AcasăRabbi ziceFrăţia telecomenzii- stăpânul butoanelor

Frăţia telecomenzii- stăpânul butoanelor

Dacă ai o viaţă socială de rahat ( cazul meu) e bine să ai televizor. Daca ai televizor prinde bine şi un abonament la cablu. Şi atunci te-ai scos. Dai din butoane şi afli tot felul de chestii. Şi îţi imaginezi că eşti informat. Şi dacă te crezi informat ai păreri.

Aflu că în România cei mai mulţi studioşi se îndreaptă spre cursurile facultăţii de drept. Deci românii studiază dreptul la greu, la marea fentă. Acum nu o să comit un eseu despre halul starea învăţământului românesc, nici despre preţul diplomelor, nici măcar despre cantitatea şi calitatea analfabeţilor produşi de pseudo-învăţământul nostru superior.  Accept statistica şi gata. Deci în România se studiază dreptul în draci. Cică. Bre, mai că îţi vine să crezi că în ţara asta legea e mai venerată decât Elodia. Ceea ce nu e cazul. Da’ deloc. Morala: la serbarea abecedarului folkistul Sile de la Bâzgăieni a băut gin cu socată.

Ieri executam o priveală pe la tocşoaie. Şi îl vedeam pe domnu’ Teo Meleşcanu dând din labiile de sub nas ( perverşilor ! buze, bre!) despre nepoata lu’ Boc. Eu n-o cunosc pe nepoata lu’ Boc, da’ îl cunosc pe Boc. Aşa că dacă ăla poate ajunge premier de ce pula mea nepoa’sa nu poa’ să ajungă orice ? Cu singura condiţie de a nu intra pe traiectorie de coliziune cu stăpâna succesurilor. Mă rog, nu ştiu de unde şuviţă lu’ Buricea atâta mirare că la PDL se umblă pe micul şmen şi nepotism. Revenim la domnu’ Teo. Şi vorbirea lui despre nepoate. Şi îmi vine aşa să execut una verde din plămâni: auzi nea Teo, da’ aia a lu’ Norica era tot nepoată ? Aia pe care o scoteai tu pe şestache să o fereşti de presă. Aia care… te-ai prins ? Nu îi iau apărarea lu’ Boc, că mi-e drag ca nisipul în chiloţi, da’ ce-ar fi ca în chestiunea nepoatelor să execuţi tu un mucles ca la carte.

Aseară emisiune faină la Gâdea. Faină de tot. Adică ediţie specială de tutuuuu-papaaa !  Subiectul ? 666 şi paşaportul cu şpioni. Bre, nu zic, mă jenează ideea că ăştia vor să ne transforme din populaţie în şeptel, dar discuţia de aseară de la Gâdea a fost antologică. S-a găsit Ciutacu să comită afirmaţii de om normal la cap, că mai grav e când umblă un dilimache să modifice constituţia ca să devină el patron de ţară decât frecţia cu paşaportul cu fluturaşi. Şi a stricat toată rânduiala emisiunii… care se transformase în Mihai Gâdea Direct. Dane, Diaconescule… ai belit-o, bă!

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

10 Comments

  1. Hehe Teo e expert la tulit nepoate prin geamurile parlamentului…

    Bolobocul de serviciu zicea ca legea ii permite unui secretar de stat sa „isi aleaga” colaboratorii. Adica nepotismu’ e kosher cind e consumat cu umbrelutze si portocale. Necurati sunt doar pesedistii aia lu’ Nastase!

    Uite-aci citat din Emeritul Boloboc ( de la Ciutacu marturie):

    „Mii de tineri competenţi nu mai au speranţa ca ţara lor mai are nevoie de ei, în timp ce odraslele nomenclaturii PSD se bucură de cele mai bune case si de cele mai importante functii. Nepotismul practicat de Guvernul Adrian Nastase a depăsit orice masură” (Emil Boc, 2004, Antena 3)

  2. Mai, mai, rautate sunteti:)) O fi pe competenta.

    Am avut o criza de ras isteric la aia cu „Boc mi-e drag ca nisipul in chiloti”. Mai minunat de atat nu o puteai spune:))))

  3. :)))))))))))))
    @ Lucia Verona
    Eu am stat puţin aplecat. Nu mi-a pus niciun cip.

