Nu ştiu dacă am mai avut sau nu textul ăsta aici. Dar prinde bine.
Foto Vladimir C.
Una din îndatoririle care a venit odată cu noua mea situaţie este şi aceea de a primi tot felul de oameni, cu tot felul de probleme. Îndatorire care nu îmi displace atât de mult, dar care consumă enorm de mult timp. Dar, cum spuneam,vine odată cu funcţia aşa că în fiecare marţi aştept cu resemnare orele de audienţă. Îmi compun o mină preocupată, dar plină de corespunzătoare compasiune, care să indice celui aflat în faţa mea, simultan, că îi acord atenţie, dar şi că mai aşteaptă şi alţii. În general funcţionează. Nu mereu.
În cazul generalului nu funcţionează. E general. Şi pensionar. Şi apare regulat în fiecare marţi pentru a-mi transmite mesaje şi avertismente din lumea de dincolo, cu care, evident, el se află într-o strânsă şi intensă comunicare. Dar generalul e benign. Îşi recită litania, apoi mă salută milităros şi pleacă. Pentru a reveni, desigur, marţea următoare. L-am primit moştenire de la predecesorul meu şi, neîndoielnic, îl voi lăsa moştenire succesorului. Asta dacă interlocutorii „de dincolo” ai generalului nu vor decide că e mult prea costisitoare comunicarea asta inter-…lumi şi vor decide să-i facă rezidenţă permanentă în judetul respectiv.
Mai e Brijita. Aşa scrie pe cartea de vizită pe care mi-o întinde afectată în fiecare marţi. O cheamă de fapt Steluţa Cucernicu, are 68 de ani şi e considerată de către medici ne-periculoasă. Apare mereu, indiferent de anotimp, îmbrăcată într-o blană sintetică portocalie, purtând ochelari enormi de soare şi farduri stridente. Se declară violată. Ba de Elvis, care nu e mort şi trăieşte incognito într-o garsonieră din Berceni. Ba de Alain Delon care apare deghizat în mecanic de lift şi o posedă carnal prin… mă rog, asta nu vă interesează. De fiecare dată ţine să îmi arate pe trup urmele amorului carnal şi nelegiuit. Şi de fiecare dată gardienii, pe care îi ţin alături, trebuie să intervină pentru a preveni excesul ei de elocinţă. Şi, deasemenea, invariabil ea îl identifică pe unul din gardieni cu Anthony Quinn aflat sub deghizare.
Altfel oameni normali cu problemele lor.
Azi intră Silvia, secretara mea, o fată cu minte puţină, dar docilă şi… nici asta nu vă priveşte. Era emoţionată. Îi tremura vocea:
– Este însuşi… majestatea sa care aşteaptă…
Am privit-o ca pe un robinet montat pe tavan.
– Ce majestate, Silvia ? Azi ai luat-o de dimineaţă ?
– Majestatea sa Tolomak I !
– Tolo… cum ? Ăsta cine mai e ?
Silvia şi-a dat ochii peste cap şi cu voce de starletă în dificultate, amintind de afectarea Brijitei îmi răspunde:
– Majestatea sa Tolomak I, Regele proştilor de pretutindeni…
-… internaţional – a adăugat o voce piţigăiată.
În birou a pătruns o dihanie extrem de curioasă la înfăţişare. Pântec enorm. Guşa generoasă şi plină de personalitate. Prima dintre guşi. Celelalte trei, anodine. Început de chelie aflat spre final de carieră, dar cu un smoc de ciuf legat în coadă la spate. Ochi uşor nesincronizaţi, ochelari de soare pe creştet. Costum portocaliu intens, aflat într-un dialog necivilizat cu o cămaşă înflorată în diverse tonuri de verde şi o cravată de un mov plin de personalitate. La asta adăugaţi şi vocea piţigăiată, pe care am refuzat să o pun pe seama vreunor anume deficienţe testiculare. În fine, un aer năuc-tembel completa strălucit imaginea personajului care, jovial şi neplăcut de familiar mi-a întins mâna, s-a aşezat, apoi i s-a adresat Silviei:
– Merci, Silvia, două cafele, apoi poţi să ne laşi…
Vă imaginaţi că eram uşor bulversat. Ca să nu spun altfel. Majestatea sa mi-a zâmbit făcând semn spre uşa pe care ieşise Silvia.
– E una dintre supuse !
– A ! Asta explică multe ! – m-am trezit exclamând.
Silvia a adus degrabă cafelele lăsându-ne într-o stânjenitoare tăcere, pe care, în calitate de autoritate a statului şi amfitrion m-am simţit dator să o sparg.
