AcasăOy-oy!Un film profund realist

Un film profund realist

Hai că devine de Stan şi Bran.

Deci voi acum vă prefaceţi că n-aţi văzut fazele şi le aflaţi acum de la mine.

1. Claudiu. Elwis. Săftoiu.

Fost consilier prezidenţial. Al lui Băse/Zeus/Consumatoru’/Jucătoru’/tata succesurilor.

2. Numire

Tata succesurilor îl numeşte pe Claudiu Elwis şef la SIE. Adică un fel de  James Bond varianta de Prăbuşita.

3. Pa-pa

Claudiu Elwis bate se trezeşte vorbind în plus. Aşa că zboară. Şi din James Bond devine Lăscărică.

4.Demisie

Tanti doamna nevasta lu’ Claudiu Elwis are puseu de bâzdâc. Şi îşi dă demisia de la restaurantul Cotroceni. Devenind subit Almanahul deontologiei. Şi o tanti virutoasă foc.

5. Candidatură

Tanti doamna nevasta catindează la duşmanul fost aliat al fostului şef. Complicate marafeturi.

6. Neşte chestii

Aici Mordechaiul bate câmpii. Că aici se mai petrec nişte chestii despre care Mordechaiul nu vorbeşte.

7.Morţii mă-sii

Lăscărică, fost 007, fost Elwis, dă pe goarnă. Că şeful de unitate de la restaurantul Cotroceni, fostul şef al său şi al doamnei nevastă-sa – căci e o doamnă, ce puii mei!- asculta la cornet discuţiile consumatorilor. Ştie el sigur.

8. Morţii mă-tii

Aici urmează nişte telefoane. Pe care nu le putem demonstra întrucât nu avem acces la înregistrările păstrate, în condiţiile noii legi.

9. Soţul soţiei

Purtăciosul de cuvânt al şefului de cramă dă cu biciul. Acesta fiind, în buna tradiţie a cramei Cotroceni, soţul soţiei. Cât de încurcate sunt căile consumatorului… să ajungi să te apere Turcanu… deh. O, tempora, o, Jack Daniels. Iar soţul soţiei îl ameninţă cu cremenalul pe celălalt soţ al soţiei proprii, Lăscărică. Despre care aflăm că e iresponsabil. Motiv, probabil, pentru care a şi fost făcut James Bond.

9. Morţii mamei

Natură sensibilă şi fire emotivă, Lăscărică reacţionează la mesajul soţului soţiei ca tanti Florina la filmele indiene. Aşa că admite că nu a spus ce a spus şi nici nu a văzut ce a văzut. Tonomatele sunt de vină.

10.Generic de final

Ninge molcom. Luna se reflectă în apa îngheţată a lacului în vreme ce o sanie trasă de cai trece pe sub brazii încărcaţi de omăt. Pardon. Asta e din alt film.

Deci generic de final:

Nu trage dom’ Semaca, sunt eu, Lăscărică.

Asta e. Trăim în ţara în care Elwis se crede Tarzan şi sfârşeşte prin a se da Lăscărică tremurând în chiloţi de frica lu’ Semaca.

Hai, voi să fiţi sănătoşi. Care dai de băut ?

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

12 Comments

  1. Domne, io propun o lege care sa permita fiecarui cetetean sa asculte convorbirile cui vrea el. Toti vrem sa fim James Bond. De ce suntem discriminati? Ce numa Bashe sa se joace la butoane?

  2. Bre, las-o-n sânge, vorba regretatului…, că dacă suntem toţi călare pe botoane, cine dracului mai şi munceşte?…
    Excepţional: „Ninge molcom. Luna se reflectă în apa îngheţată a lacului în vreme ce o sanie trasă de cai trece pe sub brazii încărcaţi de omăt.”
    Era un titlu în JN, ceva despre promovarea ţiitoarelor. Acilea-i vorba despre promovarea soţilor ţiitoarelor. Da’i cerc vicios, cercu’ se-nchide naşpa. Al dracu’ Pi!

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru...

- A word from our sponsors -

De citit

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....