Acasăcacatul in artaDe vorbă cu un...

De vorbă cu un bou

M-am trezit stând de vorbă cu un bou. Mai păţim şi din astea. Ne mai trezim vorbin şi cu ornitorinci, papagali, codobaturi, pitulici, porci… şi boi. Asta e situaţia.

Stăteam, deci, de vorbă cu boul. Boul e, ca toţi boii, priceput la toate. Are abonament la cablu, are televizor, deci e informat şi competent. E priceput la şmenării şi învârteli, deci are maşină deşteaptă ( mai deşteaptă decât proprietarul, caz clasic). Şi cum poţi să nu pui preţ pe opinia lui când el pune preţ pe toate ? În protofelul lui încap toate.

Discuţia cu un bou poate fi agreabilă. Amuzantă chiar, dacă nu îl iei în serios atât cât se ia el. Şi venise vorba despre ordonanţa boccie, cea referitoare la adunarea pensiei cu leafa ( de la stat). Inevitabil, a apărut în discuţie referirea la nemulţumirea marilor actori.

– Ia mai dă-i, bă, în mă-sa ! Se cred mari vedete, artiştii lu’ pastilă, da’ vor sa facă pula mare din impozitele mele ! se revolta boul. Şi cine? Tot ăia, tot dihorii ăia bătrâni.

Perplexitatea m-a împiedicat să-l întrerup. Aşa că a putut urma nestânjenit.

– Ce ? E capitalism, tată ! Faci profit trăieşti, nu… la gara, la spălat vase, ce mă-sa ! Uite, ca să nu zici ca am ceva cu artiştii. Ţociu şi Palade ? Hă, ăia de ce fac bani ? Ăia de ce nu mai vor leafă de la stat ? Sau , că văd că ăştia nu-ţi plac, Dinică ? Face foamea? Nasol, tată. La muncă ! S-a dus la Sârbu, l-a băgat ăla într-o telenovelă şi a ieşit din foame. Păi, ce? Tot la pomeni ? Unde s-a mai pomenit…

– Băi, tu eşti normal la cap ? Tu te auzi ce spui ? am socotit necesar să-l întreb,

– Mai lasă-mă, ba, cu comunismele tale. Să le fac curu’ mare la toţi că se dau ei artişti. La muncă ! Doar la comunişti era aşa. Păi când şi unde s-a mai pomenit ? Să le dau io subvenţii să-şi scoată cărţi, să le dau eu lovele să facă ei tablouri şi rahaturile lor. Nu, tată, eşti bun vinzi. Vinzi faci profit. Dacă nu… treci la şaibă, în puii mei.

– M-am lămurit. Deci dacă eu socotesc că arta trebuie ajutată, ca producţia de carte se cuvine subvenţionată… sunt comunist.

– Păi, eşti ! Aia cu Harry Potter a făcut lovele ? Cine a subvenţionat-o ? Da’ pe ăla cu codu’ lu’ Da Vinci ? Da’ pe Da Vinci, Michelangelo… ăia ?

Am tăcut. Mă gândeam la Capela sixtină. Şi nenorocitul de Michelangelo. Care a mâncat banii contribuabilului. Şi nici nu a fost licitaţie ca lumea, a luat el lucrarea pe pile, coruptu’ dracului.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

27 Comments

  1. Las’că încă-i bine. În faza asta nu-s periculoşi… fizic. Da’ dacă se va strădui cineva să-i convingă de dreptatea şi de dreptul lor, va fi jale, că-s mulţi. Nu ştiu de ce da’mi vine greu să asociez imaginea boului cu a ciumpalacului ăsta.

