Doamna Manole a intrat în compartiment ca ţiganii în UE: ţinându-şi copilul de mână. Copilul deţinea sex masculin, corespunzător vârstei. S-a aşezat pe locul indicat pe bilet. Copilul, despre care am convenit că e băiat, l-a aşezat alături. Trenul s-a pus în mişcare.
Pe locul din faţă, la fereastră, era un domn. Azi nu mai e nicio şmecherie să fii domn. Omul dormea. Pulover cărămiziu. Pantaloni de velur. Dormea cu capul rezemat pe pardesiul agăţat în cui. Gura deschisă. Prin care şuiera un sforăit uşurel care punea în mişcare firele din mustaţă. Mă rog, aici ar urma o descriere mai elaborată, care să sugereze că individul avea un aer de mitocan. Spunem simplu că avea un aer de mitocan şi sărim peste descriere. Ajungem la faza în care doamna Manole, întâmplător doar, Ana, se adresează odraslei sale şi a domnului Manole ( probabil):
-Dacă îţi e foame să spui…
– Pârrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrţ ! Fleoşc! Pârţ ! Fâs!
Doamna Manole a încremenit. Mirosul sulfuros de ouă clocite care se revarsă în compartiment îi explică imediat care era sursa şi motivaţia sunetelor. Domnul din faţă , care era, totuşi, un domn, se băşise. Doamna Manole dă să spună ceva, dar…
– Pârrrrrrrrrrţ! Fleoşc.
Mititelul din întreţinerea familie Manole s-a îngălbenit. Miasma grea de cur uns şi maţe aglomerate l-a răpus. Doamna Manole simte şi ea ca o ia cu leşin. Îşi apucă iute pruncul de mănă şi se repede pe uşa compartimentului. Aruncă o privire scârbită în urmă apoi se duce în compartimentul alăturat, ocupat de trei tineri suspect de veseli.
– Mă scuzaţi, am loc alături… Pot sta aici ? În compartimentul meu e un bărbat cu… care.. dă gaze…
Tinerii chicotesc. Unul cu faţa plină de o acnee cu personalitate întreabă, pe un ton şmecher superior:
– Cum dă gaze ? Ce e Gazprom?
– Nu ştiu, dar e un miros cumplit ! Nu se poate respira.
Junii chicotesc iar. Acneicul, hlizind, îi spune celui cu păr uns din belşug cu gel:
– Adi, să mori tu… ăla se cacă pe el ! Mergi, bă, să vezi !
Adi se execută rapid. Se întoarce după jumătate de minut, năpustindu-se pe uşă:
– Să mori, tu, frate ce se împute ăla ! N-ai văzut.
Tânăra generaţie iese pe coridor. Doamna Manole îi însoţeşte. Acneicul intră în compartimentul contaminat.
– Pârrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrţ! Fleoşc. Pârrrrrrrrrrţ!
Închide uşa iute. E palid. Se ţine cu mâna de pereţi:
– Frate, ce a mâncat ăla. Cheamă-l pe Dudu.
Adi fuge câteva compartimente mai în spate. Se întoarce însoţit de alţi doi juni şi două june. Între ei unul lung deşirat:
– Unde, frate, ia să văd !
Şi intră.
– Pârrrrţ ! Pârrrţ!
Iese iute.
– Să moară mama. E Auschwitz acolo. Frate ce e la ăla în maţe.
Cel care îl însoţea lasă mâna fetei şi cuprins de bărbăţie se oferă:
-Dă-te , bă, că intru.
– Bă, o să mori ! Stai cuminte. Nu rezişti un minut acolo!
– Pe pariu ? bravează amicul său.
– Pe ! intervine şi acneicul. Pe o ladă de bere.
Bat palma. Apoi curajosul intră şi închide uşa. 1, 2, 3, 4, 5, 6… Iese năpustindu-se pe uşă.
– Băi… e crimă !
Din un compartiment iese un domn în vârstă, bine îmbrăcat:
– Ce e agitaţia asta ?
Cei prezenţi îl pun repede la curent. „Eu l-am găsit” adaugă doamna Manole cu nedisimulată mândrie. Domnul în vârstă – domn, deh- deschide cu prudenţă uşa compartimentului….
– Pârrrrrrrrrrrrrrrrrrrţ. Floeşc.
Un miros greu dă năvală pe uşa compartimentului. Miros de ghenă cu o notă suavă de sulf, lapte stricat şi o tuşă finală de ouă împuţite.
– E teribil ! recunoaşte omul.
Intrigaţi de agitaţia de pe culoar ies şi alţi călători. Fiecare testându-şi olfactivul prin deschiderea uşii compartimentului de gazare. Şi recunoscându-se biruiţi de colita adormitului.
– Aveam unul în armată… – îşi aminteşte un ceferist- … oltean… ăla era tare. Trăgea câte un minut întreg la câte una… fără pauză.. şi ce puţea…
– Hai, dom’le… un minut ? Exagerezi ! dă din cap neîncrezător un ochelarist.
