.l..

Poate nu înţelegeţi titlul. La o privire mai atentă v-aţi putea, totuşi da seama despre ce e vorba. E un deget. Degetul mijlociu ridicat, în vreme ce cel mare le ţine pe celelalte adunate în căuşul palmei. Mai bine de atât nu putea fi desenat cu mijloacele pe care le avem la dispoziţie. Şi dacă aţi acceptat că cele două puncte dinaintea unei paranteze înseamnă un zămbet, veţi accepta şi semnul acesta. Cu ceea ce vă spun eu că înseamnă.

Sunt unii care îmi reproşează faptul că, de ceva vreme, refuz să îmi mai car celulele la secţiile de votare pentru a stropi cu tuş de ştampilă nume de idioţi care promit să mă fericească pe mine şi sfârşesc prin a se procopsi pe sine. Şi mi se explică pe îndelete cât de important e bunul meu pentru plecarea unui român în cosmos. Cât de mult atârnă feritilitatea câmpurilor cu căpşuni şi viitorul patriei de tuşul ştampilei mele în erecţie. Iar apoi încheie prin a mă mustra. Că din lipsa tuşului meu e pătlăgica verde şi mucul galben. Cu duioşie le transmit: .l.. !

Celor care mă freacă la păstârnac cu spamuri cretine în care mă anunţă că dacă ignor mesajul lor sunt lipsit de inimă, că dacă nu trimit cretinismul lor altor 12 zevzeci sunt un subom, căci doar prin continua perpetuare a lamentaţiilor lor agramate cei de la yahoo vor dona căcălău de bani pentru a sponsoriza operaţia de polipi a lu’ Mirel din Focşani care a terminat clasa a şaptea fără nota scăzută la purtare. Lor le transmit, alături de binemeritatul ignore, un călduros: .l..

Celor care mă invită să particip la campanii de legalizare a căsătoriilor între ghei am a le spune că dacă tot e să susţin o cauză de genul ăsta mai degrabă susţin cauza poligamiei. Şi până atunci le adresez acelaşi : .l..

Pe de altă parte îi am şi pe cei care vor belirea, jupuirea, lapidarea homosexualilor. Considerând că vina de a nu fute femei e una demnă de pedeapsa capitală. Şi lor le transmit acelaşi lucru: .l..   Iar daca vi se pare că ceea ce spun la acest punct intră în contrqadicţie cu cea am spus la punctul anterior…   .l..

Actualului guvern, care există de mai puţin de o lună şi deja a reuşit să ducă euro lângă 4,3 lei, să transforme în balamuc o numire de şef peste ascultări şi să uite promisiunile de acum două luni… cu dragă inimă: .l..

În fine, mult iubitului şi stimatului nostru preşedinte, pentru minunatele ţepe din Piaţa Victoriei, alea de 70% îi transmit un viguros: .l..

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

25 Comments

  1. Frumoasa initiativa.
    O accept chiar daca primesc si eu un deget – eu bat oamenii la cap sa voteze; in sfarsit, nu dezbat asta aici.

    Vreau totusi sa fac o precizare. Basescu a ridicat tepe in piata…. doar nu era sa rateze momentul; numai ca le-a tras teapa la 70% din romani 😉 . Trebuia sa subliniez faptul, chiar daca este evident.

  2. Si cam care varianta de poligamie ai sustine-o?
    a)1 femeie si mai multi barbati (ei s-ar uita la fotbal si ar bea bere, iar ea ar roboti toata ziua la bucatarie…),
    b)1 barbat si mai multe sotii (ele s-ar uita toata ziua la telenovele, el ar roboti la bucatarie, iar noaptea ar fi stors ca o lamiie), sau
    c) mai multe sotii cu mai multi soti (asta deja e sedinta nu poligamie…)?
    😀
    Bine ca nu i-ai aratat degetul si micului dobiBoc, ca i-ar fi intrat prin cur si i-ar fi iesit prin nas, aratind ca statuia aia cu testiculul intepat din Piata Revolutiei….

  3. lista e buna, capeti subscrieri, dar e incompleta. de ce te-ai oprit? nu mai sunt chestii care merita o ..l. ?

    (e si usor de facut ..l. / .l.. – tastele-s alaturate, mai ramine un emoticon pentru YM)

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...