  2. L-am urmarit de doua ori la Realitatea TV pe Mircea Diaconu, vorbind despre ordonanta Boc-cie nu in calitate de actor, ci de director al teatrului Nottara. In ambele ocazii, a spus cam acelasi lucru: La Nottara, actorii pensionari sunt platiti in baza dreptului de autor, deci ordonanta nu i-ar fi afectat in vreun fel, daca s-ar fi referit la salarii si nu la venituri.
    Aseara, l-am urmarit si pe Mircea Albulescu la Antena 3, explicand ca daca nu ar mai primi salariu, ci ar fi platit altfel, colectivul de actori nu ar mai fi o echipa. Si mai zicea ca este necesar ca toti actorii trebuie sa fie salariati, ca sa existe o subordonare globala fata de directorul teatrului. Apoi il mai asigura pe Marian Sârbu, initiatorul ordonantei, care intrase telefonic in emisiune, ca il pretuieste si il stimeaza.
    Oare actorii – pensionari de la Nottara cum s-or descurca, nefiind in echipa cu nepensionarii si fara o subordonare sanatoasa fata de Mircea Diaconu?
    Ajungand aici cu mesajul, am facut o pauza pentru a ma pipai in crestet. Inca nu se simt mijind coarnele de bou, asa ca rasuflu usurat si am puterea sa scriu mai departe.
    Ordonanta era anticonstitutionala pentru ca, referindu-se la venituri si nu la salarii, ingradea dreptul la munca pentru toate categoriile de pensionari. Daca ar fi fost vorba de salarii, actorii ar fi iesit de sub incidenta ordonantei, dar aceasta tot anticonstitutionala ar fi fost, pentru ca tuturor celorlalti salariati le-ar fi fost ingradit dreptul la munca. S-a tot vanturat imbecilitatea aia cu conventiile civile, cu care cei care au emis ordonanta ne invatau cum sa o ocolim (superba mostra de prostie in stare pura, in loc sa retragi o ordonanta idioata, inveti lumea cum sa o fenteze).
    Abia astept sa screama guvernul legea cu care ameninta ca va persista in prostie. Cu siguranta ca termenul de „venit” va fi inlocuit cu cel de „salariu”, si tot atat de sigur sunt ca legea va fi din nou contestata la CC. Iar verdictul nu va putea fi altul decat acela ca si noua lege incalca dreptul la munca, pentru ca forma de plata pe baza de conventie civila nu se poate aplica pentru cei angajati cu norma intreaga de lucru si pe perioada nedeterminata (cazul profesorilor, medicilor, asistentelor medicale sau maternale, etc). Vorba nu stiu cui de la nu stiu ce emisiune, cu conventie civila angajezi un cosar sa iti curete soba sau un gradinar sa-ti tunda iarba, nu un asistent maternal, care se poate ocupa de un copil vreme de 18 ani.
    Imi cer scuze pentru lungimea nesimtita a postarii. Nu-mi sta in obicei, dar n-am stiut cum sa comprim si, in acelasi timp, sa raman si explicit. Promit sa nu recidivez.

  3. Mordechai, sa nu dai. Doar ce-am primit-o pe mail si ma gandeam ca as fi oarecum in tema.Lumea are nevoie de valva creata in jurul artistului ca sa i se inchine, nu de calitatea si talentul sau.

    Washington DC Metro Station on a cold January morning in 2007. He played six Bach pieces for about 45 minutes. During that time approx 2 thousand people went through the station, most of them on their way to work. After 3 mins a middle aged man noticed there was a musician playing. He slowed his pace and stopped for a few seconds and then hurried to meet his schedule.

    4 mins later the violinist received his first dollar: a woman threw the money in the till and,
    without stopping, continued to walk.

    6 minutes, a young man leaned against the wall to listen to him, then looked at his watch and started to walk again.

    10 mins: a 3 year old boy stopped but his mother tugged him along hurriedly, as the kid stopped to look at the violinist. Finally the mother pushed hard and the child continued to walk, turning his head all the time. This action was repeated by several other children. Every parent, without exception, forced them to move on.

    45 minutes; the musician played. Only 6 people stopped and stayed for a while. About 20 gave him money but continued to walk their normal pace.
    He collected $32.

    1 hour; he finished playing and silence took over. No one noticed. No one applauded, nor was there any recognition.

    No one knew this but the violinist was Joshua
    Bell, one of the best musicians in the world. He played one of the most intricate pieces ever written, with a violin worth $3.5 million dollars. Two days before Joshua Bell sold out a theater in Boston where the seats averaged $100.

    This is a real story. Joshua Bell playing incognito in the metro station was organized by the Washington Post as part of an social
    experiment about perception, taste and people’s priorities. The questions raised: in a common place environment at an inappropriate hour, do we perceive beauty? Do we stop to appreciate it? Do we recognize talent in an unexpected context?

