Amintire

S-a întâmplat acum nişte ani, la Viena. Era undeva către miezul nopţii.  Ceaţa coborâse peste puţinii trecători din piaţa Sf. Ştefan. Într-un colţ  al pieţei un tip şi o trompetă.  Tânguindu-se. Avea un  casetofon, pe bandă negativul. Iar trompeta lui cânta dumnezeieşte. Cred că eram ultimii oameni rămaşi acolo, la ora aceea în noapte şi ceaţă. I-am pus nişte bani în cutia din faţă. Mi-a zâmbit. I-am întors zâmbetul şi am rămas ascultând. Am recunoscut una din piese şi i-am spus-o. Mi-a zâmbit. M-a întrebat de unde sunt. I-am spus: România. Mi-a răspuns că el e din Rusia. Apoi mi-a făcut semn să aştept.

– Din România ? m-a mai întrebat o dată.

– Da- i-am confirmat.

A oprit casetofonul. Bănuiam ce urmează. Sanie cu zurgălăi. Sau Hora Staccato a lui Grigoraş Dinicu. Aşa mi se întâmpla mereu. Oriunde aş fi mers, când se auzea că sunt român, muzicanţii îmi ofereau, invariabil una din cele două piese.

Nu. De data asta nu. A început să sufle în trompetă. Recunoşteam acordurile, dar a durat până să mă dezmeticesc. În cele din urmă, nu fără surprindere, am recunoscut-o piesa lui Marius Ţeicu. Oameni. Cântată cândva de Aurelian Andreescu. Şi am rămas acolo în ceaţă şi noapte, ascultând cântecul acela, cântat de un rus, în buricul Vienei.

După aceea am mers cu rusul şi ne-am îmbătat.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

17 Comments

  1. Ceva similar am păţit şi eu.
    Cu diferenţa că, auzind că sunt din România, muzicanţii îmi ofereau invariabil o melodie de-a Mariei Tănase.
    Odată, în Paris, auzind melodia ce mi-au cântat, din repertoriul Mariei Tănase, am început să fredonez cuvintele. Cel care dialoga cu mine m-a întrebat dacă nu rămân cu ei să-i acompaniez vocal în sezonul acela.
    Nu am mers să ne îmbătăm…

  2. Egoistul!! Pe mine de ce nu ma chemat!!!Oy, oy!!. „Ezista” o explicaţie: tip Leana lu” Costel: Evenimentul s-a produs in cretacic când rabbi nu ştia de mine ăsta este 🙂

  3. Un om adevarat rusul.
    Din pacate, si ei, si noi suntem reprezentati in fata celorlalti de „cei mai buni intre noi”…. normal ca ajungem sa ne dispretuim unii pe altii.

    Ce sa mai spunem ?
    „Oameni, oameni, semanati…
    Cu iubire, campia din voi…”

  4. Părerea mea este că ruşii şi românii se aseamănă cel mai mult din ţările fostului bloc comunist.

    O melodie pentru îndureratul televizionului 🙂 http://www.youtube.co/watch?v=uWkAhWfBj1w

    Şi o întrebare, în varianta dvs. a Admiralului apar nişte scene cu ei în pădure iarna şi pe ploaie(două scene diferite) şi o scenă cu el bolnav?În varianta pe care am văzut-o eu, nu apar, dar am vazut pe internet aceste scene şi sunt curioasă.

  5. @ Florian
    Se rezolvă.

    @mary lou
    Ai pierdut partea cea mai mişto.

    @pacos
    Mulţam:)

    @dasiprimeste
    Eu am spus mereu că lui Aurelian i-a lipsit şansa de a se naşte în limba engleză. Altul îi era destinul.

    @Cârcotaşu
    🙂

    @ionutu
    Aşa zic şi eu. Iar compozitorul e Marius Ţeicu, un dinozaur.

    @aerosoul
    Shhhh!

    @Karakas
    Mulţam, prietene.

    @Ionut
    Apfelschnapps.

    @lol
    Nu e timpul pierdut.

    @Darael
    Bine zis, prietene.

    @Nea Costache
    Mulţam, nea Costache.

    @missesparker
    Linkul nu merge. De scenele din pădure parcă îmi amintesc. De el bolnav… nu. Ar trebui să-l revăd.

    @ Darius
    Da.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...