– Deci dumneavoastră sunteţi…
– Tolomak unu, regele internaţional al proştilor de pretutindeni.
– De pretutindeni ?
– Da. Proşti e peste tot…
– Aşa e…
– Dar la noi e majoritari…
– Credeţi ?
– E statistici !
– A !
– Da !
– Deci rege…
– Ales democratic.
Aici m-am oprit. Dialogul curgea halucinant. Mi-am exprimat inutil mirarea:
– Regii se aleg ?
– La proşti da !
– Deştept răspuns ! Hahaha !
La replica mea Tolomak s-a oprit cu ceaşca la gură privindu-mă cu o expresie indignat dezaprobatoare.
– Pardon ? a spus ridicând din sprânceană. Nu admit să îm vorbiţi astfel !
– Asta e o prostie ! m-am trezit spunând.
Tolomak unu s-a luminat la faţă.
– Asta e altceva. Mulţumesc !
– Pentru nimic.
Nu ştiam ce să mai adaug. Mi-am amintit de o informare legată de personaj. Se pare că devnise extrem de influent şi… vă daţi seama, regele proştilor. Am hotărât să prelungesc puţin faza schimbului de amabilităţi.
– Şi… soţia?
Tolomac a surâs din nou scurgând din farfurioară cafeaua înapoi în ceaşcă.
– Făcută grămadă.
Realizaţi că nu ştiam ce să spun după o atât de sinceră mărturisire. Am îngăimat nesigur:
– Fe… licitări.
– Merci.
– Copii ?
– Doi ! Un băiat şi o fată. Tută şi tembel !
– Să vă trăiască !
– Mulţumesc la fel !
– Nu e cazul.
Conversaţia se împotmolise din nou. Dar majestatea sa se simţea datoare să îmi întoarcă politeţea.
– Discursul dumneavoastră de săptămâna trecută…
– Da ?
– Mare prostie !
-…
– Iar propunerile astea noi de legi… nişte tâmpenii nemaipomenite ! Felcitări !
– Mulţumesc ! am îngăimat deducând că ăsta ar trebui să fie un compliment.
– Şi-mi place guvernul care l-aţi format. Numai tâmpiţi ! Ce prostălăi !
– Găsiţi ?
– Daaa! Băieţi a întâia ! Ne place de ei… Ai noştri conduce acum peste tot. Asta e doctrina puternică acum în Europa, în lume…
– Eu credeam că popularii, dreapta…
– Nuuu ! Proştii ! Ai noştri. Ei e şi dreapta. Ei e şi stânga !
– Şi stânga ???
– Oho ! Păi cum îi zice la şeful lor ? Hă ?
Am realizat rapid la ce se referea. Am simţit nevoia să contracarez.
– La noi poate, dar în lume…
– La americani nu e tot unu’ d-ai noştri ? Da’ la francezi n-am pus omu’ nostru?
Acum mi-am amintit bine de informare. Da, da. Personaj extrem de influent.
– Doi imbecili ! am exclamat.
– Mulţumim ! a răspuns încântat majestatea sa. Acum ai noştri e călare.
Din nou tăcere. Mai încerc o replică.
– Şi… cum aţi călătorit ?
– A, cu maşina !
– Ce prost ! mi-a scăpat.
– Regele lor internaţional. De pretutindeni ! a exclamat Tolomak cu nejustificată, dar necamuflată mândrie.
– Bun, majestate, ce vă aduce la mine ? Cu ce vă pot fi de folos ?
– Vrem să deschidem şcoală, facultate ! Şi trebuie aprobare.
– Şcoală ? m-am arătat pe bună dreptate mirat.
– Da ! Să avem învăţământu’ nostru. Dacă e şcoli care să deştepte pe unii de ce ai noştri să fie discriminaţi ? Să avem şi noi şcoala noastră de prostit.
– Păi şi cum vedeţi realizată asta ?
– Universitatea proştilor. Cu două facultăţi. De prostănaci şi de tembeli. Intră omu’ acolo şi nu primeşte diplomă până nu uită tot ce l-a învăţat la şcolile lu’ ăştia… ai dumneavoastră. Şi când a devenit prost destul ia diplomă. Şi e tâmpit cu patalamă, nu aşa doar prostuţ amator.
– Şi cum vă daţi seama dacă a devenit ?
– Examen cu societatea civilă ! Când ăia îl iubeşte e admis.
– A !
– Da ! Deci ?
– Cred, că în principiu…
– Bun… şi ar mai fi ceva. Vrem un monument a lu’ ai noştri cei căzuţi.
