Gataaa

M-am întors. O luăm subţire. şi raportăm. ( Pluralul majestăţii, că suntem aroganţi).

Oameni buni, am ajuns vineri la Cluj. Cam pe la prânz. Iar către seară, ca primă activitate în program, am tras puţină socializare pe la filiala din Mănăştur a Băncii Transilvania. Unde s-a petrecut mare jaf mare. Că mai nou asta e moda: ce faci vineri seară, bă ? -La bulivar, la spargere, ce puii mei.

Pe urmă unii dintre noi ne-am îmbătat. Dar doar până la 5 dimineaţa când am devenit melancolici. Şi am început sa batem câmpii.

După ce descarc/primesc din poze o să vă spun eu mai multe despre lucrările simpozionului. Şi despre perspicacitatea poliţistului român. Deocamdată am să vă spun că am cunoscut nişte oameni faini tare. Dar faini tare ! Cu nevestele/prietenele din dotare. Cel puţin la fel de faine. Să vă zic:

Andrei Crivăţ – omul ăsta pur şi simplu cunoaşte pe toată lumea. Cu date de naştere şi cod numeric personal. Andrei e un amfitrion pe cinste şi un tip mişto. Dacă nu îl aveţi la blogroll înseamnă că nu-l cunoaşteţi. Dar el pe voi sigur.

Adi Hădean– un moroşan dintr-o bucată, blând, chibzuit şi cu o înţelepciune nefirească pentru vârsta lui. Mi-a rămas definitiv drag. Musai să vă mai zic ceva despre el: omul are geniu. Am pretenţia că ştiu să mă învârt prin bucătărie, dar omul are geniu. Dacă ajungeţi prin Cluj, musai faceţi popas pe la Irish Pub şi încercaţi sandviciul O’Bama. Musai. Un banal sandvici devine ceva spectaculos şi memorabil ! Mergeţi pe mâna mea.

Groparu– Deci ăsta nu e normal. Dacă n-ar fi ţăcănit aş spune că e periculos de deştept, dacă n-ar fi deştept aş spune că e suspect de haios, dacă n-ar zice bine la chitară aş spune că e un tip cu profunzimi teribile, bine ascunse sub o coajă de haz. Aşa că o să vă spun simplu: Groparu.

Mile– pe el l-am lăsat la urmă. Pentru că sârbul ăsta e fenomenal. Te aruncă din râs în plâns fără să tresară. Şi nu te lasă singur acolo ci vine să îţi ţină tovărăşie. Un om cu o inimă enormă. Atunci când începi să crezi că tocmai ai început să îl cunoşti te surprinde cu înca ceva şi îţi dai seama că sunt multe înca de aflat despre el. Şi ştie să povestească. Şi are ce povesti. Cum spuneam… când crezi că ai început să-l cunoşti… mai rămâne ceva… La fel şi aici… când credeam că am spus ce era de spus… mi-am dat seama câte au mai rămas de zis.  Aşa că mă opresc. Oricum nu le-aş isprăvi aici.

Una peste alta m-a bucurat drumul ăsta şi întâlnirea cu nişte oameni deosebiţi. Nu-mi pare rău că am ieşit din însingurările mele. Ci doar că nu sunt cu zece ani mai tânăr.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

18 Comments

  1. @ Andrei Crivat
    Andrei, are din nou dreptate Mile. Cum naiba face? Şi cum nu sunt încă bine lămurit…cred că facem şi o repetare. Mulţam pentru tot.

    @ Satmareanca
    La următoarea sigur îţi dăm de veste. Că merită.

