AcasăAnarhisti din toate tarileUE, contemplând vidul

UE, contemplând vidul

pcreu Sursă foto: http://anarchy.wordpress.com/2006/12/30/eu-flag-competition-make-a-new-eu-flag/

Deci, bre, suntem băgaţi în UE ca piciorul în rahat. Adică adânc, dar în scârbă.  Mare şmecherie UEala asta. Ca omu’ de la munte. Cum te prinde, cum te euro în cur.Ne-am vârât deci. Mai o căpşună, mai un rahat cu fistic, mai o mastică de Bologna, o ridiche de Leicester sau o plachie de crap de Sena. Că UE, UE, da’ cu păstrarea „identităţii” , nu? Că identitatea am făcut-o pastă de hrean se vede, nasc pui de românaşi şi se butează robii lui Dumnezeu Alfonso, Michelle, Julio şi dracu’ mai ştie cum. Nume den letopiseţi. Dar păstrăm specificul. Adică năravurile. De fapt în afară de faptul că mă taie la fumat la cafea ce mare şmecherie ne-a adus UE ? ( da, Ciupi, ca în Life of Brian, în afară de drumuri, apeducte, educaţie etc. 🙂  ). Şi cât de uniune e ?

Generoasă în intenţii UE nu reuşeşte să depăşească faza unei adunări de ambiţii. Ca la nunţile alea la care ăi de la mesele de lângă budă îi înjură pe ăi de la masa naşului. Şi toată lumea aşteaptă doar strigarea darului ca să scape de panaramă. Căt de uniune e aici se poate vedea. Mare Britanie se încăpăţânează  în a-şi păstra moneda proprie ( Asemeni Suedia, Danemarca… ) şi în afara spaţiului Schengen. De altfel simplul fapt că a fost nevoie de o denumire aparte ” spaţiul Schengen” e grăitor. Atunci când spaţiul geografic al uniunii ar fi coincis cu această zona de liberă circulaţie o denumire particulară ar fi fost inutilă.

În privinţa tratatului constituţional lucrurile sunt şi mai încurcate. Pe timpul preşedinţiei franceze a UE, Sarko a încercat să dea un nou impuls tratatului de la Lisabona, uitând că Franţa are un merit special în blocarea propunerii anterioare.  În privinţa situaţiei din Gaza UE are iar poziţii ciudate şi contradictorii. Şi în niciun caz unitare. Ba bâlbele preşedinţiei cehe ( ineptă şi neinsipirată, emiţând declaraţii pe care să le retracteze după o oră şi explice după alte două). În privinţa crizei economice, a chestiunii extinderii sau a reformării instituţiilor comunitare, există dezacorduri majore. Iar asta ar fi perfect normal şi democratic dacă toate aceste dezacorduri ar veni din nevoia de armonizare şi dintr-o solidă conştiinţă europeană. Nu e cazul. E vorba de interese particulare. Ale unui grup, corporaţii, găşti. Lobbyştii de la Bruxelles tind să îi depăşească în voracitate şi alte metehne pe cei de la Washington.

Sigur că aderarea la spaţiul UE aduce cu sine şi integrarea într-un  sistem de valori, într-un canon cultural sau într-o zonă cu aspiraţii democratice. Până una alta aderarea ne-a adus doar o mai lesne preumblare de colo-colo şi ne-a uşurat aplecarea din şale peste tufa de căpşuni.

Şi, uite aşa, îmi amintesc o discuţie de acum nişte ani cu un admirabil politician austriac, dispărut dintre noi. Îmi spunea: UE e o idee frumoasă. E ca un bloc de marmură de excelentă calitatea picat pe mâna unui sculptor inept şi complet lipsit de gust. Şi în loc să fie o adunare a lui Shakespeare, Goethe, Voltaire şi Cervantes e doar un cont în care se ţin de-a valma franci, mărci, lire sau pesetas.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

11 Comments

  1. Spre norocul UE, România va deţine preşedinţia semestrială abia în a doua parte a anului 2019. Poate pînă atunci şi UE se mai ue, şi noi ne mai uim. Mă gîndesc cu groază ce-ar fi dacă în locul Cehiei ar avea acum România preşedinţia. Cred că s-ar desfiinţa UE pînă în iunie!