    One possible conclusion reached from this experiment could be:

    If we do not have a moment to stop and listen to one of the best musicians in the world playing
    some of the finest music ever written, with one of the most beautiful instruments …. how many other things are we missing?

  4. Asta este mostra de capitalism prost inteles .Profit . profit , profit.Individul trebuie sa stie ca marii oameni bogati sunt si marii ,,Mecena” ai lumii. Da ce sa inteleaga . Sunt curios, oare se recunoaste?
    plecatdeacasa.blogspot.com

  5. Despre ordonanta nu mai comentez, ca am comentat destul pe blogul propriu.
    Dar boul tau mi-a amintit de niste scene din 26 ianuarie 90, cand s-a organizat o mare demonstratie in Piata Victoriei (iar Iliescu a primit faimosul cadou in coaste de la Coposu, fie-i tarana usoara) ca protest impotriva hotararii FSN, care avea toate parghiile puterii, de a participa la alegeri ca partid (stat) si, desi TVR era in ceata, s-au gasit unii operatori sa filmeze hoardele de boi care le strigau studentilor, cu mare manie proletara: „La munca!”.
    Si-acum astia ne zic noua comunisti?

  6. Multi ar spune, dupa un asemenea dialog, ca le-a ajuns pana peste cap si o vor „taia” din tara. Treaba e ca degeaba fugi, oricum nu scapi. Si acolo, ca si la noi. Nu atat de evident, dar destul de pregnant incat sa-ti dai seama si sa te urci pe pereti cu ultimele puteri.

    Astazi am fost claxonat ptr. ca stateam pe banda mea, cuminte, si nu faceam stanga, asteptand, conform legislatiei in vigoare, sa treaca tramvaiul.

    Am renuntat la presa, am renuntat la stiri tv, am renuntat la multe ca sa nu mai aud de prostii astia, ptr. ca imi pierd nervii aiurea. Nu vreau sa renunt si la bloguri 🙂 Nu mai scrie, rogu-te, de maimutele astea. Stim oricum cu totii!

    Cu stima.

  7. Eu clar sunt bou pt ca imi place ce ti-a zis Boul tau! In simplitatea lui cam are dreptate :)) o fi purtator de inteligenta nativa!
    Si inca o chestie .. toti astia de poarta hramul de mari artisti au avut „lucrari” de au fost apreciate dupa moarte, iar ei s-au sacrificat pt operele lor atat de mult de au trait in saracie sa le produca (operele) si astia de sunt mari actori si -joaca- in filme cu tigani sa faca un sacrificiu .. sa stea in saracia de pensie de la stat sau sa sara la cap la Sarbu pe mii de euroi … care a ajuns si la peste 4 lei 😉

  8. aaa inca o chestie pe post de P.S. … artistii ca artistii restu pensionarilor cum se descurca doar dintr-o pensie? ala de a fost sofer sau maistru, poate zugrav sau paznic de ce nu simplu sergent sau militian .. dar cei ce au muncit de pe la inceputul anilor `90 prin Israel au contribuit cu bani si vechime la pensie?
    Banuiesc ca nu-i placut sa fii batran, ne vor munci pana o sa murim 🙂 la privat sau la stat tot la munca ajungem pana pe la 80 de ani?

  9. Eu sunt de acord cu „boul” din povestirea ta. Arta nu trebuie subventionata, pentru ca e foarte greu sa determini exact ce inseamna arta. Prefer sa imi asfalteze strada decat sa vad un spectacol de teatru modern, din care viziunea mea ingusta sa nu se aleaga cu nimic. Probabil asta ma face si pe mine bou. Voi supravietui.

  10. DE RASU’ – PLANSU!

    Cineva (nu merita sa-i scriu nici numele, nici porecla, acum) devenit celebru prin comicul grotesc al limbajului, a lansat stirea ca pentru conducerea doi s’un sfert (DGIPI), PSD l-ar putea propune pe “vestitul” Bogdan Georgescu, fost sef al pietelor (nu mai conteaza unde si cand).