  2. @amice mordechai, daca tot ai lipsit, hai sa-ti dau raportul:
    Incerc sa redau cat mai fidel dialogul telefonic de pe Realitatea TV, dntre stirist si jandarmul care chipurile “s-a avantat” in urmarirea hotilor, in cazul jafului armat de la Cluj:
    Stirist: -Ne puteti relata cum a decurs urmarirea?
    Jandarm:- Da. De fapt ea a fost foarte scurta, cca 14-15 secunde si eu i-am urmarit impreuna cu paznicul de la banca.
    S:- Ceva amanunte, poate cum aratau….
    J:- Asa cum am raportat superiorilor mei, urmarirea a fost scurta si eu de fapt nu sunt sigur daca cei pe care i-am urmarit erau de fapt hotii….
    No Comments !
    Sa fie iubit bravul jandar’

    Drum batut, cale stiuta

    Dupa ce ne-a cadorisit cu un B.O.R.D.E.L. pe gustul boborului roman, B.O.R.D.E.L. care se pare ca exceleaza la nivelul ministerului de interne, si cu un buget care sa satisfaca pe deplin pretentiile “monetofage” ale noii “ispravnicese” de la turism, concomitent cu punerea la coltul de rusine a eventualilor cuscrii rozalii, prin discursul leninist al beizadelei cu fusta si pietricele in gurita, Alesu’, cu mintea limpede (sic!) a reluat in forta campania electorala pentru prezidentialele din toamna.
    In lipsa de idei si initiative politice proprii, altele decat dezbinarea, circul si scandalul, domnia sa a imprumutat calul alb al Vadimului Cel Ramas Far’De Jilt Senatorial si a pornit in iures spre Ardealul milenar, de unde spera sa obtina voturile unei parti a maghiarimii.
    Drum batut, cale stiuta inca din zilele suspendarii sale cand, secuimea manipulata impotriva “ticalositilor” din UDMR, i-a dat fara rezerve voturile necesare ramanerii in functia de prezidel.
    De data aceasta insa, dupa ce l-a lucrat pe Vadim de i-au zburat penele prm-ist parlamentare, si in lipsa de material propagandistic (se pare ca tepele anticoruptie au avut mai mult efect la dosurile parlamentarilor europeni, care au comentrat la greu “succesurile” Justitiei basesciene in lupta anticoruptie), cel mai iubit presedinte a dat-o pe tema nationalista si pe patriotismul sau de vodevil, cu care spera sa atraga voturile celor ce-l vad pe post de Mihai Viteazu’.
    Asa ca, intr-un cvasimonolog tern a trantit cu UDMR-ul de pamant si si-a dat la vedere sentimentele patriotice si nationaliste, aducandu-si aminte si de existenta Constitutiei pe care o recomanda altora in timp ce el o foloseste drept hartie igienica.
    Ungurimea, aflata in aceste zile intr-o miscare browniana de conspiratie in vederea secesiunii si a obtinerii independentei teritoriale (sic!), a fost readusa brusc la un comportament european de convietuire pasnica si armonioasa cu fratele, si el la fel de milenar, valah.
    In ansamblu se poate concluziona ca “descalecatu’ din februarie” si-a atins scopurile strategico-electorale, presedintele reusind sa mai arunce o caldare cu venin tipic basescian in maghiarime si sa-si atraga o oarece cantitate de votanti nationalisti, ramasi in degringolada ideologic-organizatorica, dupa leapsa luata de Vadim la alegerile parlamentare.
    Acum tot boboru’ pupinbasist asteapta cu sufletul la gura un nou episod din megaserialul Realegerii lui Zeus, episod care sa-i tina de foame si de frig.

