AcasăRabbi ziceLeapşa cu cititul

Leapşa cu cititul

De mult nu m-a mai troznit o leapşă la îmbinarea sprâncenelor aşa că era timpul. Asta de aici vine de la doamna Lucia Verona. Şi e pe bază de citit. Aşa că dăm următoarea declaraţie pe proprie răspundere. Iar cine vrea poate prelua leapşa. Cititori sau bloggeri.

1. Care este cea mai bună carte citită de tine?

Aici răspunsul ar trebui să fie simplu. Întotdeauna următoarea. Dar nu e deloc aşa. Există cărţi care m-au neliniştit la o vârstă şi nu îmi spuneau nimic la o alta. Tot astfel cum există cărţi pe care le-am citit cu caznă pentru ca doar la o re-lectură să le descopăr. Apoi excursia asta în subiectivismul obligatoriu îmi pare nesănătoasă. Pentru că nu ştiu dacă ceea ce mi-a plăcut e obligatoriu bun. Aşa cum nu cred că ceea ce mi-a displăcut e neapărat rău. Există cărţi care mi-au fost reper la un moment sau altul al existenţei. Aş pomeni Caietele lui Adrian Zografi- Panait Istrati; Străinul- Camus; Egipteanul- Mika Waltari; Sosirea lui Joachim Stiller- Hubert Lampo; Destinul unei ceşti fără toartă- Heinrich Boll… şi deja îmi dau seama că cele pe care le omit sunt mult mai importante. Aşa că reduc lista la un singur titlu: Poesii- Mihail Eminescu.

2. Ai făcut cadou cărţi?

Cu riscurile de rigoare: da ! Şi am dăruit mereu cărţi care mi-au plăcut mie şi nu cărţi pe care le credeam pe placul primitorului. De aici şi problemele.

3. Care este viitorul literaturii?

Întrebarea asta mi se pare tembelă. Fie e strecurată subversiv de agenturili în căutare de clarvăzători sub acoperire, fie îmi testează ego-ul. Pentru că nu ştiu. Şi nu îmi pot da cu părerea despre lucruri pe care încă nu le-am trăit. Dar mă las manipulat şi spun: viitorul literaturii nu are cum fi  altfel decât al nostru. O planetă cu tot mai mulţi cretini va avea o literatură pe măsură. Presupun.

4. În ce limbi ai citit cărţi?

În cele pe care le cunosc.

5. Ce cărţi “celebre” nu ţi-au plăcut?

Aaaa ! Ce listă lungă ! Cap de listă- aici sunt de acord cu prietenul Constantin Gheorghe– Proust şi timpul său pierdut, care a devenit timpul meu pierdut. Nu mai pomenesc de Coelho şi chestia aia în care unul explică de ce iubeşte el muierile. Dar de celebre sunt celebre… Şi să îmi fie iertată alăturarea lui Proust.

6. Ce ţară a produs cea mai bună literatură?

Iar facem clasamente. Şi uite aşa criteriul estetic devine criteriu cantitativ. Nu ştiu. Sunt limbi în care s-a născut mare literatură. Kadare, e albanez. Şi ?

7. Iei notiţe din cărţile pe care le citeşti?

Nu. Încă  nu.

8. Cam cîte cărţi ai citit pînă acum?

Puţine. Prea puţine.

9. Cu ce cărţi ai dormit în braţe de plictiseală?

Cred că am răspuns mai sus.

10. Ce înseamnă cărţile pentru tine?

Cum adică ? Obiectele alea de hârtie tipărită din care citeşti. Aici întrebarea invită la confesiuni complicate şi mărturisiri de devotament faţă de slovă. Ceea ce îmi pare kitsch şi ipocrit. Simplul fapt că răspund unui astfel de chestionar lămureşte ce înseamnă cărţile. Pentru mine.

11. Care este cea mai scumpă carte pe care ai cumpărat-o?

Scumpă mie ? Că dacă discutăm de parale… întrebarea e idioată.

12. Care era cel mai tare final al unei cărţi citite de tine?

Ce înseamnă „tare” ? Jurnalul lui Pavese.

13. Care este cea mai influentă carte citită de tine?

Influentă? Unde ? Cum? Biblia.

14 Care scriitor te-a influenţat cel mai mult ?

Ei, aici e complicat. Toţi. Mai mult sau mai puţin. Sadoveanu, Istrati, Gogol, Borges, Waltari, Maalouf, Camus…toţi.

15. Cât de repede citeşti o carte?

Depinde de carte. Şi de ce altceva mai citesc între timp. În ultima vreme alerg între două-trei cărţi în aceeaşi perioadă.

16. Poate literatura să schimbe lumea?

Daca putea o făcea. Poate lumea nu… dar pe unii dintre noi, da.

17. (Întrebare adăugată de Mădălina) Ce restanţe îţi reproşezi şi ai vrea să recuperezi?

Oho… Nu am să recuperez niciodată. Nu am să apuc. Lista restanţelor creşte mai iute decât cea a recuperărilor.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

8 Comments

  1. Boss,recunosc ca sunt un monument de ignoranta si necunoastere.Dar regasesc in comentariile voastre – oameni de la care am invatat multe-titluri de carti citite.Prea putine,si-mi pare rau.

  2. Dupa raspunsurile de mai sus la chestionar, imi dau seama ca n-as mai avea multe de spus, daca mi-ar trece prin cap sa particip si eu la asa ceva. Desigur ca sunt multe alte carti pe care le-am iubit sau care m-au plictisit, dar ce importanta are asta? Felicitari, Mordechai!

  3. Carti….mereu au fost vremuri de citit – incepand cu prima mea carte- averea mea – „pasarea maiastra- legende japoneze ” -pe-asta n-o uit chiar daca mi se va spala creierul. tot ce duceam la bun sfarsit, erau socotite carti bune. Si de fiecare data citeam din scoarta in scoarta. Au fost vremuri cand pana si cartea tehnica a masinii era interesanta, utila si bine scrisa. Apoi…vreme de restriste- lene si total dezinteres. M-am rupt de carti si continutul lor – rusine mie. acum , am redescoperit bucuria lecturii si multumesc celor care mi-au amintit ce minunatii zac in cuvinte.Nu pomenesc titluri , ar insemna sa dublez pe cineva de aici, dar, una mi-e biblie. Mi-e teama de timpul cand v-a trebui sa dau si ultima fila.
    Mordechaiule, iertare dar m-ai scos din ale mele si ca sa nu ma dezmint, nu spun nimic concret. Eu cu cititori de soi nu incerc a ma pune, sunt mica, recunosc. Dar ma fac eu mare.

  4. Bre, maricica oi fi, dar cand imi spui ca am zis destule, ma gandesc la cate cuvinte am insirat aici si la risipa de cratime – s-a strecurat una unde nu isi avea locul-
    Asa ca azi pune-ma la colt si pe coji de nuca, mi-a scapat, ce sa fac ?

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

- A word from our sponsors -

De citit

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai ciripit, n-am mai mormăit. Ar fi fost și păcat să stric așa bunătate de zarvă patriotică în care toți anapodașii nației cătau a da lumii răgete despre necăjelile lor. Și e nostim să vezi pâlcurile de...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...