Obama. Şi ?

Deci eu nu mă simt murat de entuziasm că Obama şi-a luat azi blindata pe inventar. Da’ niciun entuziasm. Bun, a plecat brainiacul Bush. Tot bun, americanii au un preşedinte negru. Aşa, şi ? Nu neg că obamezul îmi e lejer simpatic. Că „l-am susţinut” în campanie ( bre, şi ce mult a contat :))   ). Că după opt ani de busheală e ca zeama de varză după beţie. Şi ? Păi nu e mai sănătos să băgăm entuziasm la sticlă de doi litri după ce vedem ce face, dacă e cazul, şi nu doar judecând după ce tralala bagă la concursul de şlagăre în devenire ?

A, da. Şi nu cred deloc, dar deloc că vom avea vreo schimbare de fond. Şi mai ştiu că de la al doilea război mondial toţi preşedinţii americani au avut cel puţin un război în care să-şi bage coada. Al lui Obama care o fi?

Singurul căruia ar trebui să-i pese e sugelicuriciul. Că schimbă gustul. În rest, noi să fim sănătoşi şi benizna  ieftină.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

37 Comments

  1. Eu pariez pe Rusia, că am auzit ceva de genul azi că Obama nu va accepta aroganţa. Iar schimbarea o fi pentru ei, nu pentru noi. De fapt există o schimbare:
    „Sotia se trezeste dimineata transpirata toata si printre gemete ii relateaza sotului – Am avut un vis. Un nubian statea langa patul nostru si ne facea vant cu o frunza de palmier. Asa de bine era, ca am avut un triplu orgasm… Sotul iese vijelie din casa, cumpara un evantai mare de la magazin, apoi cauta pe strada un negru mare caruia ii da 20 de dolari si il aduce in dormitor. Ii pune evantaiul in brate si se pune pe treaba cu sotia. Negrul da din greu la evantai, dar tipa nu ajunge la orgasm, asa ca il roaga pe sot sa schimbe putin rolurile cu negrul. Dupa cateva minute, femeia incepe sa urle de placere. Sotul se apropie de negru si ii sopteste la ureche: – Ai vazut bai fraiere cum se tine evantaiul?!?”

  2. In prima faza eu am sustinut-o pe Hillary, dar am pus pariu ca societatea lor democratica (si democrata), avand de ales intre 2 „rele” va alege raul mai mic. Intre un negru si o femeie, discriminarea pozitiva care se practica de ceva vreme in tara licuriciului mare alege mai intai dupa sex si apoi dupa culoare.
    Cu privire la gust, cu siguranta ca s-a schimbat, mai ales dupa popasul la acel fast food :))
    In alta ordine de idei nu ti s-a parut ca de ceva vreme (cam de cand a inceput sa aiba acces la dosare clasifiate) Obama a inceput sa aiba privirea un pic pierduta?

  3. Mey, mai tzinetz’ minte ce halimai o fo’ in P-ta Universitatii cand s-o „votat schimbarea”??? Ei, sper ca pe ei sa-i tina bucuria mai mult decat pe noi…

    V
    pese: mijto bancu cu evantaiul:))

  4. Bine zisesi! Cand am vazut ieri adunatura, parca eram noi cand a iesit Milica presedinte. De atunci, m-am linistit. Nu mai cred in nimic si nimeni de pe palierul „pulitic”. Acu’, contemporanu’, daca licuriciul stinge lumina, nici nu mai vede ce suge.

  5. Grãi Obama nu o datã, ci de douã ori, sã s-audã-n patru zãri, cã marele licurici va ajunge din nou sã conducã lumea. La noi, încordarea asta a trecut mai neobservatã decât o bãshinã fâsâitã, dar pe Ivan l-o fi lovit sughitul?

  6. întrebarea mea mai veche rămâne!! Cine face sex oral la Casa Alba. Datorita educaţiei mele de ortodox ne practicant sper ca nu noi!! Ce vreţi am rămas in urma!! Vârsta!

  7. Pai in Irak si Afghanistan merg treburile ca pe roate… hmm… mi-a zis o pasarica cum ca s-ar duce dupa Chavez in Venezuela.
    Shhhht…. sa nu mai afle nimeni…

  8. @Filo
    Cu madam Hillary am avut mereu o problemă. Am mai explicat. După 12 ani ai familiei Bush, parcă nu era kosher să optezi pentru 12 sau 16 cu alde Clinton.
    Iar când am auzit-o ghiersuind despre cum ar rade ea Iranul de pe faţa pământului ori cum nu s-ar sfii să dea ţumboroc cu nuclearcika m-am lămurit cam pe ce uşă o trimit la budă. Da’ acum a recuperat-o Obamezul şi i-a dat politica externă pe mână.

