Admiral

Despre noul cinema rus s-a mai vorbit. Filmul acesta este unul dintre cele mai bune produse ale acestui nou cinema.  Un film trebuie, mai înainte de orice, să ştie să spună o poveste. Iar filmul ăsta o spune. Şi cum o spune ! Filmul lui Kraiciuk e unul din filmele acelea rare care nu se uită. Şi care tulbură. Nu am sa vi-l povestesc. V-aş lipsi de bucuria de a descoperi voi înşivă un film excepţional. Bine făcut, bine jucat cu o calitate extraordinară a imaginii, aproape picturală. Pur şi simplu un film remarcabil.

Kraiciuk reuşeşte o construcţie  remarcabilă. Dozând impecabil epicul şi lirismul. Topind poveştile într-un întreg în care nu mai ştii dacă războiul, revoluţia sunt fundalul şi povestea de dragoste subiectul sau invers. În vorbe puţine un film tulburător, pe care vi-l recomand.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=jw6GX9Ls394]

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

23 Comments

  1. L-am vazut acum cateva zile si inca sunt sub influenta lui. Inainte de toate , am vazut povestea lor. Restul, nu a fost decat evenimente care le-au incercat taria .Nici macar moartea nu le-a putut impiedica dansul.

  2. Boss,incerc sa vad filmul.Imi aduc aminte de un film rusesc/sovietic,vazut in perioada tabloului,Gara pentru doi.Tulburator de real,tinand cont de perioada in care a fost facut.

  3. cam prea hollywoodian… plus ca, dupa Potiomkin, sa vezi un ofiter din marina tarista drept un personaj pozitiv pare o farsa. oricum sub alt filme rusesti moderne (incomparabil cu dom durakov)… acu depinde si de gusturi

  4. Sper să-l văd şi eu, dacă fac rost de dvd, că la cinematograf n-am mai fost de 15 ani (nici la televizor nu mă uit foarte mult) .
    Imaginile mi-au amintit de Eisenstein, de Bodnarciuk şi de „Doamna cu căţelul” a lui Heifiţ. Nici „Gară pentru doi”nu e un reper rău… Da, cred că am motive serioase să văd filmul. Mulţumesc pentru recomandare.

  5. @ mishu
    Cum spui, chestie de gust. Personajul Kolcheak chiar a existat, la fel şi povestea.

    @winwhisperer
    Şi pe mine m-a dus cumva gândul la Jivago. Poate are mishu dreptate.

    @Nea Costache
    Nea Costache, eu tare îţi mulţumesc. Dau o şpagă:)

    @jinx
    Şi eu sper. De gustibus…

    @ Lucia Verona
    Mai poate fi găsit cumva…:)
    Toate evocările alea nu-s degeaba. E ceva din ele.

  6. Am vazut filmul.
    Dar am citit si cartile revolutiei, contrarevolutiei si razboiului civil.
    Am vazut si celelalte filme.
    I-am citit si pe refuznici si pe disidenti.
    Si iar am vazut multe filme si am citit multe carti.
    In afara ca este despre Kolceak, nimic nou.
    Those Russians must go a very long way to come to terms with their history.
    Si mai e un lucru… cand esti „in marginea istoriei”, cand marele suvoi te trage la fund si te arunca intr-o parte, ce esti? Erou sau talhar?
    Exact despre acest lucru „Amiralul” tace.

  7. Poate te laşi prea mult furat de firul istoric şi îţi scapă povestea de dragoste. Care e la fel de importantă. Iar au acolo am găsit frumuseţea filmului. În felul în care ştie să ne amintească lucrul ăsta, că şi in vremuri crâncene continuăm să iubim, să…. bleah, hai că mă dor pe mine dinţii de atâta dulcegărie.

  8. aaaaaaaa
    you want romance
    ok my dear rabbi, uite na romanta, dar tot istoria iti taie cumplit respiratia: Утомленные солнцем,
    Сибирскiй цирюльникъ.

    si astea-s facute mai incoace, dar am putea sa ne amintim doar de Война и мир

    dar venind la astia mai tineri, ce sa mai zicem de Fiodor Bondarciuk, Timur Bekmambetov, Serghei Bodrov etc.

    you know damn’ well what I mean

  9. hmmm … ce mi se pare normal ca rusii nu au remarcat e ascendenta moldovineasci a lui Kolcheak.
    be] Admiral ca Admiral, da’ sa vedeti voi „Svoi”. tot din torente, cu srt pe subs
    de kikirez gilceava, mai spun: Shtrafbat. serial. minunat

  10. Ieri – văzut post, azi – luat film, văzut film, film bun.
    Precizări:
    1. Nu e hollywoodian şi nu poţi compara toate filmele ruseşti între ele la grămadă, tocmai pentru că nu suntem la americani. Dom durakov are atâtea în comun cu Admiral câte are Tarkovski cu Mihalkov, adică limba vorbită. Iar tot şpilul filmelor ruseşti e tocmai Ivan prin stepă.
    2. Утомленные солнцем e mult mai politic decât
    Сибирскiй цирюльникъ, de fapt e politic şi atât.
    3. Este deranjat cum toată lumea, dacă vorbeşte de filmele ruseşti, trebuie să scoată în evidenţă partea politică sau cea istorică. Un film uneori e un film, sau poţi alege să vezi doar povestea. Nu văd pe nimeni comentând la poveştile americane care îi dau pe ei marii eliberatori din al II-lea RM.
    Trecând de asemănările, evidente, cu alte filme ruseşti, aduce puţin(mai mult) cu Atonement, numai că aici e realitate şi Titanic, cel puţin finalul.
    Filme ruseşti noi de văzut mai sunt şi 9-rota, ostrov, brigada(serial cu subiect mai actual) şi gibel imperii. Şi evident, marele favorit, pe lângă Mihalkov, Tarkovski.
    Ştiu că m-am lungit, dar vroiam să mai zic ceva de acea idee cu erou/tâlhar: din film reiese că omul a murit pentru o idee, dacă mai târziu acea idee se dovedeşte a fi bună sau rea, asta este partea a doua. Iar cât despre originea sa, să fim serioşi, omul a luptat şi a murit pentru ţara pe care el a considerat-o patria sa, restul sunt discuţii fără rost.
    P.S: Filmul chiar e centrat pe povestea lor, restul e doar decor cu ceva influenţe.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

- A word from our sponsors -

De citit

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai ciripit, n-am mai mormăit. Ar fi fost și păcat să stric așa bunătate de zarvă patriotică în care toți anapodașii nației cătau a da lumii răgete despre necăjelile lor. Și e nostim să vezi pâlcurile de...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...