Nea Stere cu mâinile înfipte în buzunar până la cot stă pe capul lui nea Mătreaţă. Care înjură cătrănit. Dau amândoi ture hârbului de maşină a lu’ nea Mătreaţă. Are aripa paradită. Şi bara de protecţie lăsată şpagă pe undeva, probabil.
– Uite, vecinu ce a făcut alde Mătreaţă cu jaful lui ? mă pune nea Stere la curent.
– Du-te, băi Sterică ! Dacă ăla e bou !
– Ce ai păţit, nea Mătreaţă ? mă prefac interesat.
– M-a luat un bou, domnule ! Total aiurea. Depăşea ca boul.
Aici nea Stere chicoteşte. Nea Mătreaţă dă înainte cu jelania.
– Tot drumul m-am uitat la el. Mergea parcă era beat. În zig zag şi frâna aiurea pe şoseaua liberă. Pe urmă l-am depăşit să scap de nebun. Şi la curbă a vrut să mă depăşească la loc şi m-a băgat în parapet, tu-i muma în cur !
– Avea şapcă ? întreabă nea Stere.
– Da, bă. Ţi-am zis că avea şapcă.
– Nu aveai cum să scapi ! concluzionează sec gânditorul sterian.
– De ce, nea Stere ? asta chiar m-a lăsat mască.
– De ăia cu şapcă n-ai cum să scapi. Am sute dă mii dă chiolometri pă şosele. Când vezi unu’ cu şapcă din aia ascuţită… ai belit-o. Nu scapi. Tragi pe dreapta şi te culci. Singura şansă. De ăia cu şapcă n-ai cum te feri. E cei mai răi…
Teorema asta, recunosc, are hazul ei. Şi la haz eu reacţionez logic: râd.
– Hai, nea Stere, zău aşa ?
– Da, bre. Ăia cu şapcă e coşmaru’ şoselelor. E hodorogi de ăia tâmpiţi. E mai răi ca blondele şi ca începătoarele. Nimic nu e mai răi ca ei…
– Ba, mai e- zice şi nea Mătreaţă. Nea Stere stă un moment pe gânduri. Ţâţâie din buze. Trage o flegmă. Scoate o mână din buzunar. Se scarpină în fund şi admite:
– E ! Ăia cu fes !
– Ăia ! recunoaşte şi nea Mătreaţă.
Salut. Plec. Belesc ochii mari după şepci şi fesuri în trafic.