AcasăRabbi ziceResponsabilitatea

Responsabilitatea

În societatea noastră atunci când vrei să eviţi frivolitatea nu ai decât o singură ieşire: în ridicol. Nu am să argumentez că n-am chef. O luaţi de bună. Sau nu.

Nu mai discutăm despre legea timpanului, nici despre opera bugetară a guvernului Boc, pentru că ni se propun, ni se înfig în retină alte subiecte. Insistent. Cu o agresivitate deloc surprinzătoare, dar constant deranajntă. Bunăoara debandada din sistemul sanitar a devenit un subiect actual şi actualizat.

Evident acolo avem o problemă.  Şi una care duhneşte de îţi ia nasul. Avem medici şpăgari, asistente nesimţite şi spitale împuţite. Sistemul nostru, care ar trebui să se numească „de sănătate” e o cloacă. În care şpaga şi nesimţirea înfloresc şi puiesc. În care medicii oneşti şi cu respect pentru profesie ( mai există şi din aceştia ) sunt rare şi curioase excepţii. Doctorul Arrafat a fost numit secretara de stat în MS. Ca să ce ? Am înţeles, am auzit, da, omul ar fi avut rezultate demne de salutat la SMURD. Perfect. De aproape un an e în MS. Şi ? Care sunt rezultatele? De un an de zile a devenit anchetator şef. Reforma rămâne pe când terminăm anchetele. Iar prezenţa lui e PR şi atât.

Avem apoi colegiul medicilor. Care ar trebui să vegheze la onorabilitatea profesiei şi integritatea celor care o practică. Şi dacă ar trebui ce ? Colegiul a devenit un fel „Spălătoria Nufărul”. Pentru că în societatea noastră solidaritatea este de multe ori confundată cu dumneaei cârdăşia.

Vorbim apoi despre justiţie. Că tot avem „cazul de la Braşov”. ( Apropos, acolo ne e arătat un derebedeu care e sau nu e criminalul, dar cu furtul de arme de la Ciorogârla cum a rămas ? E batista pe ţambal şi de aia nu se aude nimic?). Şi de poliţie. Că avem şi aici asociaţie a magistraţilor. Şi CSM.  Şi procuror general. Şi procuror şef la DNA. Şi ministru al justiţiei. Şi zeus. Şi până la glaucomişti plecaţi din puşcărie în concediu pre-natal mai avem şi un Haissam. Şi încă alţii. Ei, epocă de zeus, ce sa-i faci.

Sau vorbim despre învăţământ ? Nicăieri nu se văd mai bine roadele „iniţiativei private româneşti” ca în învăţământ. Diplomele noastre au devenit fix cartoane de şters la cur. Obţinerea unei diplome sau a unui titlu academic a devenit strict o chestiune de mercurial. Câteva plicuri şi devii medic cu hârtie la mână. Sau jurist, mâine -poimâine procuror. Nicio problemă. Şi ne întoarcem de unde am plecat.

Ticăloşia, hămeseala, banditismul, nesimţirea au devenit parametri de lucru ai societăţii româneşti. În trafic, în relaţia cu instituţiile sau între noi, unii cu alţii.  Explicaţii sunt multe. Dar peste toate e vorba de responsabilitate. Mai exact de lipsa ei.

Responsabilitatea a devenit un moft. O chestiune care jenează şi cu care nimeni nu pare dispus să îşi mai complice existenţa. De la pseudo-gazetarul luptându-se cu precaritatea propriei gramatici până la demnitarul cocoţat în funcţie pe munţi de cârnaţi şi sacoşe cu bani. Iar responsabilitatea, de orice fel, devine o chestiune pasabilă sau suplinibilă în numerar. Victima nesimţirii unui şofer are, de cele mai multe ori, o singură dorinţă: să cadă la pace. Pentru că în ţara asta nimeni nu mai e silit să îşi asume responsabilitatea propriilor fapte. Decât în cazul special e un nenorocit incapabil să şi-o răscumpere cash.

Fibra fragilă care lega societatea noastră într-o ţesătură relativ coerent se destramă. Ne transformăm în ceva inarticulabil. Onestitatea devine viciu şi ticăloşia virtute. Ideea de competiţie capătă conotaţii bizare: concetăţenii noştri sunt doar ticăloşi care ameninţă să fure ei din ceea ce am vrea noi să furăm.

Şi au mai rămas puţine de devorat. Pentru că deja avem amanetate şi prăzile viitoare. (vezi cazul gazelor din Marea Neagră) Iar atunci când nu vom mai avea ce devora vom începe să ne devorăm unii pe alţii.

