Despărţindu-ne de dumneata, frate

on

|

views

and

comments

220px-gvieru 1935- 2008


Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc
Cum te blestema unii, vreau să zic,
La fel cum lumina pârăsc.

Dar ce-ai face tu şi cum ai trăi
De-ai avea mamă şi-ar muri,
Ce-ai face tu şi cum ar fi
De-ai avea copii şi-ar muri?!

Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc.
Vei fi mare tu, eu voi fi mic,
Dar numai din propria-mi viaţă trăiesc.

Nu frica, nu teamă,
Milă de tine mi-i,
Că n-ai avut niciodată mamă,
Că n-ai avut niciodată copii.

( Grigore Vieru)

Facebook Comments

Share this
Tags

Must-read

Democrația americană?

Microbismul nostru politic e mereu în căutare de noi teritorii de manifestare. Conform unei vechi și robuste tradiții, chibițul politic nu trebuie să știe,...

Nea Stere și Duracelu

Nea Stere are un discipol. Precum Socrate odinioară. Am putea socoti chiar că banca din fața blocului a devenit un fel de Păltiniș. Astfel,...

Nea Stere și războiul

O reîntâlnire cu nea Stere e un eveniment. Comparabil cu transportul dus-întors pe ruta București -Kiev a unei stive de cherestea. Pentru cei care nu-l...

Recent articles

More like this

15 Comments

  1. Dumnezeu să-l hodinească-n Lumină !
    Nu m-ar cuprinde mirarea dacă două morminte române s-ar certa într-o zi între ele, mira-m-aş dacă s-ar împăca.
    ( Grigore Vieru )

    Auzi-ne !
    Doamne sfinte, auzi-ne,
    Cum ţi-auzi albinele!
    Doamne sfinte, vezi-ne
    Cum îţi vezi livezile!
    Că pe meri sunt numai flori,
    Iar pe noi numai sudori!
    Doamne sfinte, plânge-ne!
    Nu-ţi suntem noi sângele?!
    Plânge-ne, îndură-te!
    Nu-ţi suntem noi rudele?!
    Noii huzuresc ciocoi
    Noi flămânzi şi trişti, şi goi!
    Doamne bun, desprinde-ne
    De pârjol şi grindine!
    Culcă-ne, aşează-ne
    Pruncuţii în leagăne!
    Că mulţi dintre dânşii mor
    În pântecul maicilor!
    Nu mai vie stelele
    Roşii! Cu smintelele
    Ce vestiră ceţile
    Şi pustietăţile!
    Să răsară numai stea
    Zidită de mâna ta!
    Doamne drept, adună-ne
    Lângă Prut şi Dunăre!
    Înalţă-ne zilele
    Lângă Tine ţine-le!
    Că suntem copiii Tăi
    Poate nu chiar cei mai răi!
    Doamne sfinte, mută-ne
    În bărbate tunete,
    Să gonim tristeţile,
    Toate strâmbătăţile!
    Fraţi alăturea de fraţi
    Ca şi brazii în Carpaţi!
    ( Grigore Vieru )

    RESPECT !

    Sibilla

  2. Ni se duc marile spirite ale neamului, ne pãrãsesc rând pe rând Poetii si Actorii, iar altii-n locul lor, care sã ne facã împutinarea mai putin amarã, nu mai vin. Cu fiecare pierdere, rãmânem tot mai sãraci, tot mai lipsiti de identitate.
    Odihneascã-se în pace.

  3. Moartea lui Grigore Vieru, cel mai mare poet român basarabean, este o tragedie naţională. Are dreptate Adrian Păunescu spunând că presedinţia ar trebui să declare ziua de marţi, zi de doliu naţional. L-am văzut ieri seara la ştiri recomandând acest lucru.

    „Dacă n-ar fi dragostea voastră mi-ar fi frică de viaţă!”
    „…nu harul ci lacrima mea e mare!”
    Grigore Vieru

    Ca poet, Grigore Vieru pătrundea în intimitatea materiei făcând pietrele să lăcrimeze.
    Ca om, Grigore Vieru era un suflet de o bunătate extraordinară, doritor de izbăvire prin oameni, părtaş cu spiritualitatea românească, o sursă a deşteptării naţionale.
    Într-una din mărturisirile sale poetul spunea că, fiindu-le interzise propriile biserici, de Paşti scoteau bucatele, pasca şi ouăle, în curte, îndreptându-le în direcţia Prutului astfel încât lumina de la bisericile româneşti de peste Prut să le sfinţească. Ce pline de simţire îi sunt cuvintele!
    Aveam şi noi o lumină dincolo de Prut…
    S-a stins…
    Dumnezeu să-l odihnească în pace!

  4. Reaprindeti candela-n cascioara
    Ca poetul nostru nu mai e
    A plecat acum in plina iarna
    Langa Dumnezeu, sa dainuie

    Toate le ierti, Doamne de sus
    Dar nu suporti umilirea
    De ce l-ai luat, unde l-ai dus
    Cum sa-i vedem nemurirea ?

  5. Mă pot mândri cu faptul că, la inceputul anilor ’90, a primit (cu modestia-i caracteristică!) să fie Cetăţean de Onoare, a urbei mele . Bărbaţii plâng foarte rar. Acum a fosr rar.. 🙁

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.