Hai că devine de Stan şi Bran.
Deci voi acum vă prefaceţi că n-aţi văzut fazele şi le aflaţi acum de la mine.
1. Claudiu. Elwis. Săftoiu.
Fost consilier prezidenţial. Al lui Băse/Zeus/Consumatoru’/Jucătoru’/tata succesurilor.
2. Numire
Tata succesurilor îl numeşte pe Claudiu Elwis şef la SIE. Adică un fel de James Bond varianta de Prăbuşita.
3. Pa-pa
Claudiu Elwis bate se trezeşte vorbind în plus. Aşa că zboară. Şi din James Bond devine Lăscărică.
4.Demisie
Tanti doamna nevasta lu’ Claudiu Elwis are puseu de bâzdâc. Şi îşi dă demisia de la restaurantul Cotroceni. Devenind subit Almanahul deontologiei. Şi o tanti virutoasă foc.
5. Candidatură
Tanti doamna nevasta catindează la duşmanul fost aliat al fostului şef. Complicate marafeturi.
6. Neşte chestii
Aici Mordechaiul bate câmpii. Că aici se mai petrec nişte chestii despre care Mordechaiul nu vorbeşte.
7.Morţii mă-sii
Lăscărică, fost 007, fost Elwis, dă pe goarnă. Că şeful de unitate de la restaurantul Cotroceni, fostul şef al său şi al doamnei nevastă-sa – căci e o doamnă, ce puii mei!- asculta la cornet discuţiile consumatorilor. Ştie el sigur.
8. Morţii mă-tii
Aici urmează nişte telefoane. Pe care nu le putem demonstra întrucât nu avem acces la înregistrările păstrate, în condiţiile noii legi.
9. Soţul soţiei
Purtăciosul de cuvânt al şefului de cramă dă cu biciul. Acesta fiind, în buna tradiţie a cramei Cotroceni, soţul soţiei. Cât de încurcate sunt căile consumatorului… să ajungi să te apere Turcanu… deh. O, tempora, o, Jack Daniels. Iar soţul soţiei îl ameninţă cu cremenalul pe celălalt soţ al soţiei proprii, Lăscărică. Despre care aflăm că e iresponsabil. Motiv, probabil, pentru care a şi fost făcut James Bond.
9. Morţii mamei
Natură sensibilă şi fire emotivă, Lăscărică reacţionează la mesajul soţului soţiei ca tanti Florina la filmele indiene. Aşa că admite că nu a spus ce a spus şi nici nu a văzut ce a văzut. Tonomatele sunt de vină.
10.Generic de final
Ninge molcom. Luna se reflectă în apa îngheţată a lacului în vreme ce o sanie trasă de cai trece pe sub brazii încărcaţi de omăt. Pardon. Asta e din alt film.
Deci generic de final:
Nu trage dom’ Semaca, sunt eu, Lăscărică.
Asta e. Trăim în ţara în care Elwis se crede Tarzan şi sfârşeşte prin a se da Lăscărică tremurând în chiloţi de frica lu’ Semaca.
Hai, voi să fiţi sănătoşi. Care dai de băut ?
Boss,scenaristu’-i number one! nu ma pierd in detalii:unde,cand,ce?
Inutil să spunem că viaţa bate filmul. Îl bate măr. Dar personajul Elwis mi-a adus aminte de o povestire scrisă, cu mulţi ani în urmă, de H.Salem, cu titlul „Cunoscutul agent secret”. 🙂
@ ca
:)) Mulţam, prietene.
@ Lucia Verona
Parcă îmi aduc aminte povestirea cu pricina. Dacă apare în blogul de care ştiu eu… un link nu ar strica.
Nu apare în blog, trebuie s-o caut printre cărţi şi manuscrise, cum o găsesc dau şi linkul.
Sărut mâna. N-ar fi rău. Dar linkul blogului cu pricina tot poate fi dat. Asta dacă nu trebuie păstrat discret.
Nu trebuie păstrat discret, dimpotrivă, indiscreţia e de bază, iată linkul: http://hsalem.blogspot.com
Cîte o poezie pe zi, din volumul „Misterul persistă”. Deocamdată.
Perfect.
De acolo am o favorită personală.
http://hsalem.blogspot.com/2009/01/societi-de-asigurare.html
Mai ales pentru ultimele două versuri.
Mulţumesc.
Domne, io propun o lege care sa permita fiecarui cetetean sa asculte convorbirile cui vrea el. Toti vrem sa fim James Bond. De ce suntem discriminati? Ce numa Bashe sa se joace la butoane?
Corect. Dar dacă om fi toţi ocupaţi să ne ascultăm… cine dracu’ mai apucă să şi vorbească?
Bre, las-o-n sânge, vorba regretatului…, că dacă suntem toţi călare pe botoane, cine dracului mai şi munceşte?…
Excepţional: „Ninge molcom. Luna se reflectă în apa îngheţată a lacului în vreme ce o sanie trasă de cai trece pe sub brazii încărcaţi de omăt.”
Era un titlu în JN, ceva despre promovarea ţiitoarelor. Acilea-i vorba despre promovarea soţilor ţiitoarelor. Da’i cerc vicios, cercu’ se-nchide naşpa. Al dracu’ Pi!
Ei, cu Pi am eu o sfadă mai veche. Nu zic care:)