    Erevan News-Hot News
    Agentia noastra de presa a reusit prin metode specifice sa obtina atat textul Juramantului-Angajament pe care trebuie sa-l depuna la initiativa D-lui presedinte Traian Basescu (adusa la cunostinta publicului de purtatorul sau de cuvant Emil Boc), noii angajati ai Corpului de Control al Primului Ministru, cat si ritualul desfasurarii acestuia, jurmant si ritual pe care le pune la dispozitia cititorilor sai.
    Astfel ritualul se va desfasura intr-o incapere goala, in mijlocul careia se va afla un altar, marcat de prezenta unui tablou sfintit la Muntele Athos (prin bunavointa Reprezentantului Cerului pe Pamant, D-l Jiji Becali), infatisandu-l pe “Neprihanitul Basescu cu pruncu’ Boc in brate”, fix la miezul noptii.
    La ritual vor participa purtatorul de vorbe prezidentiale, D-l Emil Boc, Inalt Prea Sfintia Sa Patriarhul Romaniei, Sefii Serviciilor Secrete, Daniel Morar si trimisul special al Cotroceniului la Palatul Victoria pe post de vataf imparatesc, doamna Elena ot Plescoa.
    Inainte de depunerea Juramantului, Inalt Prea Sfintia Sa va rosti o molifta de Izbavire de Cel Rau si Lepadare de Satana, pe modelul deja recunoscut ca marca inregistrata “Tanacu”.
    Dupa aceasta, noul angajat va depune ingenunchiat in fata altarului Juramantul, dupa cum urmeaza:
    ” Sa moara mama, sa n-am parte de copilasi si de nevasta (in situatia celibatului, angajatul mascul se va jura sa-i cada mainile, iar cel de sex feminin sa-i cada degetele de la maini), sa-mi sara ochii din cap, viermii cei neadormiti sa ma manance, focurile DNA sa ma arda (ca pe Nastase&cie), sifilisul si cancerul sa ma omoare, sa n-am parte de agoniseala de pana acum si mai ales de cea ce va sa vina ca urmare a functiei, sa ma numeasca D-l presedinte Basescu tonomat si sa ma puna pe lista neagra, sufletu’mi sa nu-si gaseasca odihna si iertarea pacatelor, sa ajung sa cersesc pe scarile bisericior si la colt de strada, sa-mi fie stirpea blestemata in veci si sa moara in chinurile iadului, daca voi indrazni sa dau in vileag tonomatelor din presa obiectul activitatii mele sau daca voi iesi din cuvantul si ordinul presedintelui tarii, D-l Traian Basescu si a purtatorului sau de vorbe, D-l Emil Boc.
    Asa Sa-mi Ajute D-l Traian Basescu sau daca nu, asa sa ma arda focurile nestinse ale DNA-ului d-lui Morar !”.
    Dupa rostirea Juramantului, candidatul se va ridica in picioare, nea Tache Macelaru’ il va cresta steril la un deget si va lasa sa curga una la doua picaturi de sange in finalul scris al Juramantului, loc in care candidatul isi va aplica amprenta degetului mare de la mana stanga (din dreptul inimii). Apoi, dupa ce Inalt Prea Sfintia sa, va trage la Xerox originalul tamaiat si stropit cu aghiazma, acesta va fi supus arderii purificatoare, iar copiile inmanate pentru a fi pastrate de catre Cancelaria prezidentiala si de catre Service-uri, DNA si Arhivele Patriarhiei Romane.
    Ritualul se va incheia printr-o masa tovaraseasca la Golden Blitz, patronata de chiar D-l Presedinte Traian Basescu.
    A consemnat pentru Dvs.
    Varujan Arachelian

  3. mordechai, mă bucur că ai ajuns cu bine acasă (ştiu ce aventură-i mersul cu maşina prin ro). îmi pare rău că te-am cunoscut….atât de târziu :-). mulţumesc pentru vorbele mult prea mari pentru cât sunt eu de tânăr (să nu zic mic, am trecut totuşi de suta de kile)
    sătmăreanco, tu eşti mult mai aproape de cluj decât mordechai. ce te ţine? 🙂

  4. Mă bucur să te cunosc, dragă scriitorule între bloggeri. Şi să mă încânte stilul tău. Blogul ăsta are o prospeţime aparte.

    {De fapt, dacă îmi plac Adi, Mile şi Groparu, era destul de probabil să-mi placi şi tu. Regula de trei (x trei) simplă.:) }

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...