    Nu numai cei de la doi s’un sfert s-au tavalit de ras cand au auzit ca viitorul lor sef ar putea fi un “pietzar”, dar si cei din civilie, care mai inteleg cate ceva.

    Insa, pe de alta parte, politic, este echitabil.
    Sa se faca numai PD-L de “mandra minune”, vorbea ardeleanului, ca a dat un prim ministru ca Boc?
    Nu se poate asa ceva!
    Acum e randul PSD, care are in vedere un tarabagiu-sef in fruntea serviciului secret al MAI.
    Apoi, e randul PD-L sa se joace frumos (pe la SRI, pe la SIE- parca poate sti cineva?) cu vreun gunoier sef.
    Se pregateste PSD, s.a.m.d.
    Rasu’- plansu’, vorba lui Nichita!

  11. @ Combo
    Au inventar. Numără biluţele.

    @ Constantin Gheorghe
    Nici să zâmbesc nu-mi vine. Ce minunată lume nouă. Priviţi puţin mai la vale.

    @Darius
    Lanţuri. Multe . Groase.

    @Cârcotaşu
    Ia de vezi…

    @Ionuţu
    Ionuţule, boul era un reper mai degrabă sociologic şi mai puţin zoologic. Hai că mă dau deştept.

    @FFD
    Păi da.

    @Florian
    Ba e numai bună postarea aşa cum e. Doar că nu ştiu ce să zic. Doar să fac ca nea Stere:
    ‘mi-aş…

    @Mirolau Pufos
    Vei rămâne surprinsă, dar nu e vorba de un ignorant desăvârşit. Aici e problema.

    @ Aka
    Nimic de adăugat. Excelentă povestea adusă de tine. Excelentă. Mulţam mult. E cu adevărat de luat la neuronat.

    @Cristian Ghiţescu
    Culmea e că nu… Ce să zic?

    @Vio
    Mda, să îi zicem, cu prisos de bunăvoinţă, capitalism rău înţeles. Eu spun că e gândire cu maţul.

    @Viorica
    Ei, ce să mai zicem. Radem un cod de bare pe măiastra lui Brâncuşi, tragem un audit la impresiile din copilărie ale lui Enescu şi le serelizăm. Totul cu o contabilitate în regulă. Ce mama mă-sii . Şi la intrarea în rai cică se calculează la fel, activ, pasiv…

    @Gigi Putere
    N-aş mai scrie… dar ia vezi şi tu….

    @ghost
    Prietene, e la fel de posibil ca amicul să mă socotească pe mine bou. Eu socot că am eu dreptate. El că el. Dacă avem amândoi?

    @ionut-puerava
    Să vedem… mă gândesc la Wagner. N-a trăit deloc în sărăcie. Dar deloc. De fapt ăsta e un stereotip de care trebuie să ne dezbărăm: artistul ducând o existenţă mizeră; mizeria ca mediu fertil al creaţiei; etc. Şi dacă Wagner nu te satisface ca exemplu, mai am cu duiumul. Iar la P.S. tocmai aia e. Că ordonanţa nu se referă doar la artişti. Ci la toate categoriile de pensionari. Doar că artiştii reprezintă o voce pe care, încă, unii o mai luăm în seamă. Nicio problemă, se duc, şi dispare şi problema.

    @ luigi_b
    Da’ îi dai de ştire şi lu’ Patapievici , da? Şi făcătorilor de căluţi roz cu os în cur.

  12. Marea problema cu boi de genul asta e ca procreeaza, si transmit „valorile lor morale” copiilor…

    Nu m-ar mira ca unul din asta sa puna DNA-ul pe afurisitul ala de Papa, care sigur a luat 20% comision de la Michelangelo pentru atribuirea lucrarii fara licitatie….

  13. Bre, da’ io ma refeream de bou ca fiind ala sotul vacii. Nu omul. Mie mi-e mila de boi, vaci, porci, gaini, gaste samd ca saracii si saracele animale n-au chiar nicio vina in toata tarasenia asta.. Ca adevarul n-am pretentia sa-l recunosc macar, dar’mite sa-l si cunosc… Ma intrebam, ca de ce nu-i numim „carbune” sau „meteorit” pe cate unul sau altul, ii tot poreclim dupa saracele animale..

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...