Cojones

deci-avem-coaie-webBy Ciupico & Mordechai

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

18 Comments

  1. @amice mordi, daca la cojones ar fi mai avut si un lantug, mai mergea, asa ca ia modelu’:
    Lantu’ lu’ Traian
    Agentia Erevan News, prin bunavointa d-lui Patapievici a intrat in posesia unei superbe poezii (sau ce dracu’ o fi!), creatie populara, aparuta imediat dupa prezentarea pe postul Realitatea TV, facuta de d-na Corina Dragotescu, lantului prezidential de aur. D-l Patapievici ne-a relatat ca a cules aceasta perla a creatiei populare, ce poate rivaliza cu celebra Miorita, in timp ce se afla intr-un sat in drum spre manastirea Tismana. El facea aceasta calatorie, ca urmare a cererii si sponsorzarii oferite de d-na ministru Elena Udrea, de a identifica posibile trasee turistice, care sa satisfaca viitorul turism ecumenic. Respectiva piesa a fost deja transformata in manea, are un succes nebun , ea fiind cintata la nunti, boteze, cumetrii, chiar si la inmormintari.
    Maestrul Patapievici a cules-o in timpul interpretarii sale de catre Gicu Salam cu ocazia unei circumcizii, la un botez de religie islamica. O redam incontinuare pentru bucuria fanilor d-lui presedinte Traian Basescu:

    Lantu’ lu’ Traian

    Alelei pui de roman
    Brav barbat ai de stapin!
    Pectoralii-i sint ca muntii
    Luna’n crestetul fruntii,

    Refren: Ooof mama mea !

    Ochii lui, doua margele
    Una-n cer, una-n pingele,
    Iar pe gitul lui de taur
    Luce mindru lant de aur.

    Refren: Ooof mama mea!

    Cind dusmanu’ isi priveste
    El cu lantu’ il orbeste
    Si cind pieptu’si dezgoleste
    Baga dracii in neveste.

    Refren:Ooof mama mea !

    Ce-l admira si suspina
    Cu gind la blonda divina.
    Tot nevasta ca si ele
    Dar cu sansa la bezele.

    Refren:Ooof mama mea !

    Lantu’ lui Traian e magic
    Trasforma totu’ in tragic.
    Doara mindra-i ocolita
    Fiind Traianului iubita.

    Refren:Ooof mama mea!

    In iatacu’i de’l asteapta
    Precum portocala coapta,
    Numai lantu’ de-l zareste
    In calduri se tavaleste.

    Refren: Ooof mama mea!

    Iar Traian viril barbat
    Cu alura de’mparat
    Mai nimic nu faptuieste
    Doar cu lantu’o racoreste.

    Refren: Ooof mama mea

    Acum lantu’i de legenda
    E la Vintu pe agenda.
    Dragoteasca’l proslaveste
    Iara Pora’l preamareste.

    Refren: Ooof mama mea !

    Ce te-ai face biet roman
    Fara lant l’asa jupin?!!!

  2. Si deoarece tot dai drumul tirziu la moara, mai tine si o adaptare a unui banc in sensul actualizarii sale si aducerii in parametri asimetrici:
    Agentia Erevan News a reusit sa dezlege misterul care plutea in jurul deciziei D-lui presedinte Traian Basescu de a scapa de suvita de par, atit de rebela incit dadea nastere la glumite in mass-media si nu numai. Misterul a fost dezlegat chiar de doamna Maria, care a avut amabilitatea sa raspunda intrebarilor jurnalistului nostru Varujan Arachelian:
    Reporter:-Ne puteti relata stimata Doamna presedinte ce l-a determinat pe sotul Dvs. sa renunte la suvita rebela care-i dadea un aer de Don Juan sotului dvs?
    Doamna Maria:-Nimic mai simplu, eu ! Ori de cite ori ii pomeneam de dosarul lui de securist, de carnetul de membru PCR sau mai nou de democratie, suvita i se ridica pe cap, de timp de trei zile, nici macar cu fierul de calcat nu i-o puteam aseza la loc, ca sa nu mai pomenesc de fixative. Nu dadea bine la imagine.
    Sa fii iubit
    marcus

  3. @ marcus
    :))) Bun şi bancul.

    @ aka
    Păi, ştiu şi eu ? Unii ne invită să i le numărăm, altul vrea chiloţi constituţionali să îi încapă.
    Atât mai pricep şi eu. Ce ţi se ascunde într-o parte, ţi se arată în alta. Şi… na, înţelegi şi te conformezi.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...