Aud ?

privacy

La români furia se naşte spontan şi trece cu bere şi OTV. Aşa a fost şi cu tema asta.

De o săptămână naţia s-a avântat în studii aprofundate de oftalmologie. Şi în contemplarea statuii ciorditorului de la Ciorogârla. Aşa că legea lu’ securică nu mai stresează pe nimeni. Aia cu înregistrarea datelor legate de convorbirile telefonice şi alte alea. Gata, acum avem subiecte mai fresh, mai cu zvâc. La legea aia ne-a indignat, deci ne-am făcut datoria şi acum o dăm pe oftalmologie. Şi îi lăsăm pe bulangii să-şi facă de cap.

Uite aşa nu ne mai freacă la destin nici halul în care se mişcă legea bugetului, nici legea timpanului vigilent. La povestea cu bugetul e simplu: în vreme ce americanii şi fârtaţii europeni bagă bani într-o veselie în propriile economii, guvernul bocciu, mai competent şi mai târât prin lupte, o ştie pe aia cu „foamea căleşte”. La povestea cu bugetul, lăsând discuţiile complicate, filosofia e simplă: ai mai mulţi bani, cheltui mai mulţi. Iar ăştia n-au. Şi nici nu-i duce capul sa facă. Să crească veniturile la buget. Iar cea mai sănătoasă metodă pentru a creştere veniturile e să faci economia să râgâie de bunăstare. Dar desigur, e criză, e moştenire grea, bani puţini… şi ăştia trebuiesc corect direcţionaţi că o campanie electorală costă şi… dacă nu dai… nu ai. Devenind serioşi trebuie să notăm că atunci când un executiv strânge aberant şi excesiv băierile pungii e semn că se întâmplă două lucruri: pute a inflaţie cu curul mare; nu ai de unde finanţa deficitul pentru că nimeni nu te creditează. În cazul nouă ambele sunt valabile. De aici şi disperarea Bocului pogeac de a ţine deficitul într-o ţintă de 2%.  Dar când ai un Pogea la finanţe… ce puşca vânătorului te poţi aştepta ? Nu extind discuţia asta, merită făcută separat.

Revenim. Deci cee bun e un glaucom scăpat din zeghe. Este ? Uiţi şi de buget şi de legea lu’ timpan. Ei, uite că eu nu uit. Şi promit să dau zilnic la ţurloaie.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

7 Comments

  1. @ Lucia Verona
    Corect. Pe vremea lu’ ceaşcă aveam o vecină. Era disperată după „Pentru patrie”… sau cam aşa ceva. Revista miliţiei. „E cu crime, veoluri… ce-mi place”.Aşa îşi explica pasiunea.

  2. Deficit bugetar 2% si crestere economicã 2,5%, într-un an în care se anuntã intensificãri ale crizei, însotite de averse europarlamentare si descãrcãri prezidentiale. Sã i-o spunã lu’ Mutu, cã ãla-i fotbalist si o înghite.
    Tare idioti ne cred ãstia, când încearcã sã ne vândã ditamai gogoasa pe post de buget. Iar sindicatele, care cicã transpirã si ele pentru bunãstarea natiei, nu scot o vorbulitã despre faptul cã, fiind construit pe baze
    false, bugetul alocã niste sume iluzorii.
    Peste câteva luni, când tot cãcatul ãsta va exploda, vor da vina cu totii pe crizã, cã a atins o amplitudine care nu putea fi prognozatã. Iar în amplitudinea asta datã dracului vor ascunde nu numai minciuna indicatorilor falsi de la care s-a plecat, dar si cheltuielile electorale, cã nu-i poate controla nici dracul.
    Nu stiu ce m-o fi apucat sã mã enervez, stiind bine cã-mi fac sânge rãu de pomanã. Cred cã ieseam mai în câstig dacã-i înjuram de mamã, de morti si de ce-mi mai venea la gurã, futu-le muma-n cur si mortii mamelor lor de banditi.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

- A word from our sponsors -

De citit

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...