    @ Ionut
    Ba aia e că am.

    @ lady2bug
    Haidi, bre, că nu suntem răi. Doar atenţi la semafor. Acum pe roşu se stă, pe verde se trece, iar pe portocaliu se sare cu ciomagul.

  4. Viatã socialã de rahat zici, cu un singur televizor? Pãi io, cu trei, tre’sã chem vidanja sã mã salveze de la-nec.
    Pentru nisipul din chiloti si pentru onomatopeul mic, io te propun pentru „Inoxul de aur”, care mai sare cu votu’? Bashca cã cu morala aia cu Sile de la Bâzgãieni parc-ai dat cu parfum de Urmuz pã blog, mi-a adiat a pelicanul sau babitza.
    Da’ sã stii cã ca-n lãditza cu nisip a motanului, de care povestisi, fu peste tot alalteri seara, Ucigã-l toaca a tzâshnit din pasaport pe la toate tocsoaiele. Pe aripile Vântului plutea tot un popã, dâmpreunã cu echipa dã deontologi, iar pe Calea Victoriei fãceau labe unu cu moacã de sobolan cu ochelari sh’altu’ care cre’ cã are pe cur tatuaj cu zvasticã ca cãlutzu’ ãla roz, ambii asistati de-o maicã staretzã foarte sobrã.
    Da’ acu’ pã bune, ce dreaq de subiecte sã mai inventeze ãstia de trudesc în nishe, cã dac-o dau pã manele intrã-n nisha cu tarafuri bronzate a lu’ Bahmutzoiu.
    Cu colaterala onomatopeului si directa bãrbatei liberale ashea-i, o apã sh’un pãmânt. Da-n sectoru’ ãsta-mi plãcu cum zise Mircea Badea cã scrise cetepeu’n gându’ lui dã azi, cicã Caligula si-a fãcut calu’ senator pen’cã’n vremea aia nu sã inventase masina, recte soferu’ (esplicatia cu recte-i de la mine, cã cetepeu-i domn si nu scrie obscen).

  5. Bre,

    Eu am 94 de ani, merg pe 95, ii fac in noiembrie, multi inainte, mersi, sa fie. Si mai am si 50.000 de euro in cont. Si m-am gandit sa-i dublez. Dau deci la drept, costa 5000 intrarea, da’ merita. Mai dau vreo 10-15.000, am terminat facultatea. Inca 10.000 la examen, am ajuns la vreo 30, dar am iesit a patra in promotie. Ia sa vad, unde ma duc? Ha? Aud ca e un post de judecator la Ramnicu Valcea? Bun si ala. Mai dau vreo 15.000, hai 20, ca tot ii am, si sunt judecatoare. Primul proces: un nene care a comis ceva ilegalitati, e vorba de finante, nu inteleg nimic, dar mi se rupe. „Zi ba, ai furat?”, il intreb. El, ca nu, ca nu stie de nimic, ca poate asociatul… Il chem pe avocat in camera mea, ii zic ca am o sora batrana si bolnava, ca am cinci pisici dintre care una e bortoasa, etc. Omul intelege, vine a doua zi cu un plic, il iau, ma uit inauntru, 7000 de euro. Zic „sub zece e rusinos”. Mi se mai dau doua, accept, ca nu pot fi chiar atat de scorpie, acuzatul este eliberat dintr-un motiv oarecare, lipsa de probe, sa zicem, pentru ca s-a pierdut dosarul.
    Si azi asa, maine asa… intelegi acum de ce da lumea la drept? De desteapta ce e.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...