Nu am să închei moralizator. Ci povestindu-vă iute o întâmplare.

Mergând pe stradă văd un grup de patru puştani. Îmbrăcaţi anapoda, dar „în tendintă”. Zgomotoşi, impertinenţi, scuipând din doi în doi paşi şi înjurând din unul în unul. Ajung în dreptul unei bătrâne. Doi dintre ei îi spun acesteia ” săru’ mâna”. Bătrâna , uşor derutată, le răspunde şi rămâne privind în urma lor, încercând să îşi amintească de unde-i ştie. Cei doi puştani izbucnesc în râs, fericiţi nevoie mare. Un al treilea dintre ei îi întreabă : „Ce e, bă ? Care e faza ? Vă cunoaşte baba ? ” . ” Nu, bă” îl lămureşte unul dintre glumeţi ” e la mişto.”  Asta mi se pare pilduitor. Şi nimic nu mai e de adăugat atunci când „sărut mâna” , salutul de bună creştere pe care îl adresăm celor în vârstă a devenit ceva de folosit „la mişto”.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

29 Comments

  1. Păi nu ziceam io că ne paşte alt scandal? Uite-l. Ce-a fost e cunoscut! Zicea unu’ cu ceva ani în urmă: „Tov-ule, problema e cunoscută”. Adică stai blând, că acolo, sus, cineva are grijă de ea, e ca şi rezolvată.
    Acu’ cu responsabilitatea rămâne-ntre noi, acilea, că altfel s-o găsi unu’ să-ţi zică ceva despre mentalităţi învechite ş’alte alea, asta dacă nu ţi-o zice direct: comunistule!

  2. Zici tu ceva aici, Rabbi… Şi ai dreptatea.
    Dar dilema e mare şi nu e niciodata ok sa prezinţi doar dintr-o parte. Între mizeria de aici şi platitudinea de dincolea nu prea găseşti cale de mijloc. Sau între şmen/combinaţie şi nine to five în cubicle.
    Şi responsabilitatea vine cu un preţ. Zic eu. Dar poate o fi de la mine…

  3. Învăţătorule nu mai pune suflet că o sa faci ulcer!
    Legat de devorat: „Când oamenii nu i-au mai putut susţine, uriaşii s-au întors împotriva lor şi i-au mâncat. Au păcătuit apoi împotriva păsărilor şi animalelor, a reptilelor şi peştilor şi au sfârşit prin a-şi devora carnea şi prin a-şi bea sângele unii altora.” (din Cartea lui Enoh)

    Iar de final o teorie a conspiraţiei, pentru că nimic nu-i întamplător şi ajungem unde vor „ei” să ajungem, d-asta se sare de la un caz la altu ca fufa din …. revenind ăstia conduc: Pe scurt, o rasă de oameni care nu se încrucişează decât între ei, un fel de rasă în interiorul rasei, a fost creată în antichitate în Orientul Mijlociu şi Orientul Apropiat. De-a lungul anilor care au urmat această rasă şi-a extins continuu puterile, acaparând practic întregul glob. Unul dintre instrumentele majore cu care a operat ea a fost crearea unor şcoli a misterelor şi a unor societăţi secrete pentru a-şi implementa cu ajutorul lor Agenda. Simultan, a creat instituţii care au ţinut într-o închisoare mentală şi emoţională, masele largi de oameni asmuţindu-le unele împotriva celorlalte, prin tot felul de războaie şi conflicte.
    Chiar pare o prostie? Mie mi se pare că e de bun simţ ce zic ăştia de cred în -reptilieni- (ok numele e o prostie, dar nu asta contează)
    scuze dacă-s offtopic …

  4. Stii ce observ ? Ca atunci cind scrii despre sistem , in general , cind dai practic ce ai mai bun in tine , cind deversezi bazinul cu frustrari ( acumulate cinstit ) lumea care te citeste , ori este depasita , ori spune ,,OK asa e „, ori nici nu citeste , pentru ca ideea de responsabilitate nu le face bine , si atunci ai cele mai putine comentarii . Toti suntem responsabili de ceva sau cu ceva , dar atit de des ne prevalam de acest ,, merit ” incit il bagatelizam , si de aici pina la a incalca regulile si a nu ne mai asuma nimic , nu mai este decit un pas .Cu respect. plecatdeacasa.blogspot.com

  5. Ai pus mâna pe rană, dr. Mordechai!
    Şi boala asta, cu responsabilitatea (lipsa ei), ticăloşia, nesimţirea… pare incurabilă şi mai ales, transmisibilă. Este deja molimă!