    @Veritas
    Fericiţi cei săraci… nu?

    @Darael
    Da’ cu toporul? Cu drujba ?

    @simona ionescu
    Ce ruşine, ajung să mă citez pe mine. Dar merită aruncat un ochi pe mai vechile mele ziceri despre neo-machiavelism. Ideea e simplă: dă-le ornitorincilor de doi lei speranţă. Şi după aia vor răbda ca berbecii, aşteptând opera celor 40 de mii de specialişti.

    @Florian
    Păi e un enunţ esenţial. Nimic nu ajută mai mult la digestie ca nisipul. Dacă eşti găină. Dacă eşti american … merge şi discursul despre ambiţiile imperiale.

    @lol’s
    Shhh! Că ştiu da’ nu spun.

    @Arsulici
    Şi -vorba lui Tănase- cu asta ce-am făcut ?

    @vecinadeblog
    N-am cum te contrazice. Doar ce am spus, mai sus, cum e cu tanti Aglaia aia.

    @Andrei
    E posibil, dar puţin probabil. În zona americilor intervenţiile lor au existat mereu, dar au fost „discrete”. O intervenţie deschisă acolo poate genera efecte în lanţ dintre cele mai curioase.

    @Oana
    Da. Şi susan pe chifla de Big Mac. 🙂

  9. Dacă „îi alunecă mâna” şi depăşeşte planul la schimbări (2 – maxim 3% şi nu prin părţile esenţiale) vom fi anunţaţi că Oswald a supravieţuit şi ca recompensă, a fost eliberat dar, nu şi-a pierdut proastele obiceiuri, de a practica tirul, cu succesuri.
    Pariez că urmează Iranul (după „încălzirea” din Gaza, echipa care a lucrat cu capul, se va odihni aşa că vor intra băieţii cu muşchii).
    Interesant este pentru cârmaci: suzeta licuriciului şi-a schimbat culoarea, dimensiunea, gustul şi rigiditatea – Calcă apa, Trăienică!

  10. Am impresia că Obama nici nu consumă aşa că, s-au dus vremurile când piratul se-ntâlnea cu G. W. Boschet la cazanul de ţuică şi matoi, se uitau la vaporii de alcool, închipundu-şi că-i curcubeu…

  11. Oswald este nemuritor, repetabil, oportun, extraordinar, plenipotential,etc. intotdeauna este prezent, atunci cand democracy -sau cum ii zice- are nevoie de el… rusii stiu de ce…

  12. … mai discreti… iti confirma senor Allende si Salvador. Familia e mare… si intinsa pana in stanga (la rusi&co), martor de incredere comandantul Che Guevara…

  13. Depine… daca Obama il considera pe W. Bush un Eltin al Statelor, si el poate aspira sa devina un Putin al Americii. Conditiile au fost create de predecesor, mai trebuie sa primeasca aprobare de la sefi.

  14. Nici unii nu-s mai breji decat ceilalti: ambii au vandut marfa contrafacuta si alterata, la suprapret, tuturor, si celor care au vrut dar si celorlalti. Agentii comerciali ai celor din Est veneau la domiciliul clientului cu tancurile si ii exportau „Revolutie” luandu-i nevasta (temporar) si camasa de pe el (permanent). Cei din Vest isi trimiteau merchandiseri cu nume de foca (SEAL) ca sa vanda „Democratie” – de multe ori binele asta s-a facut cam cu japca, (aducand ca orice bine facut cu forta, a viol) iar in schimb n-au cerut mai nimic: decat ca beneficiarii sa munceasca sau sa moara aproape moca pentru ei. Cei din Vest au castigat pentru ca au avut Agentia de…(ptiu drace) publicitate mai buna…

  15. Daca e baiat bun, si la toamna ne aproba sa shimbam dracului presedintele, promit sa il apreciz pozitiv pe parcursul intregului mandat si sa nu mai scriu (na, ca iar mi-a scapat!) SOVROM=Bechtel

  16. :))))))
    Păi, să ne aprobe. Da’ să vedem şi ce înlocuitor ne bagă la pachet. Cât despre Bechtel … o mică cercetare- aici google iar e de folos- şi afli ce legătură are cu diverse grupuri de lobby, Blackwater şi/sau Lockheed Martin etc.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...