La stabor

Iese Baiazid de la întâlnirea cu staborul. Şi se dă la ziarişti. Şi ne explică el de ce şedinţele CSM se ţin cu uşile închise. Acu’ eu înţeleg că şedinţele staborului nu-s concerte de heavy mental să asculte populaţia dând cu pleata de boxe. Da’ de unde tăinăciunea asta ? Aia cu legea accesului la informaţii etc. nu se mai prizează ? Da’ justiţia română a devenit un fel de La Marinarul Beat SRL să ţină omu’ consiliu’ de administraţie la marele blat în beciul crâşmei ?

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

9 Comments

  1. Justiţia română?!? Care justitie română? Poate inJustitia din Romania. Asa da. Injustitia actioneaza plenar in tara aceasta.
    Cat despre secretomania institutilor publice din Romania, nene Mordechai…sa fim multumiti ca totusi ii cunoastem pe capii acestora. Atat.

  2. Mi-as permite si eu douã întrebãri pentru CSM, dacã nu deranjez: De ce pizdele mamelor voastre vã lãsati cãlcati în picioare de un cãcat împrãstiat cu ochi si mai împrãstiati? Vã place sã fiti fututi în cur, ati rãmas cu nãravul ãsta din iepoca de aur?
    Imi exprim speranta cã celelalte institutii ale statului nostru de drept vor subîntelege cã aceste întrebãri li se adreseazã în egalã mãsurã.
    Cu înaltã stimã si aleasã pretuire,
    Un umil contribuabil.

  3. Pleasca & Plescoiu’ Co. Unltd.
    Una din trasaturile de baza ale poporului roman, trasatura care l-a ajutat sa supravietuiasca in multe momente de prigoana ale existentei sale milenare, a constat si consta in „hatrosenia” acestuia si in simtul umorului de care a dat si da dovada, trasatura care l-a determinat sa faca haz de necaz in aproape orice situatie nefavorabila aparuta in decursul timpului.
    Astfel, pentru a contracara efectul ridicol si hilar al calcarii involuntare intr-o pleasca de rahat (eufemism), sau in cazul pricopsirii sale, la fel de hilare, cu o pleasca de gainat pe cap, romanul a pus intamplarea respectiva in seama Divinitatii si a transformat penibilul in purtator de noroc.
    Mai catre zilele noastre, mai precis ieri, un demn urmas al intelepciunii populare, respectiv d-l ministru al Culturii Toader Paleologu, intr-un interviu acordat unui cotidian central, cu o dezinvoltura caracteristica doar anilor naivi ai copilariei, motiveaza ajungerea la Putere a partidului din care face parte, PD-L, prin norocul ceacar sosit pe cale aeropurtata si parasutat pe capul acestui partid, sub forma de pleasca basescu.
    Din spusele domniei sale se poate concluziona faptul ca, iubitul presedinte al tuturor romanilor, cunoscut deja pentru histrionismul sau, mai este „haruit” de la Dumnezeire si cu un mimetism, care-i permite, precum eroului din poveste, sa se dea de trei ori peste cap si sa ia orice forma dorita, sa procedeze la fel si de data aceasta sa ia forma gainatului traditional purtator de noroc in folclorul romanesc.
    Ceea ce a uitat d-l ministru sa spuna este faptul ca, pleasca respectiva fiind supradimensionata, la impactul cu craniile pedelistilor a explodat, stropi din aceasta blagolslovind si capetele pesedistilor, care vazand ce noroc usor chior le-a cazut in cap, i-au dat dracului de alegatori si au batut palma cu basescu intru impartirea Ciolanului numit Putere.
    Tot un aspect ramas nedezvoltat de ilustrul ministru al Culturii este acela legat de reinventarea de catre d-l presedinte a limbii romane, prin lansarea pe piata literara a masculinului cuvantului „pleasca” si anume „plescoi”.
    Si aceasta deoarece, inegalabilul nostru presedinte, intr-un exces de virilitate tomnatica, a pogorat precum Luceafarul eminescian si intrand la ora de asternut in iatacul duducii Elena cea blonda si nurlie, nu i-a cazut pe cap (Doamne Fereste de-o sperietura!), ci s-a cuibarit frumusel in asternutu-i sub forma de plescoi.
    Efectul acestei descinderi in rapel s-a facut imediat simtit, doamnei respective fiindu-i asigurate de catre partidul plescuit, toate facilitatile pentru a ajunge ministereasa (un minister nou, cu un buget umflat cu pompa).
    Incurajat de aceste manifestari intru noroc ale plescuitului, boboru’ basescian aseapta acum cu sufletelul la gura sa vada ce pleasca o sa-i cada si lui pe cap cu ocazia alegerilor prezidentiale.
    In ceea ce ma priveste, eu am renuntat la loto, loz in plic si septic pe bani si zilnic fac incursiuni in parcurile orasului meu, dornic sa calc intr-o pleasca, fie ea si de origine canina (de preferat ar fi totusi basesciana), parcuri in care, atunci cand ajung caut sa ma pozitionez sub cuiburi de pasari, cu aceeasi dorinta arzatoare in suflet, de a fi plescuit de zburatoarele patriei.`

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...