AcasăRabbi ziceOprea. Se Oprea.

Oprea. Se Oprea.

Am evitat ceva vreme să mai aduc în discuţie politicheala dâmboviţeană. Din raţiune care ţine de igienă şi de o anume lehamite. Era evident că nu aveam cum rămâne multă vreme în spectacuoloasa poziţie a struţului. Aşa că, uşor-uşor, pe măsură ce lucrurile se aşează prin preajma mea, iar eu îmi reintru în ritm, revenim şi la mârâielile necesare.

Discuţia care bolboroseşte sifonul în pahare zilele astea se referă la Oprea, ministrul de interne.  Nu reiau ştirea. Probabil vi s-a făcut basca scaiete deja de ea. A fost întoarsă pe toate feţele. S-a cam spus tot ce era de spus. De ce aş mai aduce în discuţie acest subiect ? Pentru că e ceva care merită privit cu atenţie.

Aţi putea fi tentaţi să credeţi că, la ora actuală, România e condusă ( vorbă să fie !) de un guvern PDL-PSD. Aiurea ! Muci ! Avem de a face cu un guvern Băsescu 100%. Cu distribuţie de bunăvoinţă lejeră faţă de Geonă şi spray de indulgenţe pentru încă vreo câţiva pesedişti.  De fapt prin alierea cu PDL cei de la PSD s-au cam trezit cu basca trasă pe ochi. Au pierdut ministerele grele, bănoase: transporturi, industrii, finanţe. S-au ales cu cele păguboase şi cu mari probleme: învăţământ, sănătate, muncă. Şi cu internele doar de hatârul tiranului care a re arsuri la lingurică atunci când vine vorba de Blaga.

Să ne înţelegem. Sârbu nu mânca rahat. Un grup din PSD ( de care nu e străin nici actualul ministru de externe) a năduşit la greu gudurându-se pe lânga Băsescu, încercând să clocească actuala alianţă. S-a văzut bine la alegerile locale, când formula externării lui Oprescu a fost socotită o mare şmecherie prin care se împăca şi capra şi varza ( adică nevoia unui primar al lor şi promisiunile făcute deja cotroceanului).

Iar acum s-a ajuns la momentul marii lăutăreli. Alianţa visată s-a împlinit. Lucrurile păreau a curge în direcţia cea bună, iar conturile cătorva social -democraţi de bine fremătau de înfiorare aşteptând iminente fecundări.  Doar că a apărut incidentul Oprea.

Şi am ajuns la subiect. Atunci când participia la o orgie e bine să speri că vei fute ceva, dar întelept e să fii pregătit să te aştepţi şi la o sulă în cur. Ori asta se întâmplă acum la PSD. Contextul creat de actuala alianţă a născut stranii ambiguităţi. Nu e de mirare că între pesedişti loialităţile sunt brambura iar ei nu mai ştiu cui şi ce loialitate datorează. Şi nu e de loc surprinzător că Oprea a ales să îşi manifeste făţiş, obedient, loialitatea faţă de cel care pare astăzi a fi cel mai puternic în curtea internatului. Calcul corect, execuţie lamentabilă. Vom vedea daca va fi exclus ori ba. Mă îndoiesc că se va ajunge până acolo, totuşi. Dar e cert că în PSD e un haos de nedescris. Că, în afară de şmenuri şi sforării, mulţi dintre cei de acolo nu mai ştiu ce şi pe cine reprezintă. Şi ai cui mai sunt. Iar acesta e doar începutul.

Oprea e doar un incident. Vor urma şi altele. Cert e că, la ora actuală, în PSD brambureala e în toi. Lipsa de autoritate e deplin reprezintă. Scăderea influenţei lui Ion Iliescu nu e deloc însoţită de o întărire a forţei actualei conduceri, în ciuda eforturilor disperate ale lui Geoană de a -şi adăuga funcţii, comitete şi comiţii care să îi sporească prestigiul ori autoritatea. Partidul e fragmentat iar centre autentice de putere nu există, doar găşti şi coterii. Iar cei mai mulţi dintre oamenii cât de cât importanţi ai partidului stau la limita minimei rezistenţe, balansându-se într-un echilibru precar între Cotroceni şi vidul din propriul partid. Iar lunile care vor urma vor fi şi mai complicate. Alimentând nevoia de putere a grupurilor care au reuşit să îşi impună oameni în actualul cabinet , foame de putere care naşte nevoia de mai mari şi mai adănci concesii în faţa lui Băsescu , şi ostilitatea, debusolarea sau lehamitea celorlalţi pesedişti.

