AcasăOy-oy!Ăilalţi

Ăilalţi

„Când îţi pui chiloţii în cap şi umbli cu pompa de desfundat chiuvete pe stradă zbierând că eşti ninja nu mai miră pe nimeni dacă o să mori înecat. Poţi uşor confunda colacul de salvare cu cel de la wc.”

De ceva vreme iar a dat drojdia afară din damigeană în Italia. Despre întâmplările noastre cu italienii am mai scris. Am tot scris. Nimic nou.

Să ne înţelegem, este neîndoielnic că printre mulţii români prezenţi în Italia există un număr semnificativ de hahalere. Din acest punct de vedere indignarea opiniei publice italiene este, până la un punct, justificată. Până la un punct. Românii sunt la fel de prezenţi în Spania. Iar problemele create de ei acolo sunt incomparabil mai mici. Într-o mai mică măsură ei sunt prezenţi în Marea Britanie, Germania sau Austria. De ce tocmai în Italia par a crea ei atâtea probleme? Poate pentru că acolo au găsit un mediu mult mai tolerant cu tipul acesta de comportament.

Înaintea românilor au fost albanezii. Înaintea albanezilor au fost marocanii. Şi tot aşa. Întotdeauna în Italia vinovaţi pentru problemele societăţii italiene au fost alţii ( sună cunoscut?). Sau aşa ar părea dacă ai sta să îi asculţi pe demnitarii italieni. Afirmaţiile recente ale multor oficiali italieni pot fi citite şi altfel: pe de o parte autorităţile italiene îşi admit inepţia şi incompetenţa, pe de alta par a se adresa unor retardaţi. O altă explicaţie nu poate exista atunci când răspunsul la problemele profunde ale societăţii italiene rămâne, de multă vreme, recursul la xenofobie.

Repet: exista în Italia multe lepădături care ar fi trebuit să zacă prin puşcăriile noastre. Asta este de necontestat. Aşa cum există şi pe străzile noastre. Aşa cum este greşită atitudinea italienilor care folosesc un discurs imbecil xenofob pentru a ascunde sub preş propriile probleme, la fel de greşit ar fi să nu admitem că bună parte din problemele nostre în Italia îşi au originea aici, la noi acasă. În viciile societăţii româneşti. În incompetenţa sau corupţia autorităţilor judiciare. În cârdăşia multora dintre reprezentanţii acestor autorităţii cu lumea interlopă. În dizlovarea sistemului de valori şi transformarea rapidă într-o anomie. Şi toate acestea, înainte de a-i deranja pe italieni, ar trebui să ne deranjeze pe noi.

Ca de obicei, Băsescu tace mâlc. Nu are nimic de spus pe subiect. Ceea ce e, poate, mai bine. El are o problemă cu ungurii. Şi cu alegerile. Altfel e bine merci. Asta nu e o problemă a lui. Are omul lui la justiţie. Omul lui la DNA. La parchet. În CSM- pe care îl prezidează cu deosebită competenţă. Şi asta de ani buni. Iar în timpul ăsta borfaşii umblă liberi pe străzi şi jafurile armate se ţin lanţ.

Unii s-au grăbit a saluta luările de poziţie ale lui Cristi Diaconescu, ministrul nostru de externe. Mărturisesc că nu le împărtăşesc entuziasmul. Declaraţiile lui Diaconescu sunt perfect inutile şi strict pentru consum intern. Sigur, raportat la tăcerea de până acum a autorităţilor gestul lui Diaconescu pare a fi un pas înainte. Este însă la fel de eficient ca întâlnirile lui Cioroianu, în Italia, cu alde Argint şi compania.