  6. @ Cârcotaşu
    Exista la Vlad Petreanu în blog o discuţie faină despre responsabilitate. Merită revăzută. De mult am avut o discuţie cu un rabin. Şi bătrân şi deştept. Ca să mă dau isteţi am comis zicerea aia că: dacă vrei să rezolvi o problemă trebuie mai întâi să admiţi că există. Rabinul a chicotit şi mi-a spus: măi, aşa e. Aşa e. Da’ nacazu’ îi că după ce recunoşti că există, imediat recunoşti şi că altul e de vină.

  7. @ Mihai
    Înainte să îţi răspund aş vrea să fiu sigur că te-am înţeles bine. Aşa că poate explici mai desluşit…

    @Ionut
    Măi, tu nu cumva devii fan Lorin? Mă îngrijorezi:)

    @Vio
    Nu ştiu dacă e neapărat aşa. Îmi place să cred că nu. Şi cu siguranţă nu aici dau ce e mai bun. Cred. Mulţam de vorba bună, Vio.

  8. E un subiect interesant. Suntem noi oare mult mai diferiti decit altii? Peste tot se simte o degradare care zic eu provine din carentele sistemului „liber”, de piata. Totusi, vazind acest apetit in Romania pentru „perfectionarea” vulgului nu poti sa nu te intrebi: e ceva in neregula cu noi ca natie? Oare suferim de ceva complexe la o scara semnificativa? Intr-un fel da, pentru ca geografic, economic si politic am fost cam totdeauna la periferie. Acum suntem la periferia UE si o simtim prin toti porii. Pe de alta parte platim cu totii polite astazi pentru ca nu am stiut sa construim din ’89 incoace o societate civila care sa poata sa intervina in relatia guvern-guvernati in favoarea cetatenilor. Din varii motive, mai ales derivate din lipsa noastra de reactie in general la lucruri care ne afecteaza in comun. Astfel, am incurajat autoritarismul politicianist.

    Ce este insa ingrijorator este lipsa unei constructii care sa duca la progres in sensul unui pas calitativ in perceptia calitatii vietii in Romania. Politicienii ar vrea sa ne faca sa credem altfel, insa ei la rindul lor sunt minati de interese ego-centriste. Sunt si exceptii, rare, unde se simte calitatea omului in faptura politicianului, insa ei sunt tinuti prizonieri la periferia puterii sau sunt „deportati” pe la Bruxelles. Probabil politicienii de calitate aleg sa se auto-exileze.

    Unde se intilnesc politcienii cu tara? In mediocritatea populismului. Vedem cu totii care sunt „elitele” de azi…nu ne ramine decit sa ii schimbam in asa fel incit sa uitam vorba „pleaca ai nostri, vin ai nostri”.

  9. Responsabilitate face parte din categoria „cuvinte care ne doare”. Şi dacă ne doare, ne ferim de asemenea cuvinte. Şi-uite-aşa trece vremea şi noi ne mirăm în continuare.
    Iar dacă te mai vezi vreodată cu rabinul cel bătrîn şi deştept, spune-i că aşa e 🙂

  10. P.S. Dăcă şi el vibrează la ce zic eu … poate el e fanul meu :)) Glumesc (pt că nu ştiu despre cine e vorba).
    Dar ştiţi că am dreptate nu? Pentru că aşa este … mi-a zis-o băiatul care mă ascultă :))
    Aştept să-mi spuneţi despre cine era vorba … eu am plecat la ex la master, vorba vine … mă duc să-mi cumpăr diploma să le fac in ciudă săracilor care trebuie să înveţe 😉

  11. @ Karakas
    După 89 ne-am umflat maţul cu libertate. Fără măsură şi fără oprelişte. Până am devenit obezi, groteşti, deformaţi. Iar libertatea s-a transformat în lipsa oricărei oprelişti. Şi noi înşine în altceva.

    @Ionut
    http://www.lorin-fortuna.ro/
    Să nu ştii cine e Lorin?Vaaai….

    @ Lucia Verona
    Şi ce frumos ningea prin creanga rară, când iarna mă căcam sub pom…
    Aşa îmi spunea un poet plecat azi. Şi dreptate avea.

