambind jurnalistilor deja inghetzatzi in geroasa amiza de 1 ianuarie 2009).

    In Foisor, chilotzarzii si neamul lor au infulecat sarmale si “porcarii” si au dat duscha pahare, la intrecere cu marinarul care trecea de la masa la masa sa vada daca supushii respecta legea chiolhanului.
    Stirea este confimata de Prostanacul care a zis printr-o agentia de stiri, sa afle toata natzia romana, ca acolo a fost “o atmosfera de echipa”.
    Bravos, halal sa-i fie!

    (Nota discordanta a facut, firesc, tot Cati Andronescu. A plecat prima, a vorbit cu jurnalistii si a dat o stire esentiala: lipsea Vasile Blaga. Nu trebuie sa fie cineva un mare analist pentru a realiza ca, prin absenta sa, Blaga a dat un semnal ferm: NU raspunde “comenzilor” marinaresti.)

    Mitocaniada chilotzareasca a continuat cu perindarea masilor chilotzarzilor in sens invers si “stropirea” din nou cu zapada a jurnalistilor foarte inghetzatzi, care asteptau, in intuneric si frig, sa ia o declaratie.
    Totul a fost imortalizat de camerele de luat vederi, in lipsa de bun simtz a celor care, chilotzarindu-se, s-au catzarat la putere.

    Cei mai rezistenti la chiolhan s-au aratat “motzatul” chilotzard Boc si sefii SRI si SIE care au ramas in Foisor dupa plecarea celorlalti participanti la mitocaniada. Acestora li s-a explicat si finalul lectiei marinaresti: totul se conduce din “cutzite si pahare” dupa voia matrozului.

    In final, marinarul le-a explicat jurnalistilor superinghetzazi (pe care i-a numit “mai copii”) ca s-a simtit bine cu sotiile celor prezenti. (Nu am reusit sa aflam, pana la aceasta ora, cum s-au simtit sotiile respectivilor, dupa aceasta socanta declaratie, data fiind experienta pe care marinarul a afirmat- cu un timp in urma- ca a dobandit-o in locuri “speciale” din porturi, marcate prin “becuri” rosii. Nu trebuie sa ne preocupam de cum s-au simtit “sotzii” in urma declaratiei marinaresti: ei se supun ordinelor).

    Previzibil:
    – Presa se va preocupa, in amanunt, de mitocaniada chilotzareasca;
    – Participantzii la chiolhan vor trebui sa raspunda (inevitabil- e inutil sa pun pariu ca asa se va intampla!) la intrebari privitoare la digerarea sarmalei marinaresti si a dushtilor;
    – Imaginea chilotzarzilor “stropitori cu zapada” va fi pe masura mitocaniei lor din 1 ianuarie 2009.

    Concluzie:
    – Marinarul a aratat ca mitocanii chilotzarzi (y compris Prostanacul) sunt supusii lui, in mod neconditzionat;
    – Blaga se arata a fi purtatorul de semnal al (daca nu cumva chiar capul!) gruparii evident opozante marinarului, din Republica de la Cluj;
    – Absenta lui Nemirschi arata ca Mazare nu a facut pace cu marinarul (subtil, aici s-a voit a se transmite mai ales un semn de la Miron Mitrea!!!);
    – Ramane de vazut ce semnal (s-)a dat (prin) absenta lui Gabriel Sandu.

    P.S.
    Daca mai era nevoie de o confirmare a faptului ca absentza lui Blaga este un semnal foarte important, aceasta a venit din stirile contradictorii.
    Prima stire (cea care trebue retinuta totdeauna) a fost ca Blaga este acasa, in Ardeal.
    Apoi, stirea a fost “periata”, transmitandu-se ca toti cei trei absentzi nu erau in tzara.

    Cineva avizat realizeaza foarte usor ca este neesential unde se aflau (mai ales, unde se afla Blaga): importanta este absentza, acesta fiind semnalul.
    Mai ales in cazul lui Blaga (membru PD-L) este imposibil de crezut ca nu cunostea “intentia marinareasca” inainte de lansarea “chemarii la ordin”.
    Faptul ca “atmosfera de echipa”, cum a debitat Prostanacul, fusese programata la Predeal (stire transmis prin mass media)- Sinaia fiind aleasa ulterior- arata ca totul era stabilit cu niste zile bune inainte.

  2. Hehehe, sunt prima care te ia in coarne anul asta – ce fericire – . Pai mataluta spui ca ai frecat usturoiul ?
    Din cate auzisem eu pe la …unii, asta ar fi semn de pacat.
    Da’ nu-i bai daca pica bine .
    😀

  3. @ aka
    Chiar îmi era dor de comentariile akăi ! Am frecat usturoiul până am făcut rană ! Da’ tot l-aş mai freca ! Bine ne-am regăsit.

    @ Lucia Verona
    Bun regăsit. Aş fi vrut să fie shalom..

  4. Primul lucru pe care l-am gândit când am văzut noile postări: în sfârşit!!! E de rău când duci lipsa unei persoane de pe un blog, mai ales că fiind vacanţă, neuronu’ mere mai greu şi mi-au trebuit vreo 2 zile până să înţeleg că e pauză de scris…

  5. Boss,ma alatur corului,ne-ai lipsit.Ne-am obisnuit sa te citim in fiecare zi.Am dat Cezarului cateva zile de „lene”,acum gata.La munca tovarasi,pentru propasirea neamului!Farul calauzitor ne lumineaza calea.:) Cred ca am ramas cu sechele.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...