  2. Sa nu uitam totusi ca atunci cind Portugalia a intrat in UE in 1986 , era o ruina , un ev mediu conservat perfect de Salazar si urmasii sai . Cu toate acesta a reusit in 20 de ani sa absoarba fonduri din blocul acela de marmura de calitate, si sa organizeze o Expozitie Universala , un Campionat European de Fotbal sau un circuit de formula 1. Adica s-a putut , si sa nu spuna cineva ca nu au existat convulsii politico -militare , pentru ca admiterea in UE a venit dupa ani de puciuri militare, ani pe care Romania nu i-a trait. Si asa putem continua si cu Grecia . Asa ca ramin optimist si astept un sculptor roman care sa dea forma muntelui marmorat. Cu respect. plecatdeacasa.blogspot.com

  3. Da, da-s si avantaje cu picioru-n rahat, ca tine de cald, plus ca io mai am o teorie data dracului, iaca v-o zic si voo.
    Cum se freaca o leaca de coatele noastre, investitorii care ne napadira tarisoara degraba se molipsesc de toate metehnele neaose.
    Asa pati-va si UE, dracu o puse sa-si bage puricele de Dambovita in cojocul ei ieuropean. Daca n-om naravi-o noi in doi timpi si trei miscari, sa nu-mi ziceti mie pe nume.
    Nici nu vor canta bine cocosii deceniului doi (hai, doi juma) si vom putea striga de trei ori, sa s-auda pan’ la Marea Neagra, lac rusesc: Ieuropa, pamant romanesc!

  4. @ Lucia Verona
    Să vedem dacă până atunci va mai exista UE. Iar gogomăniile cehilor sunt greu de depăşit. Chiar şi de ai noştri.

    @Vio
    Contextul era altul. Cortina de fier era bine-merci iar vestul avea toate motivele să construiasca un bloc solid. Apoi integrarea Spaniei, Portugaliei şi Greciei era mult mai uşor de realizat. Alţi bani, alte condiţii. Şi un dumicat mai mic de înghiţit. Integrarea la grămadă a ţărilor din este plus Malta şi Cipru e o altă socoteală. Cu totul alta. Îţi salut optimismul, dar nu ştiu… se referă la destinul României sau al UE?

    @Florian
    Dacă priveşti la comentariul lui Vio ai să găseşti un punct de vedere opus.

  5. Personal, cred că totul porneşte de la direcţia greşită a modelului american. Europenii au construit ceva pe un model american ce nu poate avea nicio bază aici. Mă rog, trecând de faptul că toată ideea a pornit de la americani.
    Mai există şi acel fapt al veşnicelor dispute/războaie pe tărâm european care, indiferent de gradul de educaţie al fiecăruia, îşi face apariţia sub forma manifestării de interese complet opuse chiar şi atunci când nu este cazul.
    Şi mai sunt şi la ei proşti, nu numai la noi. Aşa că întreaga poveste are toate premisele necesare pentru a se duce la fund.

  6. Păi, n-a pornit totul de acolo? Avec les trois pilliers de l’UE?care se transformară şi se transfomară până ajunse ce e în ziua de azi?(ştiu că de abia la Maastricht s-au transformat în „les trois pilliers”). Oricum totul pornind de la interese strict mteriale era inevitabilă faza în care este azi UE – plutind în enşpe direcţii după mirosul banului.

  7. Amindoua , desi initial m-am gindit la Romania . Nu neaparat la la un salvator al natiei , ci la o personalitate cu viziune .
    Tu spui ca asta cu admiterea tarilor din fostul bloc comunist plus oamenii marii , este alta chestie . Partial de acord . Dar nimic nu ne opreste sa facem paralele , comparatii si sa luam ce este bun din experienta aceea . Bun ,era un interes major ca blocul vest -european sa fie puternic , acelasi interes ar trebui sa apara si vis a vis de tarile est- central europene , pentru ca pericolul este altul acum , si ma refer la Rusia , la ascensiunea Chinei si chiar la Orientul Mijlociu .

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

- A word from our sponsors -

De citit

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai ciripit, n-am mai mormăit. Ar fi fost și păcat să stric așa bunătate de zarvă patriotică în care toți anapodașii nației cătau a da lumii răgete despre necăjelile lor. Și e nostim să vezi pâlcurile de...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...