Dar, cum spun mereu, om vedea.

P.S. Văd la Gâdea în emisiune o secvenţa otevistă. Cu un malac care dă năvală peste Dan Diaconescu în „studio” ca să-l îngrămădească în tomberon. Ce naiba să spui ? După mine OTV şi Diaconescu reprezintă tot ce e mai jegos în presa şi societatea românească. Aşa că tomberonul i se potrivea de minune. Dincolo de asta e totuşi alarmant. Un dobitoc, un derbedeu dă năvală într-un spaţiu privat. Într-un , hai să îi spunem totuşi aşa, studio de televiziune. În direct se întâmplă ce se întâmplă. Şi e totul ok. Iar noi vorbim despre sfada ministrului de interne cu propriul partid. Ce mama dracului s-a ales de ţara asta?

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

24 Comments

  1. S-a ales prafu’ boss.Lumea sta pe un butoi cu pulbere,gata sa explodeze,cine da foc la fitil?
    Interese,bani,parveniti,orgolii,putere vs.somaj,scumpiri,amarati,foame,euro=43.ooo.
    Ce,vi se pare mult?

  2. Era normal si in legea firii ca aceasta alianta matrimoniala incestuos-homosexuala dintre cei doi frati PSD si PD-L, proveniti din mama FSN, mai devreme sau mai tirziu sa fie sanctionata de Mama Natura, care nu suporta chiar orice.
    Poate ca momentul Oprea sa nu insemne inca momentul biblic al Sodomei si al Gomorei, dar dupa cum au demarat lucrurile sfirsitul este mai mult decit previzibil.
    Paradoxal acest incident in care, actorul principal, dar din umbra al acestei dramolete dimbovitean-basescite, asimetricu’, aflat in incercarea de intregire a careului format de sefii serviciilor secrete, deci acest incident ar putea, pe de-o parte sa reprezinte o sansa extraordinara pentru PSD de a se reabilita, prin iesirea de la guvernare in fata propriului electorat, iar pe de alta parte sa puna capat ambiguitatilor din PSD intretinute de duplicitatea unor lideri ai acestui partid, care danseaza pe manelele basescului.
    Zilele acestea, nu trebuia sa fii mare analist politic, pentru a realiza si a identifica gastile cu regulament de mahala, care isi disputa Ciolanul, unele dintre ele trimitind semnale clare catre Cotroceni, ca nu asteapta decit un gest din partea lui Zeus, pentru a sari in luntrea atamanuluii, pescar in ape tulburi.
    Daca tabara anti-basescu din cadrul PSD asteapta sutul final in popou, sut care va vei mai mult ca sigur in momentul in care acesta ar fi reales, inseamna ca acestia chiar doresc sa se sinucida politic si sa capituleze in fata pohtelor tiranocrate ale Alesului.
    Momentul oportun, de a-l lasa pe asiometric cu fundul in tarina si de a recapata credibilitatea in fata propriului electorat, se pare ca a sosit si ca daca va fi ratat, vom asista in continuare la circul inceput la finele lui 20004, circ ce se va termina cu umilirea totala a PSD-ului si trimiterea acestui partid (cu putin noroc) la limita pragului electoral de 5%, imediat dupa consumarea alegerilor prezidentiale.
    Aripa anti-basescu din PSD are destule resurse si potential electoral (care momentan a intors scirbit spatele acestui partid) pentru a trece in Opozitie si a scapa Romania in toamna de virusul prezidential.
    Iesirea acum de la guvernare ar fi insotita si de primenirea partidului, prin debalastarea de elementele pro-asimetrice, acestea optind mai mult ca sigur sub pulpana prezidentiala, in speranta tineretii fara batrinete si a vietii fara de moarte.
    Paguba-n ciuperci!
    La cit de maronie este situatia actuala in Romania, guvernul lui nanoboc, lipsit de sprijinul unei parti a PSD are toate sansele sa-si rupa singur gitul, compromitindu-l si pe Zeus si lasind PSD-ului usurat de lepadaturi o sansa fantastica de revigorare politica.
    Ce poate actualul guvern, a aratat in acest putin timp scurs de la instalarea sa, in care a demonstrat ca zicerile cu lupta impotriva unei eventuale crize nu sint altceva decit povesti pentru adormit copiii, telul sau principal fiind Ciolanul si un nou mandat prezidential pentru basescu.
    Ori boboru’ mai mult ca sigur ca asteapta cu totul si cu totul altceva de la alesi, lucru pe care actualii guvernanti nu au si nici nu vor sa-l ofere acestuia.
    Deci PSD, go home!, spala-ti lenjeria in familie deoarece cam pute, iar ce-i purtat si ros in aceasta lenjerie ai face bine sa dai de pomana PD-L-ului.
    Altfel, la patruzeci de zile dupa alegerile prezidentiale, romanii vor avea ocazia s-o puna de o pomana de post in amintirea stingii politicii romanesti.

