AcasăUncategorizedComentariu dă băeat la...

Comentariu dă băeat la setuaţia den pesedă

Deci zice neşte zeare că demeseonează neşte oameni de la pesedă. Care s-a supărat care nu le-a plăcut care s-a luat ăia dă Oprea. Care a demeseonat şî el. Care şî Pandele pleacă. Fuge acu’ ăştia dă pesedă. Care că dacă e să te spargă Băsescu poate doar dacă te aleezi cu el. Că alfel n-are cum. Care se duce dracu pesedău lor. Şî rămâne Joană sângur să pună sare la alune. Şî i le mănânca Băsescu şi îl pune să strângă coajele. Şî o să ne ducă pă toţi la muncă voluntară obligatorie la cartofi.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

16 Comments

  1. Amu’ fara gluma. Departe nu este posibilitatea sa fim trimisi toti la un nou canal. E doar la un pas distanta.

    Eu imi aduc aminte de vremurile cand munca „patriotica” era obligatorie, cand dobitocii ne manau ca pe vite….

    Am iesit odata pe strada sa scapam de aceste lucruri. Si am strigat „fara violenta”.

    Dar daca mai vin odata asemenea vremuri peste noi…. pe bune, o sa mor cu o arma in mana.
    Si o sa incerc sa iau cat mai multi cu mine in Moarte… doar politicieni si slugi ale lor.

  2. In timpul chermezei date de PD-L in decor alpin, la un moment dat, Basescu chinuit stomacal de excesul culinar facut, iese sa se aeriseasca (insotit fiind, fara ca el sa stie de Ecoboc), pitulat in buzunarul de la spate al pantalonilor.
    Plimbindu-se ingindurat si atacat de crampe stomacale, isi aduce aminte de „olario-urile” copilariei si pentru a mai uita de cele rele striga cit il tin bojocii:
    – Am mincat prea mult!
    Ecoboc din buzunar ii raspunde:
    – Am mincaaaat prea muuuult!
    Incurajat de raspuns, Traienel continua:
    – Si ma doare stomacul !
    Ecoboc reverbereaza:
    – Si ma doare stomacuuuul!
    Dupa un timp, Alesul coplesit de efortul pantagruelic constata cu strigaturi:
    – M-am cacat pe mine !
    Ecoboc ii raspunde:
    – Ba nu, te-ai cacat pe mine si nu stiu sa inot.

  3. Un Joly Joker pentru linistea romanilor

    Presedintele ales al unei parti tot mai mici a romanilor, aflat in aceste zile intr-o miscare browniana haotica, a incercat sa demonstreze tuturor, ca PCR si Ceausescu au fost mici copii, pe linga aspiratiile ego-ului sau.
    Ubicuitatea si implicarea sa directa in tot ce misca-n tara asta, desi haotice si fara niciun rezultat, au fost totale.
    De la conducerea nemijlocita a B.O.R.D.E.L.-ului (Boc nici macar nu mai incearca sa mimeze un orgasm prim ministerial, multumindu-se cu postura de olacar si ecou prezidential), pina la reglarea de conturi cu Justitia, careia pe linga faptul ca-i da “indicatii pretioase”, ii mai ameninta si slujbasii cu evacuarea, de la criza gazelor in care a fost pus la coltul de rusine de tarul Putin (deh nea Traiane, daca semeni bashini, culegi dopuri rusesti cu fundul), si pina la tichia de margaritar a revizuirii Constitutiei tarii, de la ditai lantu’ de aur, de neam prost, cu care s-a ancorat in discursul Dragoteascai la Realitatea TV, si pina la interventia directa si aiurea pe acelasi post, in cadrul unei emisiuni de stiri, de la alcatuirea bugetului la chermeza pusa de partidul sau in aerul ozonat al Brasovului, iubitul nostru presedinte a fost nelipsit de pe ecranele televizoarelor locuitorilor patriei.
    El a centrat, el a dat cu capul, el a aparat si tot el a dat gol.
    Si ce gol !
    Din toate acestea presupus a-i convinge pe romani ca pot dormi in pace, deoarece tatucul lor vegheaza, praful s-a ales!
    Ordonante date dupa ureche, demonstrind o incompetenta crasa, decizii ale C.C., care pentru oricare alt pretendent la calitatea de profesor universitar de drept constitutional, in afara de docilul executant Boc, ar fi insemnat stigmatul rusinii profesionale si implicit demisia, “indicatii pretioase” date Justitiei in cel mai evident dispret fata de prevederile constitutionale, insusirea ideilor altor lideri politici si prezentarea lor drept teze proprii in materie de revizuire a Constitutiei, ca start al campaniei electorale prezidentiale etc., toate acestea au demonstrat ca, desi acum si-a vazut visul cu ochii, acela de a cumula toate functiile de conducere si decizie dintr-un stat de drept (doar director de cimitir n-a fost in aceste zile), omul nostru, cu fiecare porumbel pe care-l scoate, nu dovedeste altceva decit o sete neostoita de putere nelimitata.
    In conditiile unei Opozitii plapinde si aproape insignifiante, iubitul presedinte nici macar nu se mai sinchiseste sa-si camufleze cit de cit pohtele si mizind pe “noncomabtul” atit al Opozitiei cit si al electoratului, face ce vrea muschiul lui intr-un presupus stat democratic si European.
    Singurul lucru care ne-a mai ramas de facut este sa asistam muti la spectacolul oferit cu generozitate de asimetric si sa ne intrebam neputinciosi, daca tupeul si nesimtirea au cumva limite.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...