O cucoană cu aer de mahalagioaică iniţiată în riturile oteviste se zburleşte:
– Ar trebui făcut ceva… moare dracul acolo… se cacă naibii pe el…
Se porneşte o întreagă dezbatere. Culoarul e plin. Încep să se evoce amintiri cu băşinoşi celebri. Sunt peste douăzeci de oameni pe culoar. Iar compartimentul respectiv a devenit loc de pelerinaj şi încercare a bărbăţiei. Dezbateri aprinse. Poate interveni opinia publică ? Şi ce poţi face? Te poţi pune cu maţele omului? Domnul bine îmbrăcat atrage atenţia că, strict legal, nimic nu îi interzice mustăciosului să băşească. Acneicul, student la drept probabil, subliniază şi el ca omul doarme, deci nu poate fi responsabil pentru. Mahalagioaica îşi revarsă indignarea. Doamna Manole repetă ca o moara stricată ca ea l-a descoperit. Ceferistul povesteşte despre olteanul lui din armată. Fetele chicotesc. Dudu povesteşte unei blonde cât de teribil e mirosul dinăuntru. Adi deschide când şi când uşa încercând să adulmece, dar o închide la fel de iute biruit de duhoare.
Deodată cel de al treilea tânăr din compartimentul unde se refugiase doamna Manole zbiară din fundul vagonului.
– Adi, Dudu, băi, unu’ pişat pe el aici !
Toată suflarea se îngrămădeşte spre noua minune. Iar atenţia „opiniei publice” este acum îndreptată spre noua ştire.
Comanda de pizza in 2012…
Clientul – Alo, buna ziua, doresc sa comand doua pizza.
Telefonista – Multumim ca ati sunat la Pizza Hut. Puteti sa-mi dati numarul dvs. de identitate (NIDN – national ID number), domnule ?
Clientul – Numarul meu de identitate nationala… da, un moment. 6102049998-45-54610.
Telefonista – Multumesc, dle X. Vad ca locuiti la1742 Meadowland Drive si aveti tel. 494-2366. Telefonul dvs. de la serviciu la Lincoln Insurance este 745-2302 iar numarul de celular este 266-2566. Adresa de e-mail este xson123@home.net. Corect?
Clientul – Mmda.. Da’ de unde aveti toate informatiile mele?
Telefonista – Suntem legati, ca orice companie, de HSS.
Clientul – HSS, ce dracovenie mai este si asta?
Telefonista – Suntem legati electronic de Homeland Security System, domnule.
Clientul – (oftand) Asta e. Vreau sa comand doua pizza, Specialul All-Meat.
Telefonista – Nu cred ca este o idee prea buna, domnule.
Clientul – Cum adica? Este vreo problema cu pizza cu carne?
Telefonista – Domnule, analizele dvs. medicale arata ca aveti tensiunea arteriala crescuta si un colesterol destul de mare. Conform dosarului medical, compania de asigurari nu va permite alegerea pizzei cu carne.
Clientul – Ceee ? Si atunci ce-mi recomanzi?
Telefonista – Ati putea incerca Pizza cu Soia care are procentul de grasimi foarte scazut. Ar trebui sa va placa.
Clientul – Ce te face sa crezi ca o sa-mi placa?
Telefonista – Ei bine, vad aici pe monitor ca saptamana trecuta ati fost la biblioteca si ati citit o carte de Retete Culinare cu Soia.
Clientul – Bine, bine. Da-mi atunci doua pizza marime medie pentru familie.
Telefonista – Da, marimea este potrivita pt. dvs., sotie si cei patru copii, iar ceea ce ramane puteti sa dati celor doi caini. Totalul dvs. este $49.99.
Clientul – (strigand in casa) Nevasta, adu-mi te rog credit cardul!
Telefonista – Imi pare rau domnule, dar trebuie sa platiti cash. Credit cardul dvs. este blocat pentru depasirea limitei.
Clientul – Dau o fuga la o masina ATM si voi scoate niste bani inainte sa ajunga pizza la mine la usa .
Telefonista – Imi pare rau domnule, dar nici asta nu va fi posibil. Vad aici ca nu aveti nici un ban in contul dvs.
Clientul – Da , bine, n-are nimic. Trimite pizzele si gasesc eu niste bani in casa pana ajunge. In cat timp imi vine pizza?
Telefonista – Suntem putin in intarziere, as zice cam 45 de minute. Daca va grabiti, puteti veni dvs. pana aici sa ridicati personal comanda, dupa ce faceti rost de bani. Pe de alta parte, este putin mai jenant sa carati pizza pe motocicleta.
Clientul – Da de unde stii ca merg cu motocicleta?