  3. Sã-nteleg cã pesedeu’ a intrat sub pulpana tãtucului, sã s-adape vârtos cu-ntelepciune de sub numita pulpanã, numa’ Gioanã sh-alti câtiva n-au vrut sa punã botu’ la shtutz?
    Cã s-or contra alti câtiva-s d-acord, da’ Gioanã? Ashea al dracu’ ce mã-ndoiesc, de tare mi-e c-o sã rãmân într-o rânã. Tocma’ Gioanã, care mai an fãcea potecã la ogeacu’ cotroceanului?
    Io cre’ cã Gioanã a trecut balta ispré, da’ nu dân capu’ la prostanacu-i ideea ci fu ushuit de marinar, pen’ ca shmenu’ cu vulpea sã sã petreacã-n lipsã, adecã vezi Doamne nici usturoi n-a mancat prostãnacu’, nici gura nu-i pute.
    Numa’ cã perdafu’ de sanchi pe care urma sã i-l tragã lu’ Oprea fu-nlocuit cu un ditamai shpitzu-n cur, din cauza zaverei stârnite de Almanahe, Guzganu’, Edecu’ sh-altzi câtiva, ce începurã sã zgâltâie ca apucatii scaunu’ prostãnacului. D-aia cre’ cã ierea si Oprea atat de sigur pe el la-nceputul sedintei de mazilire, cã el stia c-o sã sã lase doar cu o buftruluialã la mishto.
    Pãrerea mea.

    Cât despre peseu’ cu ciumacu’ de la Gâdea, si io avui impresia de-o avu si Verona, cã-i vrãjealã. In schimb, m-am cãcat pe mine de râs la cealaltã fazã, cu apucata aia care zbiera sã i se dea telefon. Cre’ cã alea de la Indigo sunt triplete, iar a’ cu telefonu’ fu scãpatã la nastere în vreo galeatã si s-a pierdut de celelalte.

  4. @ C
    Ba nimic nu mă mai miră. Om vedea cum stăm. Veţi vedea că nu exclude nimeni pe nimeni. Asta e treaba. Totul pentru Zeus, totul pentru fericirea lui.

    @lol
    Hai să vedem. Pariuri ? Care va fi următorul motiv de zaveră?

    @marcus
    Cred că subapreciezi foamea unora. Ghiorăitul maţului bate sughiţul demnităţii.

    @Florian
    Că în PSD sunt multe voci şi niciun diapazon… e limpede. Dar încă ce e mai frumos abia urmează.
    Dacă tu şi doamna Verona aveţi dreptate în chestiunea tomberoneză… nu pot spune. Chiar mi-e silă.

  5. Cred că aici se vede adevărata prostie. După atâta comunism oamenii n-au înţeles că timpurile şi-au schimbat faţada şi trebuie să-ţi rafinezi mutările.
    Lucrurile au ajuns în ziua de azi ca într-un banc insipid spus de o prietenă: duc unii 30 de oameni într-o cameră, se aprinde un bec roşu, 29 zic că e verde, iar al 30lea se întreabă dacă a înnebunit pentru că îl vede roşu.

  6. Bancul e foarte mişto şi parcă ar fi inspirat – deşi nu prea are cum – dintr-o piesă mai veche a mea în care, într-o ţară, totul devine albastru, albastrul devine singura culoare şi nimeni nu observă, în afară de personajul principal, un pictor, nevoit în final să se exileze.

  7. Piesa n-ai cum s-o ştii, am scris-o în 1989, în 1990 am avut cu ea o lectură publică la Paris, la teatrul Essaion, în 2000 am publicat-o în volumul „Grand Hotel Europa”. Asta-i piesa care prin anii 90 nu mi-a fost acceptată la Radio pentru că pictorul îi spunea soţiei dictatorului că e „mal baisee”, adică nefutută. Excuse my French, n-am accente 🙂

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru...

- A word from our sponsors -

De citit

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....