AcasăRabbi ziceNoi cu paşaportul

Noi cu paşaportul

demonstratie-web

” Cu cât fuţi mai des cu atât fuţi mai des” ( din înţelepciunea Steriană). Băsescu s-a întâlnit cu sindicatele. De ce ?  Băsescu s-a întâlnit cu sindicatele ca să discute despre buget. Aceeaşi întrebare: de ce ? Iar de aici urmează discuţiile inutile. În care pomenim de prerogative constituţionale şi alte marafeturi lipsite de sens. Ce treabă are căpiatul cu bugetul ? Ce treabă are el să organizeze consultări cu sindicatele pe această temă ? Întrebarea asta nu pare să mai frământe pe nimeni.

După aia, firesc, a urmat întâlnirea cu patronatele. Cu G.C. Păunescu piua întâi. Băiat de băiat. Cu disponibilitate la B1. Patronat carevasăzică. Păunescu. Altfel o frigem cu baronii, anticorupţia şi gaura neagră din Elveţia. Măcar întâlnirea cu „patronatul” are o logică. Mai ales când citeşti lista participanţilor. Nu am spus ca e de bun simţ, ci că are o logică. Jegoasă.

Teoretic avem un guvern. Teoretic avem miniştri ( mamă, ce turism o să dilim noi!). Tot teoretic avem şi premier. Practic avem un rahat. Pardon. Scuzaţi. Voiam să spun că de fapt e unul singur care face ce vrea aparatul lui locomotor. Salvarea aparenţelor nu mai interesează pe nimeni. Boc e ceea ce a fost întotdeauna, un papiţoi lipsit de orice autoritate, pus acolo doar pentru a mişca buzele. Căci vocea care se aude e una de alcoolic hăhăit.

Mărturisesc, am momente în care nu mai ştiu dacă pe Ceauşescu l-am urât mai mult. Şi apropierea nu e degeaba. Şi ăla le ştia pe toate, le voia pe toate în mâna lui, se băga în toate. Până şi resursele de indignare ni s-au epuizat. Ni s-a tăbăcit pielea. Ne-a copleşit lehamitea. Nu mai mârâim, conştienţi de inutilitatea gestului. Acceptăm toate derapajele personajului resemnaţi, convinşi ca nimic nu e de făcut. Contemplăm decesul brumei de democraţii româneşti cu detaşare, gândind doar la bucatele de la parastasul ei. Mai zvâcnim a revoltă vorbind despre corupţia generalizată, dar ignorăm fauna ciudată plină de cocoşi, căşuneni şi alte dihănii, înflorită sub mandatul zeusului. Şi, încetul cu încetul, ne regăsim obida şi poziţia înclinată a capului cu care ne-am târât întotdeauna prin istorie.

De la alegeri încoace tot ceea ce se întâmplă în ţara asta, toate gesturile pseudo-guvernului cu care ne-am pricopsit, toată agitaţia instituţiilor statului, toată foşgăiala are un singur scop: realegerea cârmaciului. Asemenea şi „consultările” de ieri. Asta explică şi zicerile lui contradictorii, balansarea de la o extremă la alta la doar zile distanţă. Îmi spunea cineva că nu înţelege de ce toatea angoasele noastre sunt atârnate de un singur om. Am vârsta la care ştiu să răspund: pentru că până în ’89 tot despre un singur om era vorba. Şi nu am uitat. Sigur, putem vorbi despre complicităţi, despre o culpă colectivă… şi este corect. La fel este şi acum. Iar culpa de atunci, ca şi cea de acum are o singură explicaţie: prin tradiţie, ca neam, am preţuit mai mult îmbuibarea maţului propriu decât libertatea. Ne-a fost mai de preţ teşchereaua decât principiile. Şi nu e de mirare dacă, la restrişte, simţind nevoia să apelăm la principii şi un sistem sănătos de valori ne e greu să le găsim.

Băsescu n-are decât să se întâlnească şi cu sindicatele, şi cu patronatele, cu asociaţia femeilor creştine şi cu organizaţia pentru protecţia melcilor. Iar românii nu au decât să voteze ce vor. La referendum. Unde pot vota pentru revizuirea constiţuţiei. Personal aş vota pentru revizuirea preşedintelui. La fel, nu au decât să voteze cu cine vor la prezidenţialele din toamnă. Cum spunea cineva: ei cu buletinul de vot în mână, noi cu paşaportul.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

17 Comments

  1. Acum ceva timp spuneai ca te incapatanezi sa crezi ca locul romanilor e in Romania.Daca acum vorbesti de pasaport, inseamna ca situatia e albastra rau…
    Si ma tem, la fel ca tine, ca alegerile din toamna nu vor schimba mare lucru, cata vreme nu ne vom schimba noi insine.

  2. Chestia cu paşaportul e doar o alegorie.
    Prin istorie este scris şi altceva:
    „Când nu vom mai putea răbda…
    Hristoşi să fiţi, nu veţi scăpa nici în mormânt!”