Italienii au luat-o razna. Şi nu-şi văd bubele din capul lor. Dar, repet, dincolo de isteria imbecilă provocată de autorităţile italiene avem a ne rezolva propriile probleme. Care există. Ne dau zilnic bobârnace în nas. Ne calcă în picioare. Pentru că atunci când criza ne dă şuturi în cur, jegul ne umple oraşele, gropile în asfalt se înmulţesc, jafurile cu mână armată devin realitate cotidiană şi italienii cheamă la genocid împotriva românilor soluţia nu este nici alocarea a 70.000 de coco pe cap de uninominal ales, nici umflarea bugetului turismului, nici modificarea constituţiei pentru a avea pe ce îşi odihni varicele cel mai tulburat dintre români.

Italienii cheamă la gazarea noastră. Ce nu ştiu ei e că deja aici atmosfera e irespirabilă. Şi mereu ălilaţi sunt de vină.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

19 Comments

  1. Mai tineti minte cand la campania de amprentare + referendum din taberele ilegale de langa marile orase, la noi s-a facut campanie de solidarizarea cu aia dacolo, s-au strans amprente si au fost trimise fix de ministerul de externe?

    Da mai tineti minte ca noi am fost singurii care ne-am solidarizat cu ilegalistii „romani” de acolo desi erau doar 25% din locuitorii taberelor? Am zis ilegalisti pentru ca, pe langa faptul ca taberele erau focar de infractionalitate, chiar sa locuiesti acolo era ilegal.

    Ei bine, dupa ce chiar noi am sarit in apararea infractorilor nostri (majoritar tigani, inteleg) ne mai miram ca aia ne sar la gat acuma?

    Bineinteles ca italienii au iesit in aratura, da nu cumva noi (chiar prin ministerul de externe) in loc sa calmam si sa ne delimitam de infractori, ne-am asociat cu ei si am pus gaz pe foc?

    Noroc ca baselu are treaba cu ungurii, ca altfel poat o mai dadea odata in bara cu italienii.

  2. @ Mogre
    Bre, ţin minte. Că atunci de pe blogul ăsta s-a pornit protestul. Chit că l-au luat şi alţii. Şi ideea rămâne valabilă. Dacă nu ne-am ţăcănit de tot trebuie să fim solidari. Mai ales când apărăm un principiu. Pen’ că o societate fără prinţipuri…
    Iar dacă taberele alea sunt în neregulă… de ce le-au lăsat să înflorească ? Şi tot n-am să fiu de acord cu ideea ţigan= infractor. Că nici mie nu-mi place când zic ăia român= violator.

  3. Boss,vina ne apartine in totalitate,am bagat gunoiu’ sub pres in speranta ca nu-l vede nimeni. Cand s-a strans prea mult,l-am trimis prin Europa sa se plimbe.E mai usor sa intinzi mana la spaga,decat sa-i intrebi de sanatate.

  4. Bãsescu îi beleste pe maghiarii de la noi, cã epureazã.
    Berlusconi îi beleste pe românii de la ei, cã violeazã.
    Boc ne beleste democratic, fãrã discriminare, pe toti cei rãmasi ca prostii pe la casele noastre.
    Cum dracu’ ne pricopsirãm numa’ cu d’ãstia de-i cheamã cu B? O fi vreo frãtie d’aia secretã, ca a masonilor, care ne-a pus gând rãu?
    Am o initiativã legislativã pentru UE, scurtã cât mintea ãstora de-i pomenii:
    Art. 1 Ãia cu initiala B n-au voie sã ajungã sefi de state sau de guverne. Dacã vreunul aspirã la un asemenea rang, sã fie luat la rangã.
    Art. 2 Ãia de la art. 1 pe care legea îi prinde în functie, n-au voie sã ne beleascã. Zilnic au însã obligatia sã ne-o beleascã, iar de ziua nationala sã ia UE de la tot poporul.

  5. cand un berlusconi nu are solutii de nici un fel pentru a rezolva problemele de aici trebuie sa dea in mainile poporului cu sange cald macar un tap ispasitor, ca altfel tre’ sa plece el de pe fotoliu.
    cat despre legile italiene… sunt bune cand se masoara cetatenii cizmei cu ele. cand de aceleasi masuri dispun si altii nu le mai place…

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...