  12. Puteti sa va suparati pe mine sa-mi dai ban sau ce-o exista la blog`uri ca nu ma pricep … dar simt nevoia sa zic asta …
    Nu-l stiu pe tip, mi-am aruncat ochii pe ce zice cam 1 min si e NEBUN. Nu ca e nebun dar cred ca-i si contagios! Pai ala e om? :))) E un maimutoi … nu-l „auzi” ce abetatii zice? cu chestii astrale bioenergie …. e funny, sper ca nu-i si violent! e bun de dus la Capatos sau la ala Madalin Ionescu! Ti-o fi prieten sau nu, dar tata e luat bine :))
    daca el a zis ce am zis si eu …. ma dezic de cele zise de mine … nu mai recunosc nimic. Pai cand o sa fiu mare nu vreau sa ajung ca el :))

  13. pina la ajunge la sefu procuror.. sunt in lant 30 de oameni, de care nu se aude nika. e dragut ca se mai taie din virfuri (din cind in cind)… dar aia nesimtiti si mici care ne rup de la orice ghiseu si pina la ala ce iti da o stampila/aprobare/orice ce da cu semnatura nu se atinge nimeni. nu seful dna a plecat la brasov ca sa il scoata pe dezaxatul ala din inchisoare. nu boc si nici zeus. pina a ajunge la ei… trebuie sa ne uitam si la baza piramidei.

  14. multumesc invatatorule, m-a ajutat urarea dumneavoastra … a fost bine bine la examen; n-am copiat dar am scris in draci pt ca sunt numai creier 😀
    O seara buna eu am plecat la golaneala :p

  15. Adică da, ok, la noi e tot sistemul aiurea, oamenii iresponsabili, durerea de cur e în floare, furtul institutionalizat şi împământenit, ura e o premisă, în spital te îmbolnaveşti şi crapi etc.

    Iar în mult lăudatul Vest nu e aşa, e curat pe stradă, oamenii muncesc, nu fură, nu se scuipă pe jos (dar se pişă), lumea e civilizată şi se poartă frumos.
    Pe scurt, aşa.

    Doar că între 21483744912 mii de „danke schön”, „dankjewel”, „thank you, sir” pe zi, fiecare însoţit de acelaşi zâmbet şters şi obligatoriu şi o flegmă sinceră, o prefer pe a doua. Sau privirile tâmpe de oameni perfect împăcaţi cu ideea că or sa lucreze următorii 15 ani în biroul ăla de 3mp.

    Blaaah, ce mă ienervează că ma exprim aiurea.

    http://www.youtube.com/watch?v=fwJ5KTFWf5g

  16. Responsabilitatea este un cuvint invechit, iesit din moda si a carui invocare nu e COOL. Oricum, disparitia acestui concept serveste de minune tuturor: celor care n-au chef de munca, politicienilor, nimanui. Generalizarea lipsei de responsabilitate, pe de alta parte, duce la situatia absolut fantastica in care nimeni nu-i poate pretinde responsabilitate nimanui, de vreme ce nimeni nu practica aceasta doctrina.

    ps: – propriei, cu un i (ca vorbim de gramatica)
    – iar politicianul a fost urcat in functie sau in scaun ca urmare a compatibilitatii dintre persona lui morala si politica (despre care stim ca e o curva). episodul cirnatul si palinca au venit ulterior:))

  17. nu …. ajunge cu alcool`ul … am avut 3 zile consecutive cand m-am culcat la 4 dim … azi am fost in mall la un film haios cu un evreu (Adam Sandler); film in care el se ocupa de nepoteii lui si le spunea povesti inainte de culcare bla bla.. am ras am facut mizerie pe jos si uite-ma acasa! M-as culca ca pt maine sa fiu fresh!
    P.S. inainte de toate o sa postez ceva legat de … matematica … ma vad cu una de e studenta acolo si se pricepe la facut acolade si deschis parantezele! 😀

  18. @ Mihai
    Gusturile nu se discută. Cum nimeni nu ne obligă sa fim de acord, rămânem în dezacord. N-am spus deloc ca lustruitul şi mult lăudatul Vest e tărâmul făgăduit. Dar cu siguranţă nici nu cred că bălăceala în sordid şi debandadă ne face bine, doar pentru că zemuieşte de sinceritate.

    @gadjodillo
    Merci de observaţie. Mai alunecă deştul pe tastă.
    Responsabilitatea e sau nu „cool”… nu ştiu. Cum nu cred că e o doctrină. Ar trebui, pur şi simplu, să fie parte a enunţului atunci când vorbim despre bun simţ. Care bun simţ, probabil, nici el nu e „cool”.

    @Ionuţ
    Păi, acum că ai scăpat de examen- bravo, din nou!- fă-ţi de cap aşa cum îţi prieşte ţie. Iar matematica sigur are farmecul ei:0

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...