– Ce monument ?
– Păi … o grămadă. Poleită cu aur desigur.
– Grămadă ???
– Da. E sigla noastră. Făcuţi grămadă.
– A !
– Da !
– Păi … cred că în principiu şi asta se poate rezolva.
Tolomak I a zâmbit vizibil încântat. S-a ridicat mulţumit, mi-a strâns mâna şi luându-şi rămas bun s-a îndreptat spre uşa. Desigur, ca o bună gazdă, l-am condus. În faţa uşii mi-a mai strâns o dată mâna spunând:
– Şi, nu uitaţi, vă aşteptăm la inaugurarea universităţii noastre !
– Pe mine ? Am să văd dacă voi putea ajunge !
– Trebuie ! Musai ! Că vă dăm diploma de doctor onoriu cauză de aia !
genial…si a lasat vreun email ceva? ca poate unii vor sa-l contacteze sa se inscrie la facultatea lui.
Nu cunosc… :)))
A mai fost, dar nicio problemă, am rîs din nou.
Ata ete. De la o vârstă începi să te repeţi.
nu te-ai gîndit să arunci (aşa, la derută) o carte scrisă de tine pe piaţă ?
vorbesc cît se poate de serios, ai talent.
Am citit mai de mult o carte cu schite umoristice culese din cele patru zãri. Erau acolo si câteva scrise de un autor din Israel, nu-i retin numele, tot ce mai stiu e cã le-am savurat cu mare plãcere. Doar într-una din schite mai tin minte despre ce era vorba, probabil cã mi-a plãcut mai mult, zugrãvea în cheie comicã calvarul nocturn al orãsenilor, invadati de teroarea sonorã a gunoierilor în exercitiul functiunii.
De ce povestesc toate acestea? Pentru cã „Intâlnire cu regele prostilor” are aceeasi savoare, probabil cã si stilul apartine unei tipologii specifice, ca umorul englezesc de pildã, altfel nu mi-ar fi amintit de o carte cititã în urmã cu mai bine de douã decenii.
Nu-mi mai rãmâne altceva decât sã spun asemeni copiilor, când le dai o bomboanã: mai vreau!
@ T de la Timişoara
Se va întâmpla cât de curând. Dar acolo vor fi texte mult mai aşezate.
@ Florian
Vor mai fi. Mulţumesc.
MO-NU-MEN-TAL!!!
De acord şi cu textele aşezate, dar n-ar strica nici un volum cu texte mai erecte, eventual scrise/semnate în colaborare cu nea Stere 🙂
nu pot decât să-ţi urez succes. plata cărţii o facem la destinatar:)
deci, aştept:)
Amice, este viran.
Se pare ca virusul Bleen se ia…
I-auzi, urmeaza s-un volum ? Interesant.
Abia astept monumentul ala – Gramada! Sa-l umplem, domn’e, cu flori cand ne-om enerva mai tare!
@ocserver
Ete, na ! 🙂
@Lucia Verona
Da’ cine ştie ?
@Dan Chicernea
Succesuri, bre. Să ştim o socoteală:)
@akaty
Di ce?
@turnofftheglory
Habar n-am ce e ăla.
@Mircea Popescu
Deranjează ?
@simona ionescu
:))
Cu ceva tot l-om umple noi.
Boss,sa ajutam prostu’ cu cateva propuneri de candidaturi la ocuparea posturilor de conducere ale universitatii.Rector-Lenuta,ca are diploma de doctor horror cauza.Decan la prostanaci,Bocu-diploma de doctor stupid cauza.Voi pe cine propuneti?
si eu sunt de parerea doamnei Verona. si cu nea Stere&co vrem!
@ c
Da se propun singuri, mititeii. Nu mai e nevoie de noi.
@ ciupico
Haide, breeee !
succesuri să fie atunci:)
oricum, ai de dat un miel:) numele meu de familie este Chichernea nu Chicernea, da’ stai relaxat, şi mie mi-a luat ceva timp să-l pronunţ:)
Dăm şi mielul. Dar e din graba tastării. Scuze.
nu ţi-am spus să stai relaxat ?:)
altele-s problemele noastre.
Aia e, că-s prea relaxat de la o vreme:)
Inox, bre…..
am ris de-am capiat….
Decan la facultatea de prostanaci il punem pe lord dabuleanu?
Lord dăbuleanu?:)))))))))))))))
ce bine ca am intrat aici! e ca o pagina din jerome k jerome!
😉
Pentru ca daca ziceam inox ma repetam.