1935- 2008
Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc
Cum te blestema unii, vreau să zic,
La fel cum lumina pârăsc.
Dar ce-ai face tu şi cum ai trăi
De-ai avea mamă şi-ar muri,
Ce-ai face tu şi cum ar fi
De-ai avea copii şi-ar muri?!
Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc.
Vei fi mare tu, eu voi fi mic,
Dar numai din propria-mi viaţă trăiesc.
Nu frica, nu teamă,
Milă de tine mi-i,
Că n-ai avut niciodată mamă,
Că n-ai avut niciodată copii.
( Grigore Vieru)
Si cand te gandesti ca Romania Literara scria ca poeziile lui Vieru sunt idioate:
http://www.badin.ro/2009/01/romania-literara-si-poezia-quotidioataquot-a-lui-g.htm
🙁
N-am decât o rugăciune şi-un gând bun…
Dumnezeu să-l hodinească-n Lumină !
Nu m-ar cuprinde mirarea dacă două morminte române s-ar certa într-o zi între ele, mira-m-aş dacă s-ar împăca.
( Grigore Vieru )
Auzi-ne !
Doamne sfinte, auzi-ne,
Cum ţi-auzi albinele!
Doamne sfinte, vezi-ne
Cum îţi vezi livezile!
Că pe meri sunt numai flori,
Iar pe noi numai sudori!
Doamne sfinte, plânge-ne!
Nu-ţi suntem noi sângele?!
Plânge-ne, îndură-te!
Nu-ţi suntem noi rudele?!
Noii huzuresc ciocoi
Noi flămânzi şi trişti, şi goi!
Doamne bun, desprinde-ne
De pârjol şi grindine!
Culcă-ne, aşează-ne
Pruncuţii în leagăne!
Că mulţi dintre dânşii mor
În pântecul maicilor!
Nu mai vie stelele
Roşii! Cu smintelele
Ce vestiră ceţile
Şi pustietăţile!
Să răsară numai stea
Zidită de mâna ta!
Doamne drept, adună-ne
Lângă Prut şi Dunăre!
Înalţă-ne zilele
Lângă Tine ţine-le!
Că suntem copiii Tăi
Poate nu chiar cei mai răi!
Doamne sfinte, mută-ne
În bărbate tunete,
Să gonim tristeţile,
Toate strâmbătăţile!
Fraţi alăturea de fraţi
Ca şi brazii în Carpaţi!
( Grigore Vieru )
RESPECT !
Sibilla
@ Andrei Bădin
N-ar di prima dată când în România literară se spun şi prostii.
@ Sătmăreanca, Sibilla
Dumnezeu să-l odihnească.
Dumnezeu sa il odihneasca!
Ni se duc marile spirite ale neamului, ne pãrãsesc rând pe rând Poetii si Actorii, iar altii-n locul lor, care sã ne facã împutinarea mai putin amarã, nu mai vin. Cu fiecare pierdere, rãmânem tot mai sãraci, tot mai lipsiti de identitate.
Odihneascã-se în pace.
Dumnezeu să-l odihnească.
Dumnezeu sa-l odihneasca.
Dupa sotii Aldea-Teodorovici, Romanismul a mai pierdut un fiu credincios. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
Moartea lui Grigore Vieru, cel mai mare poet român basarabean, este o tragedie naţională. Are dreptate Adrian Păunescu spunând că presedinţia ar trebui să declare ziua de marţi, zi de doliu naţional. L-am văzut ieri seara la ştiri recomandând acest lucru.
„Dacă n-ar fi dragostea voastră mi-ar fi frică de viaţă!”
„…nu harul ci lacrima mea e mare!”
Grigore Vieru
Ca poet, Grigore Vieru pătrundea în intimitatea materiei făcând pietrele să lăcrimeze.
Ca om, Grigore Vieru era un suflet de o bunătate extraordinară, doritor de izbăvire prin oameni, părtaş cu spiritualitatea românească, o sursă a deşteptării naţionale.
Într-una din mărturisirile sale poetul spunea că, fiindu-le interzise propriile biserici, de Paşti scoteau bucatele, pasca şi ouăle, în curte, îndreptându-le în direcţia Prutului astfel încât lumina de la bisericile româneşti de peste Prut să le sfinţească. Ce pline de simţire îi sunt cuvintele!
Aveam şi noi o lumină dincolo de Prut…
S-a stins…
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Aflu si eu aici ca a murit, nu stiam. Dezavantajul de a nu te uita la televizor. Dumnezeu sa-l odihneasca.
Dumnezeu sa-l odihneasca!
Reaprindeti candela-n cascioara
Ca poetul nostru nu mai e
A plecat acum in plina iarna
Langa Dumnezeu, sa dainuie
Toate le ierti, Doamne de sus
Dar nu suporti umilirea
De ce l-ai luat, unde l-ai dus
Cum sa-i vedem nemurirea ?
Mă pot mândri cu faptul că, la inceputul anilor ’90, a primit (cu modestia-i caracteristică!) să fie Cetăţean de Onoare, a urbei mele . Bărbaţii plâng foarte rar. Acum a fosr rar.. 🙁
Dumnezeu sa-l odihneasca