Telefonista – Pai scrie aici la informatii despre vehicol. Ati avut o masina care vi-a fost luata de compania de imprumut pentru ca nu ati platit la timp. Alaturi scrie ca Harley-ul dvs. este cu plata la zi si in plus i-ati umplut aseara rezervorul cu benzina.
Clientul – % # & *…
Telefonista – V-as sfatui sa fiti atent cu vocabularul ca sa nu o patiti din nou. Vad ca ati fost arestat pentru ca ati injurat un politist, apoi judecatorul cu care v-ati certat v-a dat 90 zile de puscarie. Vad ca de-abia v-ati intors in societate de cateva zile si asta este prima pizza pe care o comandati.
Clientul – . (fara cuvinte)
Telefonista – Mai doriti altceva, domnule?
Clientul – Da, am un cupon pentru o sticla de 2 litri de Cola, gratis.
Telefonista – Imi pare rau, dar trebuie sa cititi mai bine. Pe cupon si in reclama noastra scrie ca persoanele care sufera de diabet nu se califica….
Întotdeauna este o ţinta Rabbi. Banii nu se cheltuiesc aiurea si atenţia „opiniei publice” costa!!!
@ Florin
Bre, Nostradame, nu mă speria !
@ lol’s
Evident:)
Asta patesti daca nu-ti controlezi glicemia!
Oy, oy, oy, Florin este cea mai succinta si reala viziune a viitorului pe care am citit-o in ultimii ani. Si nu îmi place de loc. Nu este vina ta!!!!!!!!Asa este!
Are cine mi-o controla. Sau asta nu se păstrează şase luni ca datele privind convorbirile telefonice.
Breaking news, prietene. Aia e.
Lasa ca are cine sa-ti pastreze datele. Pe viata. si asta acum. Baieti strângatori.
@ pacos
Exact. Brrrrreaking niuz.
@Florin
Aia zic şi eu.
Boss,otvinia publica.Cu astia defilam.
:))) Da’ ce defilare.
Dom’le, mai ştie cineva când s-a introdus CNP-u’ la noi?
Ce vizionari bre!!!
m’ai lasat fara respiratie 🙂
nu stiam eu de ce azi nu ma mai intereseaza nimic .
cred ca am sa trec pe la terme.
Să înţeleg că personajul matale „cu pulovăr cărămiziu şi pantaloni de velur” se cacă pe el c-a mâncat de la la Pizza Hut???
Citeam si ma gandeam ca sunt stirile de la tembelizor. Da, nici o deosebire fundamentala.
Stirea de maxima audienta:
„- Pârrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrţ! Fleoşc. Pârrrrrrrrrrţ!”
@ Cârcotaşu
Eu nu mai ştiu. Important e că s-a introdus. Şi acum trăim cu toţi mult mai bine şi suntem mult mai fericiţi.
@ciupico
Deci acum respiri, Ciupi, da?
:)) Hai, scoate copiii în parc !
@Meşterul Manele
Se cacă pe el pen’ că a mâncat. Restul… e detalii- cum ar spune un erudit:)))
@ Darael
Iezact, bre:)
Bre, eu altfel intelesei scriitura matale.
Cum ca omul nici part nu mai poate trage ca il afla o lume. Si se propaga stirea pe toate caile .
Nu stiu insa cei cu nasu’nfundat cum o receptioneaza .
Crezi ca se poate pune la dosar si miroasele ?
E şi asta o temă. Una dintre ele, aka.
Dacă s-ar pune şi odorile la dosar m-aş simţi cumva răzbunat:)
Bre, recunosc oficial ca is dependent de saitul matale. O singura intrebare am si eu: cand ai timp dom’le in secolul asta al vitezei sa scrii?
Păi, mai întâi îi mulţumesc. Apoi îţi spun că am timp. Pentru asta. Pentru altele nu am timp. 🙂
Ştiam eu de ce nu mă mai uit la jurnalele de ştiri…
:)))
Sa presari perle sclipitoare pe blog zici ca ai timp, dar sa le aduni in sirag, ca sa ne imbulzim in librarii, pe cand?
E aproape gata. Şi, probabil în primăvară, vă voi pofti şi în librării.
😀 Foarte tare! Drept să-ţi spun, am simţit de vreo două ori că-mi iese măru lui Adam pe gur-afară…
😉
@un om. Si eu bre!!!!!!!!
Solutia potrivita:
http://www.gardianul.ro/index.php?pag=nw&id=126933&catid=73&p=-amortizorul-de-vanturi.html
PS Scuze pentru absenta zilele astea, dar RDS m-a lasat fara net, au ceva defectiune, si de laserviciu nu prea am vreme sa scriu…
Dacă doar de net e vorba, nu-i bai. Tu să fii bine, Arsuliciule. Mulţam de link.
Dan Diaconescu ar continua cu 999 de episoade pentru elucidarea problemei individului. Parcă văd un medium…
:))) Şi sutele de dezvăluiri senzaţionale colaterale.