  3. De câte ori îmi aduc aminte cã l-am votat pe descreierat ca un descreierat, îmi vine sã mã scuip singur între ochi, norocul meu e cã nu-mi iese figura. Am încercat si-n sus, da’ la-ntoarcere nimereste numa’ p-alãturi.
    Câteodatã îmi aduc însã aminte si de cenusiul amenintãtor asternut peste tarã pe vremea Arogantului (devenit acum Binevoitorul) si mã-ntreb cum ar fi fost cu Bluto în locul lui Popeye.
    Când om scãpa oare de toate desenele astea animate?
    P.S. Poza aia de-o pusesi e mama pozelor.

  4. ce-as rade sa nu mai candideze Base.
    desi sunt convins ca atunci n-ar mai fi dictator (sau mai stii??), ci altele „las, invins de securitate etc”.
    grea alegere:
    candidezi – esti dictator
    nu candidezi – esti o carpa (vezi Milica).

    da nu-i nimic, anu asta il putem (puteti??) vota cu mari sanse de succes pe clovnu de Oprescu.
    ca sa va dea carnati 😀
    Arhitectu lucreaza deja de mai bine de un an jumate la treaba asta (i-a intreaba cine i-a platit facturile de campanie), IRealitatea deja a trecut cu arme si bagaje in tabara patricului, la pachet cu deontolgii cotidieni, asa ca e de bine.

    io unu stiu pe cine o sa aleg dintre Pirat si Clovn. voi stiti? 😀
    conform presei noastre, se pare ca Hitler si Stalin erau chiar baieti gigea pe langa Pirat. pacat ca nu pot candida si ei.

  5. nop,
    da tre sa mai fie si cate un gica contra.

    cand peste tot vezi ca se zice numa de dictatura (in prime time la tv, pe prima pagina din orice ziar) cand tembeliziunile au trecut cu arme si bagaje in tabara Celui Mai Iubit Arhitect al Patriei, mie imi place sa stric un cor asa de armonios cu un partz contra.

    voua va e frica de Pirat.
    as fi de acord sa stam cu ochiu pe el ca pe butelie, pt ca formatia lui profesionala e de natura autoritara. n-ai sa vezi un comandant de nava bun si democrat in acelasi timp. e ori una, ori alta.
    dar nu pot sa nu rad (faza initiala) si apoi sa ma inervez, cand se zbiara „DICTATURA” si „DICTATORU” pe prima pagina din orice ziar. nu mai are chiar nimeni simtul ridicolului???
    logica elementara s-a dus ulii de suflet. nu-si pune nimeni intrebarea de clasa 1-a:
    „ba nene, daca e dictatura, cum aia ma-sii de-l injura toata lumea pe dictator in public, si n-are nimeni nici pe dracu??? nu tu parnaie, nu tu pus la zid, nu tu Canal, nici macar un amarat de saltat de pe strada, ca pe vremea lu Bombo. ba mai era cat p-aci sa ramana dictatoru si fara obiectu muncii…”

    in acelasi timp, toti deontologii de serviciu, contra maruntis sau dimpotriva, sume serioase, „nu reusesc” sa vada niste chestii evidente:
    * un nene (arhitect la baza) avea oficial pe statu de plata circa 35 de parlamentari cu diverse fesuri politice. in parlamentu trecut. in asta, nu stiu.
    * arhitectul il chema la ordine pe ministrul justitiei, prin intermediul „fostului” angajat, care indeplinea (ce misto suna „indeplinea”..) functia de Prim Ministru.
    * acelasi „fost” angajat il roaga frumos pe presedinte „daca poate, sa vorbeasca cu procurorii” despre „fostul” sef.
    * acelasi „fost” angajat da o OG prin care toata lumea e obligata sa cumpere bitum polimerizat, culmea, la o saptamana dupa ce „fostul” sef termina inevstitia la fabrica de … bitum polimerizat (singura din tara).
    * Arhitectu cumpara presa la greu, care presa „intamplator” e 150% impotriva aluia pe care arhitectul il declara vinovat pt cele 24 de ore de parnaie.
    * Arhitectu pompeaza bani la greu in campania electorala a „indepentului” care castiga primaria bucurestiului. pe care „independent” arhitectul il pregateste pentru postul de presedinte ascultator, care sa nu il mai bage in parnaie. nici macar pt 24 de ore. de manuta cu Felix, Ilici, Vantu…

    hai ca m-am incins 😀

    no, pe matale te deranjeaza mai tare, si consideri mai periculoasa gasca Base-Boc-Udrea etc.

    io personal ii consider mult mai periculosi si mai avansati in a ne cumpara si vinde pe toti pe coji de seminte pe aia din gasca Arhitectu-SOV-Felix-Manivelu-Ilici.
    chestie de gust, coane.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

- A word from our sponsors -

De citit

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai ciripit, n-am mai mormăit. Ar fi fost și păcat să stric așa bunătate de zarvă patriotică în care toți anapodașii nației cătau a da lumii răgete despre necăjelile lor. Și e nostim să vezi pâlcurile de...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...